15,415 matches
-
trotuarele, pe străzile sau prin piețele acestuia, el le cunoștea foarte bine, aproape și numele lor. Mai mult decât atât, era convins că a mai fost exact în aceeași situație de mai multe ori, că acest "prim transfer" dintr-o gară în alta, făcut cu piciorul, l-a mai efectuat și altădată, în aceleași împrejurări, că pe drum s-a întâlnit și a mai discutat cu aceleași persoane, aceleași subiecte. Aceste premoniții îl depărtase pentru câteva momente de lumea înconjurătoare. Acum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe drum s-a întâlnit și a mai discutat cu aceleași persoane, aceleași subiecte. Aceste premoniții îl depărtase pentru câteva momente de lumea înconjurătoare. Acum trebuia să își revină, să se ancoreze în realitate. Terminase țigara, trenul se oprise în gară, iar el trebuia să intre în compartiment. După cum prevăzuse, la Ploiești au coborât destul de mulți călători, mult mai mulți decât au urcat. Printre ei erau și cei trei amatori de șeptic. De nu ar fi plecat ei, nu ar fi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
amabilitate între cei ce așteptau să coboare și cei ce treceau întâmplător. Deci în compartimentul cinci, din primul vagon de lângă locomotivă, s-a instalat ordinea. Întâmplarea făcea că șase, din cei opt amintiți mai sus, trebuiau să coboare în aceeași gară, inclusiv cei doi soți economiști care se îndreptau spre Săvinești. După cum se destăinuise deja, numai două persoane vor coborî în mod cert, cu zece-cincisprezece minute înainte, în stația Valea Seacă, de unde mai aveau de parcurs pe jos aproximativ cinci kilometri
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
casă. Zău, îmi vine câteodată să mă rog la Dumnezeu să pârjolească tot, dar mi-e milă copiii ăștia. Ei nu au nici o vină, sărmanii... După mai multe opriri și porniri succesive, trenul, cu chiu cu vai, a ajuns în gară la Focșani. Bidaru, care stătea tot timpul pe hol, în dreptul ușii permanent deschise a compartimentului, în asentimentul tuturor, deschise fereastra. Bineînțeles, cea de pe coridor, cealaltă fiind blocată. Voia să vadă consecințele furtunii care deja trecuse. Aici în gară totul părea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ajuns în gară la Focșani. Bidaru, care stătea tot timpul pe hol, în dreptul ușii permanent deschise a compartimentului, în asentimentul tuturor, deschise fereastra. Bineînțeles, cea de pe coridor, cealaltă fiind blocată. Voia să vadă consecințele furtunii care deja trecuse. Aici în gară totul părea mai liniștit, viața intrase în normal. Liniștea de după furtună se așternea văzând cu ochii. Grindina dispăruse, în timp ce norii goneau undeva, spre sud, cerul se degaja răspândind mai multă lumină. Doar luciul caldarâmului, proaspăt spălat, precum și apa, care se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fost în el. Dacă ar fi fost în Infern, ar fi tăcut mâlc, însă omenirea ar fi fost lipsită de o capodoperă. În loc de șapte minuni ale literaturii ar fi existat doar șase. Cu gândul la trecut părăsise pe neobservate și gara din Mărășești. Acum se îndrepta cu toată viteza spre Adjud. Era ora unsprezece fără un sfert. Aproximativ încă o oră și treizeci de minute până la destinație. Căldura, destul de mare însă suportabilă, nu ca înainte de furtună. Aruncă o privire prin fereastra
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fi dezvăluit mai devreme acest lucru, ar fi fost în dezavantajul ei! Adevărul va fi dureros pentru ea, dar va fi, probabil, primul duș rece cu adevărat pe care-l va face în viață. Între timp trenul oprise într-o gară. Se simțea un miros nu prea plăcut. Bidaru a ieșit pe coridor, să privească prin geam afară și să se orienteze. În apropiere, pe o linie paralelă, staționau câteva vagoane pline cu oase de cornute mari. Fără îndoială, era vorba
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
compartiment: De la întâi septembrie aici, în Valea Seacă, îmi voi începe cariera de profesor. În momentul acela toți cei cinci rămași în compartiment, din curiozitate și aproape simultan, și-au îndreptat privirile spre geamul deschis, prin care se putea vedea gara, ca să observe măcar o clipă locul unde îl vor putea găsi în viitor pe tovarășul lor de călătorie. Gara părea îngrijită, curată, cu ronduri de flori împrejmuite cu garduri vii și destul de populată. Din întregul tren au coborât nu mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cinci rămași în compartiment, din curiozitate și aproape simultan, și-au îndreptat privirile spre geamul deschis, prin care se putea vedea gara, ca să observe măcar o clipă locul unde îl vor putea găsi în viitor pe tovarășul lor de călătorie. Gara părea îngrijită, curată, cu ronduri de flori împrejmuite cu garduri vii și destul de populată. Din întregul tren au coborât nu mai mult de șapte-opt persoane, printre care și Florin cu mama lui, și de urcat au urcat parcă ceva mai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cană de vin rece, natural, plăcut mirositor decât cu un pahar de apă. Acolo se află comuna, unde mi-am făcut ucenicia în învățământ. Într-adevăr, cu patruzeci și ceva de ani în urmă, coborând pentru prima oară în această gară, și-a început cu totul original meseria de profesor. Călătorul, care pleca cu trenul personal din oraș, după câteva minute de mers, în apropierea unor ronduri de flori presărate și îngrijite cu gust, avea ocazia să staționeze pentru unu, două
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu totul original meseria de profesor. Călătorul, care pleca cu trenul personal din oraș, după câteva minute de mers, în apropierea unor ronduri de flori presărate și îngrijite cu gust, avea ocazia să staționeze pentru unu, două minute într-o gară primitoare, curată și bine întreținută, deasupra căreia scria cu litere mari și negre pe un fond alb: GARA VALEA SEACĂ. Paralel cu calea ferată, se contura, văzut din tren, printre casele acoperite cu țiglă, sclipind în soare, un drum asfaltat
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mers, în apropierea unor ronduri de flori presărate și îngrijite cu gust, avea ocazia să staționeze pentru unu, două minute într-o gară primitoare, curată și bine întreținută, deasupra căreia scria cu litere mari și negre pe un fond alb: GARA VALEA SEACĂ. Paralel cu calea ferată, se contura, văzut din tren, printre casele acoperite cu țiglă, sclipind în soare, un drum asfaltat ce lega comuna de capitală actualul drum european E 85. Bidaru era fericit că a ales această minunată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vinilin, cu fermoar metalic în care avea: un caiet nou, un stilou chinezesc cu cerneală albastră, repartiția ministerială și buletinul de identitate, acte ce trebuiau prezentate directorului de școală, coborî din tren plin de optimism și speranță. După ce a părăsit gara cu ronduri de flori și după ce a reperat coordonatele geografice ale școlii unde va lucra, mulțumit și bine dispus de alegerea inspirată, se îndreptă direct spre țintă. Trebuie amintit că în anul acela, repartizarea absolvenților de la facultățile din Universitate "București
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de la Școala nr. 1 "Nicolae Bălcescu". Cine știe prin ce cătun o fi și aia?, se întreba el așa că a solicitat în mod expres Școala nr.1 Valea Seacă Bacău, exact cum scrie cu negru pe alb și pe clădirea gării C.F.R. și foarte înțelept a procedat!... Atât calea ferată cât și drumul național, cea mai importantă arteră rutieră ce leagă marile orașe ale Moldovei de capitală, trec pe lângă școală. Ardea de nerăbdare să povestească familiei și prietenilor despre alegerea făcută
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
s-a întâmplat din momentul când a coborât din tren, nu a fost altceva decât, o repetare fidelă, trasă la indigo, a unor fenomene identice, pe care le-a mai trăit. După ce a parcurs, ca și altă dată, drumul de la gară până la școală și s-a întâlnit exact cu aceiași trecători, el, acum, se afla iar, tot cu aceeași mapă din vinilin sub braț ca și atunci, tot cu spatele la aceeași casă fără gard de om înstărit și cu același soclu, fără
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că nu ai acceptat catedra la școala noastră! ... Și noi avem nevoie de profesor de matematică! * * * Preocupat de prezentarea biletelor la control, Bidaru nici nu a sesizat secunda în care trenul a trecut de actuala comună Nicolae Bălcescu cu ghinionista gară Valea Seacă. Când, în sfârșit, a reușit să privească cu atenție prin fereastra permanent deschisă de pe coridor, a observat că totul a rămas în urmă. Hăt în depărtare, la capătul unei pante, pe un deal pitit după copacii albi abia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
abătut atât de mult de pe traiectoria normală, încât am mers chiar îndărăt. Discuția a fost întreruptă de o frână puțin cam bruscă, care i-a trezit pe toți la realitate, urmată de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de călători și o staționare de aproape două minute, trenul a pornit din nou, silențios, lăsând în urmă peronul aproape pustiu. Soarele s-a ascuns deja după orizont. Pe cer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mult de pe traiectoria normală, încât am mers chiar îndărăt. Discuția a fost întreruptă de o frână puțin cam bruscă, care i-a trezit pe toți la realitate, urmată de o oprire ceva mai lentă a întregii garnituri. Gara Adjud! O gară modestă și liniștită. După un scurt schimb de călători și o staționare de aproape două minute, trenul a pornit din nou, silențios, lăsând în urmă peronul aproape pustiu. Soarele s-a ascuns deja după orizont. Pe cer se observau semnele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
antrenat soțul ei, precum și la explozia spontană de bucurie colectivă ce a izbucnit cu câteva secunde în urmă, profitând de intervalul de liniște prelung și nostalgic, hotărî să intervină: Domn profesor, observ că ați căzut pe gânduri, intrăm deja în gara Buzău, încă o oprire și suntem în capitală! Contrar tuturor așteptărilor, Bidaru aproape că nu reacționă la această observație. Încă trăia cu impresia că vagonul nu are uși. Își întoarse privirea spre dreapta, unde era ușa propriu-zisă și unde trebuia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oprire și suntem în capitală! Contrar tuturor așteptărilor, Bidaru aproape că nu reacționă la această observație. Încă trăia cu impresia că vagonul nu are uși. Își întoarse privirea spre dreapta, unde era ușa propriu-zisă și unde trebuia să se zărească gara. Trenul își micșora din ce în ce viteza până când... o frână bruscă și... stop. La lumina albă, fluorescentă a tuburilor cu neon, gara părea ceva mai animată decât celelalte lăsate în urmă. Era mai aproape de capitală. Și schimbul de călători
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
are uși. Își întoarse privirea spre dreapta, unde era ușa propriu-zisă și unde trebuia să se zărească gara. Trenul își micșora din ce în ce viteza până când... o frână bruscă și... stop. La lumina albă, fluorescentă a tuburilor cu neon, gara părea ceva mai animată decât celelalte lăsate în urmă. Era mai aproape de capitală. Și schimbul de călători s-a făcut parcă mai rapid. Apoi, privi spre cele două persoane străine, probabil, mamă și fiică, care și ele în mod spontan
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
normal pentru aceeași distanță parcursă ziua. Nici nu-și putea permite un asemenea lux, deoarece cu puținii bani, ce-i avea asupra sa, trebuia să-și cumpere legitimația de călătorie și, eventual, să bea o cafea sau un suc în gară. Nemaiavând probleme de rezolvat, rămas liber sub cerul înstelat, decis să parcurgă drumul până la Gara de Nord în propria companie și având timp suficient la dispoziție, o întreagă noapte, va profita de prilej să discute cu sine și să-și pună în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din Gara de Nord abia după ora cinci, iar casele de bilete se deschideau la patru dimineața. Până atunci, va avea posibilitatea să se și odihnească puțin în sala de așteptare sau să servească o cafea în liniște, în vreun bar din apropierea gării. În tot acest interval de timp, își va cerne și își va limpezi ideile înghesuite de-a valma sub scoarța-i cerebrală, va expulza din sufletul său gândurile negre și elementele nocive contaminate de filoxeră pentru-ca în ziua următoare să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-l pe septuagenarul Costică Bidaru din nou în fotoliu, cu caietul și ceașca de cafea aburindă în față! Independent de voința lui, se reîntoarse în timp cu aproximativ două luni în urmă. Era precis într-o zi de joi. Din gară plecase dimineață, la ora 7 fix, cu I.C. 552. Aproape de prânz, a ajuns în București. După ce și-a rezolvat problemele pentru care venise în capitală, dacă s-ar fi urcat într-un troleibuz, cum era și firesc, ar fi ajuns
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
oamenii par să fi suferit brusc, de azi pe mâine, mutații genetice. Ca personajele lui Samuel Beckett. - Odată, mai acum câteva luni, am avut senzația că orice căsătorie e un capăt de linie ferată adăugase ea liniștit-un loc fără gară, unde poate opri orice tren când e nevoit să stea la semnal. La un semnal care nu se mai schimbă. Un tren cu care nu te mai poți întoarce din bălăriile care țin loc de gară. Da. De acolo, trenurile
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]