14,680 matches
-
de a face vreun rău femeii, este probabil forma de uniune sexuală care îi oferă placerea și satisfacția maximă." , fondată în secolul 19 de către a experimentat coitus reservatus care era denumită atunci chiar continență masculină într-un mediu creștin comunitar. Experimentul a durat aproximativ un sfert de secol și apoi Noyes a creat argintăria Oneida punând bazele companiei Oneida Silver Co. care a devenit apoi . Ordinul a declarat deschis că nu se angajează în practici sexuale de natură mistică. Această declarație
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
o călătorie în trecut. Nava crede că acest lucru se datorează unei defecțiuni, dar finalul romanului dezvăluie că procesul are loc, la dorința supra-conștiinței ei, realizată pe baza conștiințelor celor care au proiectat-o și care doresc să urmărească desfășurarea experimentelor înepute de ei în Brațul Stelar la diferite momente ale istoriei lor.. Tema îi permite scriitorului să exploreze modul în care omenirea se poate adapta unor habitate diferite, întocmai cum o făcuse anterior în cele trei nuvele adunate în volumul
Un labirint de stele () [Corola-website/Science/327059_a_328388]
-
inedite și de avangardă realizate în perioada comunistă și prin muzica experimentală, care se regăsește parțial pe singurul album realizat, "Tainicul vârtej". Grupul a luat ființă în anul 1982, la inițiativa lui Mircea Florian, din dorința acestuia de a continua experimentele muzicale, de data aceasta alături de o formație de rock. În prealabil, artistul înființase Ceata Melopoică, grup cu care realizase o muzică de avangardă, prin mixtura de limbaje expresive preluate din repertoriul arhaic românesc, african și asiatic. Apariția proiectului Florian din
Florian din Transilvania () [Corola-website/Science/327181_a_328510]
-
Cu toate acestea, cu trei zile înainte de data lansării la apă a mineralierului, directorul general Mihai Coman (Sergiu Nicolaescu) testează o elice turnată pe șantier pentru a-i evalua performanțele tehnice. În timpul probelor, o pală a elicei se rupe, iar experimentul eșuează. Reîntors pe șantier, Coman îi ordonă inginerului Cioranu (Mircea Anghelescu) să pregătească o șarjă pentru turnarea unei noi elice care să fie mai rezistentă. Deși inginerul îi spune că nu crede în rezistența elicei, el realizează totuși o nouă
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
creat singur. De asemenea, în jurul aceste perioade el a intrat la Universitatea Stanford. În timpul studiilor de la universitate, Rich devine bine cunoscut în reguinea Golfului San Francisco pentru concertele sale live, din timpul nopții, pentru publicul somnolent sau adormit. Acestea erau experimente pentru a influența ciclul de somn REM prin stimuli auditivi. De obicei aveau o durată de nouă ore și durau de la orele 10 p.m. pînă la 7 a.m.. În timpul acestor concerte,el genera drone-uri și nunete atmosferice, timp în care
Robert Rich () [Corola-website/Science/327278_a_328607]
-
Un modest profesor de liceu nu și-ar putea-o permite! Îndrăgostit până peste cap de o mică sirenă cu veleități de manechin, Ovidiu cade în capcana întinsă de ”textierul” oficial al cerșetorimii bucureștene, devenind actorul ideal al unui adevărat experiment de psihologie colectivă. ”...Un film în care lirismul face loc ironiei acide, o poveste căreia regizorul (autor al scenariului), îi conferă o tușă mai curând lucidă decât ludică.” (Andreea Chiriac); Nici un moment de plictiseală, ”bogăție-sărăcie-sex”, umor în cascadă, melancolie subterană
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
artist obișnuit. Violet-portocaliu-verde sunt culori secundare și alcătuiesc o altă triadă. Triadele sunt formate din 3 culori echidistante pe un disc al culorilor. Alte discuri de culori au ca reprezentare modelul cu lumină (RGB) și modelul pentru tipărire (CMYK). În experimentele sale cu lumina, Isaac Newton și-a dat seama că anumite culori ar putea fi create prin amestecul unor culori primare. În "Opticks", Newton a publicat o paleta de culori, sub formă de disc, pentru a demonstra relația geometrică dintre
Modelul cromatic RGA () [Corola-website/Science/330618_a_331947]
-
a înființat editură Gaberbocchus Press, având ca scop publicarea așa ziselor "bestlookers" - cărți cu design grafic original; a fost director până în 1979. În 1948, într-un român scurt, Bayamus a elaborat unică teorie de poezie semantica, fiind un rezultat al experimentelor lui cu notația grafică nelineară care conducea la înlocuirea cuvintelor cu definițiile lor. A câștigat recunoaștere internațională că autor de române, române scurte și eseuri, amestecând grotescul cu filosofia și depășind ușor limitele genurilor literare (de exemplu, în românul polițist
Stefan Themerson () [Corola-website/Science/330719_a_332048]
-
enumeră lucrările, descoperirile, ideile, invențiile și experimentele importante care au schimbat în mod semnificativ înțelegerea de către umanitate a științei moderne, cunoscută sub numele de chimie, definită ca studiul științific al compoziției materiei și a interacțiunilor sale. Istoria chimiei, în forma sa modernă a început, fără îndoială, cu
Cronologia chimiei () [Corola-website/Science/330738_a_332067]
-
sau viermii apar din materie neînsuflețită. a fost un concept aristotelic și în prezent originea vieții din punct de vedere științific este explicată prin abiogeneză. Teoria generației spontane a fost pusă la îndoială de oamenii de știință care au efectuat experimente în secolul al XVII-lea, cum ar fi naturalistul italian Francesco Redi. A fost infirmată de Louis Pasteur prin experiențele sale cu flacoane cu gât de lebădă ("bouteille à col de cygne") și prin descoperirea procesului de fermentație. De asemenea
Teoria generației spontane () [Corola-website/Science/330744_a_332073]
-
prin compararea structurii lor, a genelor, dezvoltarea embrionilor (embriogeneza). Surse suplimentare de informații despre evoluție: tiparele de distribuție geografică a animalelor și a plantelor (biogeografie). Toate aceste date se încadrează într-o imagine de ansamblu numită arborele genealogic al vieții. Experimente sau manipulări controlate ale mediului sunt folosite pentru a explora dinamicile evoluționare. Evoluția poate fi observată în laborator, unde populațiile se adaptează la noi condiții de mediu și/sau se schimbă după procese stohastice, cum ar fi driftul genetic aleator
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
cum ar fi driftul genetic aleator. Cu uneltele biologiei moleculare este posibil să fie precizate mutațiile prin care lucrează selecția, care produc adaptări și pentru a afla cum lucrează aceste mutații. Datorită marelui număr de generații cerute de apariția adaptărilor, experimentele evoluționare sunt în mod obișnuit făcute pe bacterii, drojdie sau viruși și alte organisme în care generațiile se succed rapid. Totuși, experimente de laborator cu vulpi și rozătoare (vezi mai jos) au produs adaptări notabile care apar în circa 10-20
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
adaptări și pentru a afla cum lucrează aceste mutații. Datorită marelui număr de generații cerute de apariția adaptărilor, experimentele evoluționare sunt în mod obișnuit făcute pe bacterii, drojdie sau viruși și alte organisme în care generațiile se succed rapid. Totuși, experimente de laborator cu vulpi și rozătoare (vezi mai jos) au produs adaptări notabile care apar în circa 10-20 de generații iar experimentele pe guppy sălbatici au fost observate adaptări într-un număr asemănător de generații. Mai recent, indivizi sau populații
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
mod obișnuit făcute pe bacterii, drojdie sau viruși și alte organisme în care generațiile se succed rapid. Totuși, experimente de laborator cu vulpi și rozătoare (vezi mai jos) au produs adaptări notabile care apar în circa 10-20 de generații iar experimentele pe guppy sălbatici au fost observate adaptări într-un număr asemănător de generații. Mai recent, indivizi sau populații evoluate experimental au fost analizate folosind segmentarea întregului genom, manieră cunoscută drept evoluează și resegmentează (Evolve and Resequence, E&R). Fără să
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
observate adaptări într-un număr asemănător de generații. Mai recent, indivizi sau populații evoluate experimental au fost analizate folosind segmentarea întregului genom, manieră cunoscută drept evoluează și resegmentează (Evolve and Resequence, E&R). Fără să realizeze asta, oamenii au realizat experimente evoluționare de când au domesticit plante și animale. Cultivarea/creșterea selective de plante și animale au condus la soiuri care diferă mult față de strămoșii lor sălbatici. Exemple pot fi varietățile de varză, porumb sau un mare număr de diferite rase de
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
o singură specie a fost recunoscută de Charles Darwin. De fapt, el și-a început cartea " Originea speciilor" cu un capitol asupra variației animalelor domestice. În acest capitol Darwin a discutat în special porumbelul. Unul dintre primii care au efectuat experimente evoluționare a fost William Dallinger. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, el a cultivat mici organisme unicelulare într-un incubator făcut special în acest scop pe o perioadă de șapte ani (1880-1886). Dallinger a crescut treptat temperatura incubatorului începând de la
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
începând de la 60 °F până la 158 °F. Culturile inițiale au arătat semne clare de deteriorare la temperatura de 73 °F, și în mod cert nu puteau supraviețui la 158 °F. Organismele pe care Dallinger le avea în incubator la sfârșitul experimentului său erau capabile să supraviețuiască perfect la 158 °F. Totuși, aceste organisme nu mai creșteau la 60 °F. Dallinger a concluzionat că a obținut dovada adaptărilor darwiniste în laboratorul său și că organismele s-au adaptat să trăiască la temperaturi
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
darwiniste în laboratorul său și că organismele s-au adaptat să trăiască la temperaturi ridicate. Din nefericire, incubatorul lui Dallinger a fost distrus accidental în 1886, iar Dallinger nu și-a putut continua această cercetare. Între anii 1880s și 1980, experimentele evoluționare au fost practicate intermitent de mai multi biologi evoluționari, inclusiv de foarte influentul Theodosius Dobzhansky. La fel ca multe cercetări experimentale de biologie evoluționară din acea perioadă, multe dintre aceste cercetări nu au fost replicate extensiv și au fost
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
biologi evoluționari, inclusiv de foarte influentul Theodosius Dobzhansky. La fel ca multe cercetări experimentale de biologie evoluționară din acea perioadă, multe dintre aceste cercetări nu au fost replicate extensiv și au fost practicate doar pe perioade scurte de timp evoluționar. Experimente asupra evoluției au fost practicate sub diferite forme pentru a înțelege procesele care stau la baza evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
scurte de timp evoluționar. Experimente asupra evoluției au fost practicate sub diferite forme pentru a înțelege procesele care stau la baza evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de „radiere evoluționară” a populațiilor
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de „radiere evoluționară” a populațiilor de "Drosophila melanogaster", început de Michael R. Rose în februarie 1980. Acest sistem a pornit cu zece populații, cinci cultivate la
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de „radiere evoluționară” a populațiilor de "Drosophila melanogaster", început de Michael R. Rose în februarie 1980. Acest sistem a pornit cu zece populații, cinci cultivate la vârste înaintate și cinci cultivate la
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
în sens invers, prin a folosi regimul de cultivare originar. Sute de oameni au muncit cu aceste populații peste mai bine de trei decenii. Mare parte din munca lor a fost rezumată în articolele colectate în "Musculițele Matusalem" ("Methuselah Flies"). Experimentele inițiale asupra musculițelor s-au limitat la studiul fenotipurilor, dar mecanismele moleculare, adică schimbările de ADN care au făcut posibile aceste schimbări nu au putut fi identificate. Asta s-a schimbat odată cu apariția tehnologiei genomice. Ulterior, Thomas Turner a inventat
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
apariția tehnologiei genomice. Ulterior, Thomas Turner a inventat termenul Evolve and Resequence (Evoluează și resegmentează, E&R) și câteva studii au folosit abordarea E&R cu diverse grade de succes (trecute în revistă pe și ). Unul din cele mai interesante experimente de evoluție a fost condus de grupul lui Gabriel Haddad de la UC San Diego, unde Haddad și colegii au evoluat musculițele pentru a se adapta la nivele scăzute de oxigen (hipoxie). După 200 de generații ei au folosit abordarea E
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
pentru a se adapta la nivele scăzute de oxigen (hipoxie). După 200 de generații ei au folosit abordarea E&R pentru a identifica regiunile genomului care au fost selectate prin selecție naturală la musculițele care s-au adaptat la hipoxie. Experimente mai recente au început să urmeze predicțiile E&R predictions cu RNAseq și încrucișări genetice. Astfel de eforturi de a combina E&R cu validarea experimentală ar trebuie să fie de succes în a identifica genele care guvernează adaptarea musculițelor
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]