14,486 matches
-
dire, autant d’effets de la sénilité.” (p. 299) Studiul lui Doumic - ar mai trebui spus - a fost ocazionat de apariția Oeuvres complètes (5 volume) de Paul Verlaine, la Léon Vanier, cunoscutul editor al simboliștilor. Examinat „radiologic”, scrupulos și cu un pic de iritare, Bacovia ar evidenția cam aceleași stîngăcii ca și modelul său francez. Cine ar face-o s-ar alege însă cu calificativele de cîrcotaș și opac. în Dosarul Bacovia, I, am scris o frază pe care, parțial, o regret
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a lungul anilor. Ei nu știu (dar n-am cum să le demonstrez) cît de risipitor sînt, cît din ce am strîns am pierdut, cît s-a „stricat”, cît stă neutilizat. Nu, nu: a mă considera zgîrcit e inexact; un pic cam lacom - da! într-un comentariu la Brigitta Trotzig (în inima de rubin, Ed. Univers, 2000, traducere și prefață de Gabriela Melinescu), d-na Aura Christi scrie: „Rezistența, - mă odihnesc nițel în tipare, - rămîne a fi un miracol. Niciodată, în pofida
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mână "cu totul si cu totul de aur". Din. cauza păcatelor ei, o împărăteasă este sfătuită de un preot să cutreiere lumea-n lung și-n lat nouă ani împreună cu împăratul și să se oprească atunci când soarele "va clipi un pic în loc". Când cei doi ajung într-o pădure pe unde trecea un pârâiaș și soarele clipește în loc, se opresc, își fac o "surlă pentru a se adăposti", apoi, "aduc pe lume doi copii negri cum e piperu și viteji ca
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
divinității dar, în același timp, subiectul este introdus într-o atmosferă misterioasă. Șoapte ascunse și semne ciudate țes o aură de mister în jurul prezicerii. Am văzut-o că-și mișca repede buzele și spunea cuvinte neînțelese. Parcă-mi era un pic teamă. Apoi a făcut cruce pe cărți..." (G., 24 ani, Iași). Cu cât sporește misterul, sporește și taina, dar și disponibilitatea clientului de a crede mai multe din profețiile făcute. 13.1.3. Observarea și interpretarea semnelor divinatorii Etapa este
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
săptămâni la mini, crezi mata, că-i ceava di ghini, nu-i ceava di rău. Azi am prins o rugăciuni di la ea, mâni am prins altă rugăciuni, da' ci crezi mata, trii rugăciuni cari li știu eu. Povestește un pic ce-i cu uneltele acelea, de unde le ai? -Le-am făcut la un cierari, frumosule, la un cierari cu chelea goală până-n brâu... Era tânăr... ca băietanu' ista și ni le-o făcut cu chelea goală... Cu ci discântic ni le-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
loc, dar nu mai e vasul dintâi... MARIA: Suntem oameni... putem greși... Ne iubim, dar suntem oameni. GELU: Doi inși care se iubesc cu adevărat nu mai sunt oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru numele lui Dumnezeu, că nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, următoarea secvență: GELU: Doi inși care se iubesc cu adevărat nu mai sunt oameni... MARIA: Ba da... ba da... sunt bieții oameni careși caută un pic de fericire... atât cât e cu putință aici pe pământ... Cu zile bune și cu zile rele, înălțați de speranță ca de o vijelie, sau prăbușiți de deznădejde ca de un crivăț... Fii om, pentru numele lui Dumnezeu, că nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
său complex și de capacitatea de a comunica. Explorarea, curiozitatea, nevoia de a converti necunoscutul în cunoscut nu au reprezentat pentru maimuța goală o joacă, ci modalitatea sa de a supraviețui. Armele și uneltele sunt rezultatul acestui proces. Exagerând un pic, putem considera că paideia vechilor greci sau bildung-ul germanilor ca tip de educație a omului ca om a reprezentat cel mai bun răspuns al omului la caracteristicile sale biologice, așa cum au fost acestea selectate de "direcția evolutivă principală" a speciei
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
egală măsură angelic și demonic, suavitate și grotesc, senzualitate și spiritualitate: "! presimt cum va/ veni moartea (...) într-o dimineață/ ca aceasta, ducându-mă la apă am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră / cu un umăr gol... / am privit-o mai cu atenție/ și m-au surprins/ ochii ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale / am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare, Mihai Ursachi a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice (selectiv): Lucian Raicu, Critica formă de viață, 1976; Dan Laurențiu, Eseuri asupra stării
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
reale? Și întrebarea obsesivă: când se va întâmpla din nou? Care parte a mea mă reprezintă cu adevărat? Cea sălbatică, impulsivă, haotică, plină de energie și nebunie? Sau cea timidă, retrasă, disperată, suicidară, blestemată și obosită? Probabil, mă reprezintă un pic din fiecare, sper să nu fie mult din nici una. (Jamison, 1995b., p. 68, apud. Nolen-Hoeksema, 1998)149. Sentimentul că nu pot avea niciodată încredere în emoțiile sau percepțiile lor îi urmăresc tot timpul pe cei care au avut episoade maniacale
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
inclusiv moartea lui Olvido Ferrara În Balcani și trecerea timpului prin inima și capul fotografului, erau pricini nedeslușite, piese din țesătura complexă a atâtor Întâmplări care Îl țineau acum În fața frescei, În turn. Mai era mult de făcut (acoperise un pic peste jumătatea tabloului schițat În cărbune pe peretele alb), dar pictorul de război era mulțumit. În ceea ce privea munca din acea dimineață, plaja sub ploaie și navele care se Îndepărtau de orașul incendiat, o incintă Înnegurată În zarea melancolică, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cei trei călăreți, unul În prim-plan și ceilalți În spate, doi erau aproape gata, armurile În culori reci, albastru-cenușiu și albastru-violet, colțurile și muchiile armelor străluceau, trasate cu tușe fine pe bază de alb, albastru de Prusia și un pic de roșu și galben. Pictorul de război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mare delicatețe, absorbită de bărbații care mureau și omorau, de câinele care, sub punctul de fugă situat În capul calului din centru, urmărea iepuri În goana mare. Și tu? Întrebase el. Spune-mi cum rezolvi chestiunea. Olvido mai stătuse un pic liniștită, fără să răspundă, apoi Își luase ochii de pe tablou, privindu-l pe el cu coada ochiului. N-am nici o problemă, zisese În cele din urmă. Sunt o fată Înstărită, fără răspunderi și complexe. Nici nu pozez pentru mari croitori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
neregularitățile găurilor din perete, chituite cu ciment și nisip, În jurul unei scene cu doi bărbați care luptau Îmbrățișați, unul căzut peste celălalt, Înjunghindu-se Îndârjiți, cu culorile vii ale racursiurilor lor violente potolite de straturi de albastru marin amestecat cu un pic de carmin pentru umbre, al cărui efect provenea de la vâlvătăile Încrucișate ale orașului În flăcări și vulcanului din depărtare. Pictorul de război lucrase multă vreme la acel detaliu, acordându-i o atenție deosebită. Avea vagi reminiscențe din Bătaie cu ciomegele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ai insinuat mai Înainte? Arta? - Nu știu. Nu cred. Markovic părea decepționat, așa că Faulques s-a gândit nițel. - Bănuiesc, a adăugat, că nimic nu poate să schimbe natura umană. Ori s-o țină mereu la distanță. A mai meditat un pic. O tânără bine se plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Știm de peste o jumătate de veac că adevăratele legi nu pot fi liniare. În sistemele confortabile cu care știința ne-a liniștit veacuri la rând, schimbările infinitezimale din condițiile inițiale nu afectau soluția; dar, În sistemele haotice, cum variază un pic condițiile de plecare, obiectul o ia pe un drum diferit. Asta s-ar putea aplica și la războaiele tale, firește. Dar și la natură și la viața Însăși: cutremure, bacterii, stimuli, gânduri. Trăim În interacțiune cu peisajul confuz care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pe deal În contralumini geometrice, pe fundalul unor vâlvătăi, care Îi reușise foarte mulțumitor pictorului de război - acesta era rodul unei vieți de fotografiat incendii - prin aplicarea de roșu englezesc În zona exterioară și de roșu de cadmiu cu un pic de galben În centru. Evoluția În zigzag a acelei fisuri - un sistem neliniar, ar fi spus omul de știință prieten cu Faulques - răspundea și unor legi ascunse, unei dinamici evidente, a cărei evoluție era imposibil de prevăzut. Încercase să remedieze
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de rășină acrilică și praf de marmură, aplicat cu spatula și repictat pe deasupra; dar acesta nu schimba lucrurile prea mult: fisura Își urma, În tihnă, progresul implacabil. Pe când Își curăța griul și albastrul de pe degete cu o cârpă și un pic de apă, Faulques a privit resemnat crăpătura din perete. La urma urmelor, s-a consolat, totul făcea parte din criptogramă. Zigzagul din haos și sensurile lui oculte. Și natura, și-a amintit, avea pasiunile ei. Din această perspectivă, a privit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
șaisprezece-șaptesprezece ani. Bosniac. I-a căzut cu tronc unui gardian sârb. Zâmbea ușor, evocator. De n-ar fi fost privirea, ai fi zis că-și amintea ceva plăcut. - De câte ori gardianul Îl lua cu el noaptea, băiatul aducea mereu câte ceva. Un pic de ciocolată, o cutie cu lapte condensat, tutun. Ne dădea nouă tot. Uneori chiar și medicamente pentru bolnavi. Ce părere ai? Totuși, noi luam tot ce aducea. Cu lăcomie, te asigur. Da. Până la ultima țigară. Soarele, care se ițea la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lui. Nu era nevoie să inventeze nimic. Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și Înșelăciune, recurgând la talent pentru a face ca una să pară cealaltă. De aceea Tebaida are tot ce au capodoperele: alegoriile lucrurilor certe, care vor fi certe numai după multă vreme. Și acum, te rog, mai dă-mi un pic de vin. Spunea toate acele lucruri pe când răsucea cu o Îndemânare de invidiat pastele pe furculiță, se ștergea la gură cu șervetul ori Îl privea pe Faulques În ochi, cu toată lumina Renașterii reflectată În ai săi. În cinci minute
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fotografie acolo; privise cadavrele, cu aparatele de fotografiat ascunse sub impermeabil, și abia când intrase În casă și văzuse albumul pe podea Începuse să lucreze. Era o zi foarte umedă și furtunoasă, iar ea avea părul și fața acoperite cu picuri de ploaie, așa că Faulqaues nu-și dăduse imediat seama că ea plângea, și observase numai când o văzuse ridicând camera foto În fața ochilor și ștergându-i, ca să-și usuce lacrimile ce o Împiedicau să focalizeze. Nici ea, nici el nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
armurilor care, pline de șuruburi și piulițe, Îi făceau să pară niște roboți. Atunci, Faulques s-a apropiat de masă, a luat una dintre cutiile Închise ermetic În care păstra mici cantități de vopsele deja amestecate și a pus un pic de alb abia albăstrit pe un penel numărul 6. - Să dăm strălucire unuia din aceste cuțite, a sugerat. Va fi suficientă o linie fină pe tăiș. Te poți sprijini de perete, fiindcă vopseaua e uscată. A indicat locul, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
imbecili. Dar eu nu caut parfumul trecutului. Nu vreau să Învăț, nici să-mi amintesc, ci să rup legături. Sau, În jargonul tău de psihopat, locurile pustii, mecansimele și obiectele sparte sunt formulele matematice care arată drumul. Al meu. Un pic de fosfor trecător În meningele lumii. Nu am pretenția să rezolv problema, s-o Înțeleg ori să mi-o asum. E doar parte din voiajul spre locul către care mă Îndrept: unul pe care am să-l recunosc la sosire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]