15,245 matches
-
la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-am putut folosi de el, dar aici? Aici la ce îmi folosește?” - și-a sfârșit Toaibă gândul privind în jur... „Nu! Nu se poate ca pe toată întinderea asta să nu fie măcar
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
fulger... Prea o ține hojma. Și apoi Maranda are dreptate; unde-s tunetele?”... Când a călcat peste prag, o lumină necuprinsă se zbătea între cer și pământ deasupra Șărpăriei. Chiar și o sfoară de fum i-a înțepat ochii și nasul. Așa ceva mai văzuse și simțise doar pe front, când rușii au dat foc la pănușița de pe o gârlă unde bănuiau că se ascund cercetașii... Ei însă erau... Hehei! Departe!... Marandă!... Marandăăă! Unde ești? Arde pănușița din Șărpărie! Și calul îi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se mai vede un răzlog arzând - a vorbit Toaibă, pornind înainte. După câțiva pași, s-a oprit cu nasul în vânt. Parcă adie a miros de carne arsă - a scâncit Toaibă. 107 Maranda, care îl urma îndeaproape, s-a oprit și ea, adulmecând aerul... Poate ai dreptate, Toadere. Și mie mi se pare... Au pornit mai departe înotând prin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici pantaloni pe fund și care n-o știut de altă mâncare decât borș cu urzici. Pune-l să înhame calul și să vezi cum îl așază cu curu’ înainte... Cei din jur îl priveau pe sub sprâncene, neîndrăznind să ridice nasul din țoiul cu rachiu... Tăceau mormânt! 115 Toadere, băiete, liniștește-te, că nu-i bine să te încontrezi cu aiștia. Ș-apoi nu poți schimba mersul lucrurilor de unul singur. Tu nu ai văzut cum bântuie zi și noapte mașinile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un vânt rece și umed de toamnă târzie. Toaibă, fiind cel mai înalt, a fost așezat în fruntea echipei. Lângă el tremura ca frunza plopului un deținut înalt și subțire ca un fir de ață. Tușea și mereu își ștergea nasul. Ochii duși în fundul capului îi lăcrimau... Toaibă a privit spre el cu milă. „Săracul! Uite la el cât îi de bolnav și aiștia nici nu-l iau în seamă. Bietul de el, nici nu ajunge azi în mină, dar să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doilea ajutor de bucătar, un tip pirpiriu care se lăuda că gătise pentru însuși Nero. Listarius trase perdeaua și privi afară. — Cine sunt? Se uita la soldații care descălecau, unii dintre ei cu ajutorul gărzilor lui Vitellius. Lucilius își împinse înainte nasul ascuțit. — Îl vezi pe cel cu haina de blană? Îl cunosc... Ăla mare, pe care îl urmează ceilalți, îl vezi? Acela e Flavius Valens, comandantul Legiunii întâi Germanica. Am gătit și pentru el, pe când era guvernator Capito. Ăia doi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți spionii - adăugă el cu venin. Flavius Valens își miji ochii: — Da? Vitellius zâmbi. Îl amuza să-i mai taie din nas lui Valens, care era un delator notoriu, dar un bun luptător. Sunt de acord că, în ceea ce te privește, Galba nu s-a arătat copleșit de recunoștință... Ai vrea să te răzbuni pentru jignirea pe care ți-a adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
gândeam că sunteți ascunși chiar deasupra capului lui Vitellius... Mi se părea amuzant. Hangiul nu părea speriat, și nici nu era; Valerius îl convinsese că cel mai bun mod de a ascunde pe cineva este să-l ții chiar sub nasul celui care îl caută. I se păruse amuzant că Valerius îl adusese acolo pe gladiator. Soldații lui Vitellius îl căutau departe de Colonia Agrippinensium; câțiva dintre ei fuseseră uciși, după cum se aflase între timp, de un grup de celți rebeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva îi dădu un pumn și copilul o luă la fugă, cu sângele curgându-i din nas. Valerius își făcea loc prin mulțime, uitându-se pe rând la bărbații din care; toți aveau umeri lați și brațe puternice. Și o mulțime de cicatrice. Continuă să înainteze. Auzea frânturi de fraze și un singur nume, repetat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cohorte, și a dus toți soldații în interiorul zidurilor. Eram și eu cu el. Am muncit împreună cu ceilalți la consolidarea zidurilor și la ridicarea turnurilor. Caecina a încercat să ne atragă de partea lui făgăduindu-ne bani; i-am râs în nas. Când au ajuns la baza zidurilor, vitellienii au început să-i insulte pe othonieni. Știind că vin de la Roma, le-au zis că sunt ramoliți, inepți, îndobitociți de circ și de teatru. Othonienii erau speriați, dar s-au înfuriat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în viață și ar fi păstrat tradițiile Imperiului. Se întoarse spre maestru, care se oprise în spatele lui. — Mă bucur să te văd. Proculus nu răspunse. Continua să-l observe atent pe Antonius. Avea ochii închiși la culoare, pătrunzători, foarte apropiați, nasul îngust și ascuțit, ce părea ciocul unui șoim. Toga de in îi ajungea puțin deasupra gleznelor. Era mic de statură și slab, dar chipul și trupul său vădeau o forță interioară care intimida pe oricine, chiar și pe Antonius. Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piele. Își scoase coiful și așeză în interiorul lui bucățile de lână și de pânză cu care era căptușit, apoi și-l puse iar. Repetă de mai multe ori operațiunea, până când căptușeala coifului îi acoperi perfect fața, fără să-i astupe nasul sau gura. Se așeză și așteptă. Prin micile fante pentru ochi abia îl zări pe Flamma apropiindu-se. — Scoate-ți coiful. În arenă trebuie să intri cu chipul descoperit, nu știi asta, lașule? Valerius blestemă în gând și-și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot... — Doar nu crezi tot ce spun mesagerii! șuieră primul ajutor de bucătar. Știi câți îl ajută pe Vespasianus în Orient? Chiar și regina Berenice din Judaea, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu arme; erau aproape goi și încercau să-și învingă adversarul sfâșiindu-i carnea cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și luară cadavrele. Alții aduseră nisip proaspăt. Își făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
unei comune focșănene, căreia i se dăduse numele de Suvorov, revine în cartea lui Iachim la adevărata dimensiune : „uscat ca o coarnă, un babalâc gârbovit, mic de statură, șchiop, cu f ața mică și plină de riduri, cu sprâncenele ridicate, nas strâmb, cu păr rar și cărunt, adunat deasupra frunții într un fel de mo țocʺ; „bătrânul ghebosʺ, „un bufon de marcăʺ, „la moșia sa, în zilele de lucru, umbla prin sat numai în izmene, alerga și se zben guia cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai de capul lor. Și clipind
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vom umple lumea cu integrame și mânji cu aripi să numi spui mie Calu ! Să mai tragem o ocheadă în direcția și către personajele principale de la marginea epopeii noastre copitate. CALACHE BEȘLEAGĂ. 1,73 metri, ochi sașii, fost fără partid,nas turtit din cauză de pumni, ușor șchiop la ambele picioare, făcut armata la marină, fără alte semne particulare. Semialco-olic. Conform Decretului Prezidențial cu procedură de urgență, grăjdarul nostru s-a văzut obligat la schimbarea numelui din Calache Beșleagă în Caius
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
la stânga! și jumate grad la dreapta. Trăim un moment istoric! Istoric pe naiba, că io nu văz nimic! Păi cum America măsii să vezi, senor, dacă nu ștergi clăbucul de pe ochelari?! Și uite-așa au fost descoperiți ochelarii. Erau pe nas. ÎN AER Mai întâi vă informez cu respect că de când mi-a fost tăiată lumina m-am dedat complet studiilor și cercetărilor de reechilibrare a curenților prin bioenergie. Am făcut,recunosc,pași mari. Poate prea mari. Că de aia mi-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Pieții Libere. Ca semn de recunoaștere propun poziția stând într-un picior, evident pentru economie de ghete. PE RUȘI Zi de târg animalier la marginea pieții de brânzoase. Doamna Eulampia, reputată cultivatoare de pisici și ciuperci de bălegar, bagă sub nasul cârn al cump ă ră torului cușca în care se zbate eroic un motan ușor atins de râie. E o după-amiază al naibii de frumoasă. Personaje: EULAMPIA CLIENTU Episodicu Mâța Așa, păsărică mică, mumușică...Ciripi te-ar hingherii. Domnu!...Ți-a pus
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
O sticlă de wisky? F. Nu. P. Nu ? F. Da. P. Aha...Acum totul se luminează. F. Da, că s-a făcut ziuă. Ei bine, ezact în acest moment de maximă tensiune, o muscă verde fără dungi se așeză pe nasul defunctului. Se auzi un strănut lugubru și mortu se ridică într-o rână, salutând cu un deget la tâmplă organul și femeia și pe dumneavoastră, stimați cititori. Saluuuuut. BÂZZA Conform mai multor agenții de presă serioasă și internațională, cităm, “sufla
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
chiar o primă suplimentară. Vă umplem de bani. Dar puteți plăti și parțial. Pentru o mână, un deget, un picior și chiar pentru coadă, evident dacă ați fi câine. Aveți câine? Nu. De ce să am? Fiindcă aveți o mușcătură sub nas. Dacă n-aveți câine, poate v-a mușcat soția. Ultimile cercetări arată că cele mai periculoase mușcături animale sunt cele de om. Sunteți însurat? Da. Păcat. Dacă mușcătura cauzatoare de deces aparține soției, dânsa nu ar mai avea drept la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ionescu de la șase, ambii sforăind lin și monoton după tactul pendulei. Și ne-am opri aici cu descrierea dacă n-ar apărea din nimic al treilea personaj, un individ cu cizme roșii, barbă albă, rubașcă roșie, mustață albă, căciuliță roșie, nas roșu și mai roș și pe dincolo. După ce îi trage o pereche de palme părintești domnului Ionescu și un singur ghiont doamnei, personajul zice: Bună seara. Copiii dorm? Sigur că dorm cum dormeam și noi dacă n-apăreai dumneata ca să
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
003! P.1. Sunt sergent major Podoabă. Vă rog prezentați actele urgent,urgentissimo! M. Care acte? P.1. Permisul de conducere, buletinul sau pașaportul, cercertificatul de înmatriculare... P.2. ...da-nainte de toate suflă matale spre dânsu că ai un nas alcoolemelic ce nu s-a mai văzut. D-aia ți-ai pus și gluga roșie, că roșu la roșu trage ca să te pierzi în décor. Suflă! M. Să suflu? P.2. Exact. Suflă spre dânsu. P.1. Și de ce, mă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
al particularului și tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul e pus pe sectoare, pe fișe de evidență, pe monitoare, pe...Pe ăsta l am mai văzut undeva! Seamănă al naibii de bine cu cine seamănă. M. E Rudolph cel cu nasul roș. P.2. Sigur că e Rudolf, dar nu-nțeleg ce fel de cal poate fi dacă are ditamai coarnele de ren, cerb sau ce vrei să câștigi un milion o mai fi. P.1. Coarnele i le-o fi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
NEGOCIERI O după-amiază liniștită ca un buletin de știri repetat a patra oară în ultimile treizeci de minute. Dacă reușești să urci pe trotuar după ce ai traversat gropile străzii, gropi în care viitorul primar va planta puieți de taragonga, dai nas în nas cu portretul candidatului la alegeri căzut pe locul trei și plecat la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul omului politic este colorat în uleiuri ecologice al căror preț galopează, de unde și scurgerile peste semnătura celebrului
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]