16,541 matches
-
imunitate, așa cum era ea înțeleasă în lumea feudală. Deoarece în apropierea Putnei se aflau sate ca Vicovul de Jos sau alte sate, pe care Ștefan cel Mare le cumpără sau le schimbă cu alte sate, pentru a putea să le dăruiască Putnei. În acest joc al schimburilor intră și domeniul urmașilor unuia dintre cei mai mari boieri din vremea lui Alexandru cel Bun. Este vorba de Giurgiu de la Frătăuți, care își avea curtea lui în acest sat. Cât de importantă era
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Este vorba de Giurgiu de la Frătăuți, care își avea curtea lui în acest sat. Cât de importantă era “fortăreața sau castelul” lui Giurgiu o arată și faptul că Ștefan cel Mare cumpără Frătăuții, pe prețul unui sat nefortificat, și îl dăruie mânăstirii sale. Dacă ținem seama de faptul că locuitorii satelor care fac parte din domeniul bisericesc sunt obligați să meargă la oaste, la chemarea domnului, înțelegem mai bine care era relația dintre domn și biserică. Țăranii liberi. Din documentele emise
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că a existat și o categorie de sate - sloboziile - administrate, în secolul al XV-lea, de egumeni și episcopi. Pentru secolul al XV-lea, nu avem decât două documente în care sunt menționate sloboziile. La 23 februarie 1453, Alexandru voievod dăruie “mânăstirii noastre”, care este lângă Suceava, mânăstirii lui Iațco, unde este hramul Adormirea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, să-și întemeieze un sat în hotarul mânăstiresc. La mânăstire, stareță era Fevronia, deci era o mânăstire de maici. Problema, care se pune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în statele feudale românești s-a acordat imunitatea. De la începutul secolului al XV-lea, apar primele scutiri de dări, pe care domnul le acordă unei moșii (domeniu). O primă scutire a fost acordată la 31 octombrie 1402, mânăstirii Moldovița. Domnul dăruia mânăstirii două mori în Baia, o moară de sladniță și patru sălașe de tătari, pe care le scutea de slujbele datorate domniei. La 11 aprilie 1434, era scutit de dări satul Averești, pe care îl stăpânea Mitropolia Sucevei. La 10
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la 22 martie 1500, domnul face schimb de sate cu mânăstirea. Domnul dă din satele proprietatea lui și primește, în schimb, cinci sate pentru care mânăstirea avea privilegiu de la Alexandru cel Bun, adică cele mai vechi sate care îi fuseseră dăruite mânăstirii de către ctitorul ei. În cele două documente, prin care se acordă mânăstirii Bistrița scutiri (1458 și 1467), domnul interzice dregătorilor să se amestece în treburile mânăstirii și să nu îi judece pe oamenii mânăstirii, dar nu se arată că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cetăților, iar locuitorii acestora erau comandați, în timp de război, de către pârcălabii cetăților de care aparțineau. Oastea cea mică Cetele boierești. Organizarea militară a societății feudale se baza pe obligația vasalilor de a sluji cu armele pe seniorii lor. Seniorul dăruia vasalului un feud (o moșie) și, în funcție de mărimea acestui feud, era obligat să se prezinte la chemarea seniorului cu un anumit număr de oameni înarmați. O oaste feudală era formată din seniori și vasalii lor care formau cetele feudale (banderii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Primul istoric român, care a încercat să stabilească o anumită paralelă între realitățile militare românești și cele din lumea feudală apuseană, a fost Ioan Bogdan, pornind de la două documente prin care Vladislav de Opolia (1378) și principele de Cernigov (1424) dăruiau, în Galiția, românilor Ladomir Românul și Vlad Dragosinovici, dreptul de a întemeia un sat, pe care să le organizeze după dreptul românesc (jus valachicum). În schimbul daniilor, Ladomir trebuia să îl slujească pe Ladislau de Opolia cu trei sulițași, iar Vlad
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
printre documentele moldovenești o informație care să îi îngăduie să facă o apropiere între organizarea militară a Moldovei și cea din Polonia și Ungaria. Aceste informații au fost consemnate într-un document din 1484, prin care Ștefan cel Mare le dăruia fraților Malușcă și Neica și fraților lor, pe de o parte, și lui Drăguș Râzan, pe de alta, ca să-și facă sat. Dania este făcută “pentru (dreapta și credincioasa) lor slujbă către noi și ca să fie în straje împotriva tătarilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste tipic feudală, formată din cetele boierești. Documentul din 1484 a fost considerat, însă, ca fiind fals. Dar, chiar dacă îl socotim autentic, documentul nu sprijină interpretarea făcută de Ioan Bogdan. În cazul celor doi români din Galiția, lor le este dăruit un feud cu obligația de a-l sluji cu armele, pe seniorul de la care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care au primit feudul. De aceea, ei făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
făceau parte din ceata lui Vladislav de Opolia sau din ceata principelui de Cernigov. În cazul documentului din 1484, el ne-ar fi indicat existența unei cete boierești, ceata lui Gangur, dacă acesta dăruia satul Răzenilor. Dar, acest privilegiu era dăruit de domn, Răzenii erau datori să-l slujească pe domn, sub comanda lui Gangur, pârcălabul de Orhei, sub ordinele căruia mergeau și locuitorii din satele care erau arondate acestei cetăți. Din secolul al XV-lea avem cete de boieri care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
al XV-lea, nu avem decât două documente, în care un boier face o danie de un sat unei slugi. Dar, prin stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi mai este obligat cu nimic celui care l-a dăruit. Devenind boier, el are obligații numai față de domnul țării. Asemenea cazuri se întâlnesc și în Țara Românească. Jupânița Caplea din Periș dăruiește slugii sale Sperlea, partea ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi mai este obligat cu nimic celui care l-a dăruit. Devenind boier, el are obligații numai față de domnul țării. Asemenea cazuri se întâlnesc și în Țara Românească. Jupânița Caplea din Periș dăruiește slugii sale Sperlea, partea ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit în țări străine”. Fiul lui Sperlea vinde ocina moștenită de la tatăl său, semn că dania nu implica și relații de vasalitate. Drăghici
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit în țări străine”. Fiul lui Sperlea vinde ocina moștenită de la tatăl său, semn că dania nu implica și relații de vasalitate. Drăghici, postelnicul din Mărgineni, îi dăruia slugii sale Franțea un sat, pentru că l-a slujit 12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
tatăl său, semn că dania nu implica și relații de vasalitate. Drăghici, postelnicul din Mărgineni, îi dăruia slugii sale Franțea un sat, pentru că l-a slujit 12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o jumătate de sat, vânzarea este întărită de domn și nu de fostul său stăpân, față de care nu mai avea nici o obligație. Cetele boierești de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la noi nu pot fi confundate cu banderiile nobiliare din Europa apuseană. Alcătuirea cetelor boierești nu se face pe baza legăturilor de vasalitate, lucru aproape imposibil dacă ținem seama de mărimea domeniului boieresc. Câțiva boieri mari ar fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o jumătate de sat, un sat sau două sate. De obicei, un asemenea domeniu era stăpânit de un neam întreg. Dacă asemenea boieri dăruiau “feude” în schimbul serviciului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi putut să dăruiască pământ unor oameni, în schimbul serviciului militar, dar majoritatea boierilor din Țările Române posedau o jumătate de sat, un sat sau două sate. De obicei, un asemenea domeniu era stăpânit de un neam întreg. Dacă asemenea boieri dăruiau “feude” în schimbul serviciului militar, însemna că boierii rămâneau ei înșiși fără domeniu (moșie). Domeniile fiind mici, cetele boierilor erau și ele mici. Pe de altă parte, boierii noștrii nu aveau castele, unde să poată rezista în fața unei oști condusă de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată că, după alungarea lui Radu cel Frumos, în 1473, întorcîndu-se în scaunul său de la Suceava, „mitropolitul cu tot clerul bisericesc i-a făcut o minunată și frumoasă întîmpinare, dar mai mult au proslăvit pe Dumnezeu pentru toate cîte le dăruise robului său, Ștefan voievod și acolo a făcut atunci mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi”. După bătălia de la Vaslui, din 10 ianuarie 1475, în Letopiseț se precizează: „iar Ștefan voievod însuși a făcut mare ospăț mitropoliților și vitejilor săi și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bună și vitează și tinerii husari viteji s-au prăpădit atunci” (Ibidem). După campania din 1481, domnul le face un mare ospăț mitropolitului și episcopilor și boierilor săi, și întregii lui oștiri. „Și mulți viteji a numit atunci și a dăruit multe daruri și veșminte scumpe boierilor săi și vitejilor și întregii lui oștiri” (Ibidem, p.47). Pornind de la textul lui Dlugosz, care a tradus cu „pe mai mulți țărani îi făcu boieri”, s-a considerat că Ștefan cel Mare i-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vitejii și boierii”. Să credem că și Țepeluș făcuse boieri din țărani munteni? Este vorba de aprecierea meritelor unor luptători și nu de înnobilarea lor. Termenul de viteaz îl întâlnim în primele documente moldovenești. La 3 martie 1392 domnul îi dăruie lui Ioaniș Viteazul trei sate pe Siret. În sfatul lui Alexandru cel Bun apar Costea viteazul, Dragoș viteazul, Grozea viteazul, Drăgoi viteazul, Tamaș viteazul. Bratul Netedul, care apare în Sfatul Domnesc în 1393 și 1398, se regăsește într-un privilegiu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Siret. În sfatul lui Alexandru cel Bun apar Costea viteazul, Dragoș viteazul, Grozea viteazul, Drăgoi viteazul, Tamaș viteazul. Bratul Netedul, care apare în Sfatul Domnesc în 1393 și 1398, se regăsește într-un privilegiu din 7 ianuarie 1491, când domnul dăruiește nepoților săi patru sate, ca fiind numit Bratul viteazul. O categorie aparte de oșteni se întâlnește, din secolul al XV-lea: este vorba de lifegii, de mercenari, oameni care prestau serviciu militar în schimbul unei plăți. De la Iliaș, fiul lui Alexandru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
jumătate de sat, unde era curtea lui Căliman, pentru 230 de zloți. Ceea ce înseamnă că această jumătate, unde nu era curte, valora mai puțin ca cealaltă jumătate. În 1458, Mărușca, fata lui Andrieș Slujăscul, după ce se împarte moșia între frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se împarte moșia între frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște boieri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște boieri fac danii Bistriței, boierul Negru dăruindu-i satul Gâdinți, unde era curtea lui. Formula „unde a fost curtea” nu ne îngăduie să presupunem că este vorba de curte întărită, care exista și la data emiterii documentului în care este menționată. Formula ne indică doar faptul că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ci, simplu, curtea lui Dieniș. Ar însemna că, în 1475, aici exista, chiar în apropierea mânăstirii Humor, o curte întărită, curtea lui Dieniș. Dacă această curte ar fi avut vreun rost militar, nu avea nici un sens ca ea să fie dăruită unei mânăstiri. Alte documente, date mai înainte, ne dau posibilitatea să cunoaștem ceva mai bine ce se ascunde sub formula curtea cuiva. Mânăstirea Humorului aparținea domeniului lui Oană Vornic. În 1415, Alexandru cel Bun dăruia mânăstirii „panului Ion vornic” un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]