15,885 matches
-
al Academiei Române (1949-1966), este asistent la Catedra de istoria literaturii române moderne a Universității din București, avându-i ca șefi de catedră pe D. Caracostea, Tudor Vianu și G. Călinescu. Își susține doctoratul în 1945, cu teza Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie. Debutează cu poezie în revista liceală „Unirea” (1933); alte poezii îi apar sporadic în „Gândirea”, „Națiunea”, „Viața românească”. Debutul în publicistică și-l face la revista „Cadran” (1939), cu un medalion despre A.I. Herzen. A mai colaborat la „Fapta”, „Gazeta
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
și de istoria literaturii române: Tudor Pamfile, Gh. Asachi, Al. Vlahuță, Al. Depărățeanu, C. Stamati-Ciurea. Cercetarea se concentrează atent asupra informației, încât, pentru momentul în care aceste studii au fost publicate în reviste, toate sursele par epuizate. Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie (1946) este monografia unui curent sociocultural, urmărindu-i aria de răspândire, elementele premergătoare (fondul umanitar, revoluționar, reacționar și estetica socială). Poporanismul rus și cel românesc sunt analizate din perspectiva evoluției criticii ruse și a gândirii românești, aprofundându-se mai ales
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
1947 se oferise să-i scrie prefața pentru un posibil volum antologic. G. Călinescu îl considera „un echivalent în poezie al dantescului Goya”, iar Nicolae Manolescu îi socotește poezia ca fiind vocația „probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat, București, 1969; Haina de brumă. îngr. Ion Lazu, pref. Cornelia Ștefănescu, București, 1984. Repere bibliografice: V.I. Cataramă, Valeriu Șt. Ciobanu, „Jertfa zidirii la ucrainieni și ruși”, A, 1938, 3-4
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
grupări literare distincte, vine în câmpul cultural cu o nouă raportare la trecut, ale cărei componente sunt viziunea proprie asupra tradiției și, subsecvent, o genealogie culturală aparte, selectată și compusă în funcție de înrudirile și afinitățile concordante cu „aerul de familie” și ideologia pe care respectiva grupare le afirmă. În mod necesar, structura oricărui c.l. include prezența unui critic-mentor, figura unui „spiritus rector” în stare să adune laolaltă personalități variate, să unifice și să compatibilizeze, printr-un program estetic comun, forțe literare
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Relevanța ei transpare din bogata anecdotică a oricărui c.l., din jurnalele, amintirile și memoriile membrilor săi, unde subiectivitatea se depune și operează în chip manifest. Explicit sau implicit, în literatura produsă sub auspiciile unui c.l. sunt așadar încastrate ideologia unei grupări și relațiile de putere din interiorul ei. Abordarea acestor opere literare nu poate face deci abstracție de o atare determinare extratextuală. Reglarea de conturi, confruntările cu alte generații ori grupări literare, crearea de imagine, în folos propriu, strict
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
un c.l. Epigonii lui Mihai Eminescu reprezintă un asemenea text care permite multiple interpretări: poemul a fost publicat, la vremea sa, pe prima pagină a „Convorbirilor literare”, pentru că releva, fără îndoială, un scriitor valoros, dar și pentru că nu contravenea ideologiei junimiste, ba dimpotrivă, reușea să o traducă cu fidelitate. Un c.l. se naște și sfârșește printr-o criză. Criza se instaurează odată cu deplina sa maturizare și impunere. Semnalul perfectei asimilări a valorilor pe care le-a girat, care își
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
și estetică” (Eugen Simion). „Sburătorul” își constituie treptat un program, pe măsură ce în cenaclul omonim se definesc valorile unei noi generații, iar Lovinescu își publică lucrările de sinteză: Istoria civilizației române moderne (1924-1925) și Istoria literaturii române contemporane (1926-1929). Criticul combate ideologia socială a junimismului, dar preia principiile estetice maioresciene. Sub stindardul modernismului, gruparea din jurul „Sburătorului” ajunge, în perioada interbelică, continuatoarea, susținătoarea și reprezentanta, pe noi baze, a autonomiei esteticului. Iar teoria sincronismului și a diferențierii, subiectivizarea poeziei, evoluția prozei de la rural
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
lit. rom. cont., I-VI, passim; Studii și documente literare, I-VI, publ. I. E. Torouțiu, Gh. Cardaș, București, 1931-1936; Titu Maiorescu, Însemnări zilnice, I-III, îngr. și introd. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1937-1943; G. Călinescu, Ist. lit. (1941), 343-456, passim; Antologia ideologiei junimiste, îngr. E. Lovinescu, București, 1942; Panu, Junimea, I-II, passim; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-336; Vianu, Studii, 136-203; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
din senzația pură și diformă”. Având ca specific un dezechilibru al funcțiilor creative, „poezia livrescă se ivește în umbra celei clasice, reflexive și vizionare, destructurând nucleul ei funcțional”. După modul în care receptează „convenționalizarea poemului” și după reacția la „presiunea ideologiei literare”, poeții livrești se grupează, în terminologia criticului, în „rentieri ai convenției” și în „prizonieri ai convenției”. Obiectivul cărții nu este o investigare strict teoretică a livrescului, deși autorul caută să identifice criteriile tematice și stilistice, de atitudine și de
CISTELECAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286280_a_287609]
-
au fost de origine sau au scris în limba germană. Este cazul lui Max Wertheimer - fondatorul curentului, al lui Wolfgang Köhler, al lui Kurt Koffka și chiar al lui Kurt Lewin. Dar curentul gestaltist este mult mai mult decât o ideologie națională și fiecare dintre reprezentanții amintiți a dezvoltat teorii proprii. Max Wertheimer s-a ilustrat prin teoria învățării productive; Wolfgang Köhler a strălucit nu doar în Germania, ci și în SUA cu teoria învățării bazate pe înțelegere; iar Kurt Lewin
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cunoștințe. Acești pași exagerează în mod efectiv disocierea dintre atitudinile persoanei și recompensele cu care acestea sunt asociate. În plus, pașii sunt folosiți pentru a introduce și recompensa atitudini incompatibile cu vechiul mod de a privi lucrurile, dar compatibile cu ideologia promovată de respectiva sectă. Observăm din acest caz prezentat de către Petty și Cacioppo că tehnicile de convertire se pot constitui într-un exemplu dramatic de persuasiune în urma folosirii principiilor învățării bazate pe schema condiționării. Putem aprecia că, măcar în parte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
1948-1952, redactor-șef în 1958-1961, redactor-șef adjunct în 1961-1972), redactor-șef al „Gazetei literare” (1956-1958), conferențiar la Catedra de literatură română a Universității bucureștene (1948-1956), în paralel cu diferite funcții politice importante în aparatul de partid, al cenzurii și ideologiei oficiale. A mai colaborat la „Contemporanul”, „România literară”, „Luceafărul” ș.a. I s-au decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1964, 1967, 1976), Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române (1967) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1973, 1980). De la primele sale „încercări critice” G.
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
efecte profunde asupra dezvoltării sociale în comunism, sistem ce se va prăbuși în 1989 și din cauza incapacității de a organiza și conduce societatea pe baza principiilor managementului social modern. Sociologia, știință critică și analitică, ar fi propus alternative la marxism-leninism, ideologia oficială. Sociologia a fost înlocuită cu materialismul istoric. Reinstituționalizarea sociologiei după 1965 a dus la cercetarea sociologică a unor realități noi edificate de proiectul comunist de dezvoltare. După cum subliniază autoarea, evoluția sociologiei postbelice în România se distinge prin paradoxuri, derivate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
pline de idei și sugestii de interpretări. Prima se referă la devalorizarea antreprenorilor privați, odată cu instituirea socialismului de stat, a doua dezbate instituționalizarea capitalului social-politic și contraselecția clasei de mijloc. Aș reține din aceste două teme teza despre inventarea de către ideologia comunistă a conceptului de omogenizare socială, ca o directivă pentru orice demers de analiză a societății socialiste. După 1990, sociologia românească se redefinește din toate unghiurile de cercetare. Întâi, ea se desparte de balastul marxist și își diversifică, în mod
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
modelul proustian, gidian sau kafkian. În proza lui eterogenă, din care transpar afinități cu ideile lui Remy de Gourmont și urme ale injectării unor puternici germeni freudieni, erosul este figura polarizantă. Pansenzualismul, de fapt pansexualismul, văzut de Pompiliu Constantinescu drept ideologie frecventată monoman de A. (altfel, tendința, „îmblânzită” și legitimată estetic, apare la mari scriitori ai epocii), se proiectează alegoric în narațiune, într-un joc riscat, libertin, care tranșează în favoarea eclerajului crud, nu o dată impur, exhibiționist. Personajele, oameni neimportanți, fără ambiții
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
, publicație apărută la București în 1931 și între 1939 și 1944. Almanahul cuprinde, alături de informații literare, o prezentare succintă a evenimentelor sociale și politice ale vremii, văzute din perspectiva ideologiei oficiale. Numărul din 1931 este ilustrat, sub aspect poetic, de nume prestigioase: Ion Minulescu (Păpușa automată), V. Voiculescu (Primăvara în cimitir, Pescuitorul de gânduri), Adrian Maniu (Stea de iarnă, În adâncuri), Nichifor Crainic (Cântec de pescar) ș.a. În volumele următoare
ALMANAHUL ZIARULUI „CURENTUL”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285303_a_286632]
-
pentru un ecumenism oportun. Literatură vs. cultură: chiar există o astfel de adversitate? Chiar putem izola operele scrise pentru a le atribui valori strict estetice, declarându-le "beletristice" și golindu-le de alte sensuri pe care ele le poartă: mentalități, ideologii, credințe etc? Pentru cei vechi nu exista conceptul de "literatură", așa cum îl înțelegem noi astăzi. Pe de altă parte, chiar dacă unele texte nu sunt "literare", ele contribuie la crearea unui climat cultural, alături de alte forme pe care azi le considerăm
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
epoca romantică 3. Al. Duțu a observat corect această capcană: cine caută doar în documentele scrise, nu poate realiza o imagine de ansamblu a culturii vechi; scrisul nu este singurul și poate că nici cel mai important depozitar al mentalităților, ideologiilor epocii medievale românești. El înregistrează doar aspectul oficial al acesteia: legi, scrieri istorice cu caracter oficial, scrieri religioase care sunt controlate de biserică sau de cancelaria domnească, răspândind și vulgarizând dogma, respectiv legea. În scris, consideră oportun Al. Duțu, nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
lucrări asupra acestui aspect, observând că "scrisului i se acordă mai curând funcția de a conserva, decât de a comunica"6. Altfel spus, cultura română era structurată pe fondul unei oralități care și-a pus amprenta și asupra scrisului. Pulsul ideologiilor, al mentalităților care ne interesează nu poate fi luat consultând exclusiv documentele scrise. Ideile, imaginile nu circulau prin acest canal. Comunicarea se făcea direct, lectura cărților sfinte era ea însăși publică. Abia în secolul al XVIII-lea a devenit lectura
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ceea ce mai tîrziu îi va da o întreagă epocă", fiind, nici mai mult, nici mai puțin decât "primul nostru lexicograf"19. Privite în absolut, lucrurile așa arată, dar reamplasate în cadrul lor firesc, puse în dialog cu natura operei, cu mentalitățile, ideologiile epocii și, nu în ultimul rând, cu fundalul istoric, ele nu mai au cum să pară astfel. Sigur că nu poate fi contestat faptul, corect remarcat și analizat de autorul amintit, că autorul Divanului a introdus în limba română unele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
polenul florilor dulci, pentru ca și mierea să iasă dulce. Albina, păsările și peștii se odihnesc în timpul nopții. Ușurința cu care se cultivă polisemantismul, dar și naturalețea cu care o creatură reală sau fantastică este transformată într-un element important al ideologiei politice practici, de altfel, obișnuite în discursul medieval și renascentist trădează o cunoaștere serioasă din partea autorului, nu numai a surselor scrise, ci și a însușirilor și deprinderilor unei specii sau a alteia, desigur la nivelul de informație din secolul al
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
va avea o anumită independență, pentru că va fi mai greu decât în alte cazuri să i se găsească ceea ce căutau mereu oamenii din evul mediu, termenul de referință biblic"54. Prin urmare, intuind în mirabil "o formă de rezistență la ideologia oficială a creștinismului"55, Biserica îl izolează, atunci când nu îl condamnă cu totul. Exlicația oferită de Le Goff este cât se poate de pertinentă: "După părerea mea, în "adevăratul" mirabil există ceva care nu se mulțumește să depășească natura, ci
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
părea atât de simplă. Un animal este un animal și atât? Nici vorbă. Pentru cine știe să-l privească, el devine un ghid care te poate purta prin toată istoria, scoțând la lumină mentalități, credințe, procedee artistice cu substrat politic, ideologii, implicații psihologice, limbaje simbolice și atâtea alte aspecte ale unei realități care este mult, mult mai bogată decât o credem în general. Toate aceste lucruri cu o condiție: să vedem în animal nu o ființă în carne și oase, care
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 10 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, pp. 462-466. 11 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, tomul IV. Adăogiri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sinteză târzie a celui occidental din secolul al XV-lea; el oscilează, mai curând, între erudiția ironică a "summelor" baroce și acea formă de enciclopedism "luminat" care renunță la gratuitatea ludică și sistematizează cunoștințele într-un "corp" animat de o ideologie umanitaristă și de un proiect de edificare morală și intelectuală". 46 Ioan Bianu și Nerva Hodoș, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul I, Edițiunea Academiei Române, București, 1903, p. 462-466. 47 Ioan Bianu, Dan Simonescu, Bibliografia românească veche. 1508-1830, Tomul IV. Adăogiri
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]