14,387 matches
-
cu șefii săi ierarhici - generalul Arthur Văitoianu (comandantul Corpului IV Armată) și generalul Nicolae Sinescu (inspectorul general al cavaleriei) - pe problematica înzestrării și misiunilor trupelor de cavalerie. În mai 1919 este acuzat de incompetență și insubordonare, fiind înlocuit de la comanda Diviziei 1 Cavalerie și anchetat de o comisie special numită în acest sens, fiind absolvit de acuzații. Afectat de aceste lucruri, își dă demisia din armată la 1 octombrie 1921. Rezoluția de pe raportul său de pensionare menționează: "Un prea bun ofițer
Mihail Schina () [Corola-website/Science/335866_a_337195]
-
3, cu un efectiv total de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de 142.523 de oameni, ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
ocupa dispozitiv de luptă de-a lungul frontierei, astfel: Totodată, trupele române din Dobrogea urmau să fie sprijinite de Corpul 47 Armată rus (comandant - generalul A.M. Zaloncicovski), format din o divizie de infanterie și o divizie de cavalerie rusești și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
și Divizia sârbă, cu un efectiv total de circa 30.000 de oameni. Concentrarea trupelor rusești s-a realizat în raionul Medgidia-Peștera, însă cu întârziere, abia la 1 septembrie 1916. La începutul campaniei, comandant al Armatei 3 era generalul de divizie Mihail Aslan, având în subordine Corpurile VI și VII Armată comandate de generalii Gheorghe Văleanu și Ioan Rașcu. Comanda marilor unități era asigurată de: general de brigadă Constantin Teodorescu - Divizia 17 (Turtucaia), general de brigadă Ioan Basarabescu - Divizia 9 (Silistra
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
de nepermis"”. Bătălia de la Turtucaia s-a desfășurat între 1-6 septembrie 1916. Pe 2 septembrie, forțele bulgaro-germane aflate sub comanda generalului Mackensen au început să atace pozițiile Armatei României din zona fortificată Turtucaia. Capul de pod era apărat de trupele Diviziei 17 Infanterie sub conducerea generalului Constantin Teodorescu și formate preponderent din rezerviști. Din cauza în principal a modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
a fost recunoscut după război chiar de principalul ei artizan, generalul Averescu, care arăta că: Operația de la Flămânda s-a desfășurat între 23 septembrie - 6 octombrie 1916. Planul inițial prevăzând trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
trecerea la sud de Dunăre a unui număr de 6 divizii și executarea unui atac concentric cu acestea și forțele din Dobrogea, în vederea respingerii forțelor bulgaro-germane. După construirea unui pod la Flămânda și trecerea la sud de Dunăre a două divizii în data de 1 octombrie 1916, operația a fost anulată în ziua următoare, din cauza ruperii podului și inundării sectorului de trecere în urma unor ploi torențiale. Trupele au fost retrase la nord de Dunăre pe 3 și 4 octombrie 1916. Paradoxal
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
oprirea ofensivei pe frontul din Transilvania, armatele române trecând la apărare pe un aliniament nefavorabil, dând astfel timp forțelor Puterilor Centrale pentru realizarea dispozitivului de luptă în vederea trecerii la ofensivă pentru străpungerea apărării de pe Carpați, în timp ce un număr important de divizii românești se deplasau de pe un front pe altul în marșuri istovitoare. „"S-a dovedit încă odată adevărul dictonului conform căruia generalul care nu știe să piardă o provincie pierde întreaga țară"”. La 1 septembrie 1916 Armata a 3-a bulgară
Operația de apărare de pe frontul de sud (1916) () [Corola-website/Science/335862_a_337191]
-
al Grupului de Armate A, Erich von Manstein, i-a reținut atenția lui Hitler cu o nouă versiune a planului. Aceasta prevedea un atac impetuos prin Ardeni. Acest atac urma să fie realizat de majoritatea unităților mecanizate și de tancuri (Divizii Panzer), care și-ar fi croit drum până la malurile Canalului Mânecii). Pentru mascarea atacului principal urma să fie declanșată o operațiune de diversiune în Belgia și Olanda, prin care forțele aliate trebuiau să fie atrase într-o capcană. Versiunea revizuită a
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
planificase de mai multă vreme un atac împotriva Parisului și, pe 22 mai, el a ordonat "Fliegerkorps II" și "V" (Corpurile Aeriene II și V), "Kampfgeschwader 77" (Grupul de bombardament 77) și "Kampfgeschwader 28" din cadrul "Fliegerdivision" (Grupul de bombardament 28 - Divizia aeriană I) să atace Parisul. Operațiunea a fost împiedicată de vremea nefavorabilă. Totuși, Sperrle a ținut să își continue planurile de atac și a ordonat chiar a doua zi, 23 mai, lui Otto Hoffmann von Waldau și Helmuth von Hoffman
Operațiunea Paula () [Corola-website/Science/335911_a_337240]
-
(n. 25 ianuarie 1863 - d. ?, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. a urmat cursurile Școlii de subofițeri din București între 1881-1883, după absolvirea căreia a fost admis să susțină examenul de absolvire a Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, pe care îl promovează în anul 1883 cu
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
major al Corpului II Armată, comandant al Regimentului IV Ilfov nr. 21, director superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 17 Infanterie, în perioada 14/27 august - 24 august/6 septembrie 1916. Divizia 17 avea sarcina de a apăra capul de pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
superior al Direcției personalului din Ministerul de Război sau șef al Secției mobilizare din Marele Stat Major General. În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 17 Infanterie, în perioada 14/27 august - 24 august/6 septembrie 1916. Divizia 17 avea sarcina de a apăra capul de pod Turtucaia. Din cauza modului defectuos de exercitare a actului de comandă de către conducerea militară superioară a armatei (șeful Marelui Cartier General, comandantul Armatei 3, comandanții Divizilor 17, 9 și 19 Infanterie), după
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
9 și 19 Infanterie), după numai cinci zile de lupte, trupele bulgaro-germane câștigă Bătălia de la Turtucaia. Generalul Radu Rosetti identifica drept una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant al Comandamentului teritorial al Diviziei 6 Infanterie.
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
una din cauzele principale ale pierderii bătăliei "lipsa de orice însușire a generalului Constantin Teodorescu". I se ia comanda diviziei la 24 august/6 septembrie 1916, ulterior îndeplinind funcții secundare cum ar fi cea de comandant al Comandamentului teritorial al Diviziei 6 Infanterie.
Constantin Teodorescu () [Corola-website/Science/335937_a_337266]
-
nivel operativ care s-a constituit la 27 august 1916, la mobilizare, fără a exista pe timp de pace. Corpul a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Corpul VI Armată a fost comandată de generalul de divizie Gheorghe Văleanu. Corpul VI Armată a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în trei perioade: 14/27 august - 27 septembrie/10 octombrie 1916, 10/23 iunie - 30 iulie/12 august 1917 și 20 ianuarie/3 februarie - 1/13 mai
Corpul VI Armată (1916-1918) () [Corola-website/Science/335933_a_337262]
-
(n. 5 mai 1890, Crușova, Imperiul Otoman - d. 1968, București) a fost un medic român de de origine aromână. A participat la Primul Război Mondial, cu grad de medic sublocotenent în Regimentul 8 Călărași. A lucrat ca medic de divizie și apoi, timp de 20 de ani, ca medic șef la Așezământul Brâncovenesc din București. În 1921 s-a specializat la Paris în urologie. A fost președinte al Societății Române de Urologie. A fost închis în lagărul de la Slobozia, fiind
Sterie Petrașincu () [Corola-website/Science/335953_a_337282]
-
a mizat pe surprindere, de această dată decide ca străpungerea apărării să se facă printr-un atac frontal masiv, urmat de o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române dispuneau doar de o divizie de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de această dată decide ca străpungerea apărării să se facă printr-un atac frontal masiv, urmat de o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române dispuneau doar de o divizie de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11 noiembrie și a durat
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
o învăluire strategică realizată de un corp de cavalerie special constituit pentru această misiune. Forțele destinate erau de cinci divizii de infanterie, două divizii de cavalerie și patruzeci și cinci de baterii de artilerie. Forțele române dispuneau doar de o divizie de infanterie - Divizia 1 Infanterire - și șaptesprezece baterii de artilerie, fără cavalerie. Bătălia a început la 29 octombrie/11 noiembrie și a durat cinci zile, timp în care forțele române sau retras apărându-se pe aliniamente succesive sub presiunea forțelor
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
română, comandată după moartea generalului Ioan Dragalina de către generalul Paraschiv Vasilescu, a trecut la punerea în aplicare măsurilor din planul de reorganizare ordonat de Marele Cartier General, încă de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești. Sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. La 16/29 octombrie 1916, în chiar ziua în care
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
de la 9 octombrie, dar care trebuiseră să fie amânate de intervenția germană. Divizia 11 Infanterie a fost scoasă de pe front și redislocată pentru refacerea capacității de luptă, în zona Pitești. Sectorul ocupat de aceasta a fost preluat de unități ale Diviziei 1 Infanterie. La 16/29 octombrie 1916, în chiar ziua în care forțele comandate de generalul von Kneussl erau înfrânte de forțele române în prima bătălie din Valea Jiului, Falkenhayn - formându-și convingerea că acolo era locul cel mai ușor de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
General al Armatei 9 la Brașov, unde desfășoară activități publice de mare vizibiliate: recepții, parade militare, vizite dese frontului de la Predeal, menite să ajungă la cunoștința comandamentului român și să le distragă atenția de la Valea Jiului. Forțele române erau reprezentate de Divizia 1 Infanterie. Divizia 1 Infanterie fusese reconstituită după Prima bătălie de pe Valea Jiului din unități luate de la "Grupul Cerna" și din resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
9 la Brașov, unde desfășoară activități publice de mare vizibiliate: recepții, parade militare, vizite dese frontului de la Predeal, menite să ajungă la cunoștința comandamentului român și să le distragă atenția de la Valea Jiului. Forțele române erau reprezentate de Divizia 1 Infanterie. Divizia 1 Infanterie fusese reconstituită după Prima bătălie de pe Valea Jiului din unități luate de la "Grupul Cerna" și din resturile unor unități ale Diviziei 11 Infanterie, care încă nu apucaseră să plece. Totalul forțelor române era de 18 batalioane și jumătate de
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]