15,165 matches
-
Che, un șef al mafiei din Shanghai. Împreună cu ucenicul său chinez de șapte ani Short Round și cu cântăreața de club/căutătoare de aur Willie Scott, Indiana fuge din Shanghai cu un avion care, fără știința sa, aparține lui Lao. Piloții chinezi părăsesc cu ultimele parașute de la bord avionul care se prăbușește în Himalaia, dar cei trei reușesc să scape cu o barcă gonflabilă care alunecă la vale pe zăpadă și apoi de-a lungul unui râu. În cele din urmă
Indiana Jones și templul morții () [Corola-website/Science/325197_a_326526]
-
a ajuns să fie publicată, autorul și-a pierdut interesul față de cele două personaje, pe care le-a înlocuit ulterior cu un alt duo, Powell și Donovan, prezent în Seria Roboților. Turner și Snead, care se consideră cei mai buni piloți ai Poștei Spațiale, intră în posesia unei nave noi cu care trebuie să facă o cursă poștală între Pământ și Venus. Nava este dotată cu un nou câmp de forță care îi permite să refracteze radiația solară, astfel încât să poată
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
călătoriei de la șase la două luni. În timpul cursei, cei doi constată că nava își îndeplinește cu bine menirea, dar acest lucru duce la scăderea temepraturii la bord, aceasta ajungând până la minus patruzeci de grade Fahrenheit. Ajunși pe Venus, cei doi piloți furioși află că, dacă ar fi citit instrucțiunile primite, ar fi aflat că pot ajusta intensitatea Câmpului Deflector, permițând unei cantități de radiație solară să pătrundă în navă și să-i păstreze temperatura normală. Aceasta este a noua povestire a
Perioada Campbell () [Corola-website/Science/325226_a_326555]
-
canalul Sci-Fi Channel în timpul sezonului al patrulea. "Andromeda" este unul din cele două seriale TV (momentan) care se bazează pe unele concepte create de Roddenberry în anii 1960 - 70. Numele Dylan Hunt a fost de asemenea folosit în două filme pilot de televiziune produse de Roddenberry la mijlocul anilor 1970, "Genesis II" și "Planet Earth", care au premise similare. Celălalt serial creat postum pe baza ideilor lui Roddenberry este "". Acțiunea serialului are loc la câteva mii de ani în viitor în cadrul Comunității
Andromeda (serial TV) () [Corola-website/Science/324549_a_325878]
-
nouă eră a început, eră cunoscută sub numele de "Lunga Noapte". Hunt recrutează echipajul de pe "Maru" în încercarea sa de a restabili Comunitatea Sistemelor și de a "reaprinde lumina civilizației." Echipajul de pe "Maru" este format din căpitanul Beka Valentine, un pilot foarte bun; un super-geniu în ale ingineriei pe nume Seamus Harper (salvat de Beka de pe planeta Pământ înrobită de către Nietzscheeni) care își poate conecta direct mintea sa la sistemele computerizate printr-un port de date; Trance Gemini (un avatar al
Andromeda (serial TV) () [Corola-website/Science/324549_a_325878]
-
schimbări semnificative ale poziției fiecărei țări față de litigiul privind Insulele Falkland. Mai mult, în 1994, problema suveranității asupra acestor insule, a fost adăugată în constituția argentiniană. Insulele Malvine (Falkland) au fost descoperite în urma expediției lui Magellan din 1520. Esteban Gomez, pilotul expediției, este cel care a descoperit aceste insule. Ulterior, alți navigatori spanioli au navigat în apele din jurul insulelor, printre care o navă pilotată de Simon de Alcazaba în 1534, și alta, pilotată de Alonso de Camargo în 1540. Toate aceste
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
Sea Harrier - dacă britanicii ar fi pierdut un portavion. US Navy a pus la punct un plan de a ajuta pe britanici, inclusiv cu marinari pensionari ce cunoșteau bine sistemele de pe "Iwo Jima". Franța a furnizat programul de antrenament al piloților argentinieni, astfel încât piloții britanici de pe avioanele Harrier puteau să se antreneze contra avioanelor de producție franceză din dotarea Argentinei. Serviciile secrete franceze și britanice au cooperat de asemenea pentru a împiedica Argentina să obțină mai multe rachete Exocet de pe piața
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
britanicii ar fi pierdut un portavion. US Navy a pus la punct un plan de a ajuta pe britanici, inclusiv cu marinari pensionari ce cunoșteau bine sistemele de pe "Iwo Jima". Franța a furnizat programul de antrenament al piloților argentinieni, astfel încât piloții britanici de pe avioanele Harrier puteau să se antreneze contra avioanelor de producție franceză din dotarea Argentinei. Serviciile secrete franceze și britanice au cooperat de asemenea pentru a împiedica Argentina să obțină mai multe rachete Exocet de pe piața internațională. În același
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
în Argentina, continuând cooperarea cu argentinienii pe toată durata conflictului. În carte se afirmă de asemenea, că Israelul a vândut arme Argentinei, și rezervoare suplimentare pentru avioane, în cadrul unei operațiuni secrete în Peru. Peru a trimis de asemenea, avioane Mirage, piloți și rachete în Argentina pe toată durata conflictului. Peru transferase anterior 10 avioane de transport Hercules în Argentina, imediat ce forța expediționară britanică s-a pus în mișcare în aprilie 1982. Nick van der Bijl notează că după înfrângerea trupelor argentiniene
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
invazia britanică este iminentă și că debarcarea începuse deja. Numai Grupo 6, format din avioane IAI Dagger, au reperat vase de război britanice, pe care le-au atacat, după care s-au retras fără pierderi. Acest atac a ridicat moralul piloților argentinieni, care s-au convins că pot ataca în siguranță relativă orice navă de război britanică. Alte avioane argentiniene însă, au fost interceptate de avioanele Sea Harrier britanice, care decolau de pe puntea portavionului . Unul din avioanele Dagger și un Canberra
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dezvoltat prin formarea unui escadron specializat, Escuadrón Fénix, format din avioane civile ce zburau 24 de ore din 24, simulând atacuri asupra flotei britanice. Într-unul din aceste zboruri, un avion pilotat de vice-comandorul Rodolfo De La Colina a fost doborât, pilotul pierzându-și viața. A fost ofițerul cel mai înalt în grad care și-a pierdut viața în război. Stanley a fost utilizat de argentinieni ca punct fortificat, ultima redută în calea trupelor expediționare britanice. Aeroportul din Stanley, în ciuda raidurilor de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de 17 mai, echipa desemnată să realizeze pregătirea operațiunii a decolat la bordul unui elicopter Westland Sea King, de pe puntea "HMS Invincible", însă vremea extrem de proastă i-a constrâns să aterizeze la cca. 50 de mile de obiectiv, misiunea eșuând. Pilotul s-a îndreptat spre Chile, a aterizat la sud de Punta Arenas, unde a parașutat echipa SAS. Cei trei membri ai echipajului elicopterului au distrus aparatul, după care s-au predat poliției chiliene, pe 17 mai, fiind repatriați după un
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
după ce comandamentul argentinian a trimis 2000 de soldați pentru a-I depista și anihila. Detașamentul s-a întors fără probleme în Chile, după care s-a repatriat în Marea Britanie la bordul unei curse civile. Conform mărturiei Col. Richard Hutchings, a pilotului elicopterului, la care s-au adăugat mărturiile veteranilor argentinieni, echipa SAS (SBS -Special Boat Service, de fapt) a executat operații de sabotaj pe teritoriul Argentinei, determinând comandamentul argentinian să ordone dislocarea a mii de trupe pentru a asigura paza obiectivelor
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
avioanele argentiniene de alte nave importante, la San Carlos Bay. De asemenea, “HMS Argonaut” F56 6 și “HMS Brilliant” F90 6, au fost serios avariate. Cu toate acestea, foarte multe nave britanice au scăpat, datorită tacticilor improprii de bombardament ale piloților argentinieni. Pentru a evita riposta concentrată a artileriei anti-aeriene britanice, piloții argentinieni lansau atacurile de la mică altitudine, astfel încât focosul bombelor nu avea timp suficient să se armeze. Datorită acestui fapt, o bună parte din bombele lansate de aviația argentiniană asupra
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
asemenea, “HMS Argonaut” F56 6 și “HMS Brilliant” F90 6, au fost serios avariate. Cu toate acestea, foarte multe nave britanice au scăpat, datorită tacticilor improprii de bombardament ale piloților argentinieni. Pentru a evita riposta concentrată a artileriei anti-aeriene britanice, piloții argentinieni lansau atacurile de la mică altitudine, astfel încât focosul bombelor nu avea timp suficient să se armeze. Datorită acestui fapt, o bună parte din bombele lansate de aviația argentiniană asupra navelor britanice nu au explodat. În plus, această tactică punea în
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
lansau atacurile de la mică altitudine, astfel încât focosul bombelor nu avea timp suficient să se armeze. Datorită acestui fapt, o bună parte din bombele lansate de aviația argentiniană asupra navelor britanice nu au explodat. În plus, această tactică punea în pericol pilotul și avionul, prin faptul că în momentul exploziei bombei, probabilitatea ca avionul să se găsească în raza de acțiune a schijelor, era extrem de mare. Bombele destinate acestui tip de atac, au o mică parașută sau o frână aerodinamică care micșorează
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
se găsească în raza de acțiune a schijelor, era extrem de mare. Bombele destinate acestui tip de atac, au o mică parașută sau o frână aerodinamică care micșorează viteza de cădere, permițând armarea în timp util a focosului și îndepărtarea avionului. Piloții argentinieni erau conștienți de pericol, dar nu aveau altcum să evite riposta artileriei anti-aeriene britanice și a rachetelor SAM, fără a mai vorbi de avioanele Sea Harrier. În consecință, multe bombe lansate de avioanele argentiniene nu au explodat la contactul
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
dar nu aveau altcum să evite riposta artileriei anti-aeriene britanice și a rachetelor SAM, fără a mai vorbi de avioanele Sea Harrier. În consecință, multe bombe lansate de avioanele argentiniene nu au explodat la contactul cu navele britanice, dat fiindcă piloții nu au reușit să se ridice la o înălțime suficientă. Ulterior, armurierii argentinieni au rezolvat problema, montând focoase improvizate, cu întârziere la explozie. În cartea autobiografică despre războiul din Insulele Falkland, amiralul Woodward acuză BBC-ul de divulgarea informațiilor care
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
britanici au putut vedea în direct elicoptere încercând să salveze soldații britanici din navele în flăcări, zburând printr-o deasă perdea de fum, morți și răniți. Pierderile britanice s-au ridicat la 48 de militari uciși și 115 răniți. Trei piloți argentinieni au fost de asemenea uciși. Atacul aerian argentinian a întârziat cu două zile atacul final asupra trupelor argentiniene comasate în Port Stanley. Generalul Mario Menendez, comandantul trupelor argentiniene din Port Stanley, a afirmat că 900 de soldați britanici ar
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
au prezentat reportaje de 60 de pagini care prezentau vase britanice în flăcări, multe din imagini fiind trucate, precum și povestiri ale “martorilor oculari” despre războiul de gherilă dus de militarii argentinieni în insula Georgia de Sud. (6 mai), despre atacul pilotului mort deja asupra navei HMS "Hermes", (Lt. Daniel Antonio Jukic a fost ucis la Goose Green în timpul unei lupte aeriene în data de 1 mai). Multe din fotografiile trucate proveneau din presa tabloidă, cea mai cunoscută imagine de acest fel
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
nu este însoțit de alte trăiri sau simptome. Explicații fiziologice Inițial s-a stabilit o legătură între EAM și anoxie (lipsa oxigenului). Această legătură s-a făcut datorită asemănărilor dintre EAM și G-LOC(G-force induced Loss Of Consciousness) atunci când un pilot de avion se înalță cu repeziciune forța centrifugă îl apasă pe scaun cu o forță de câteva ori mai mare decât forța gravitațională, acest lucru făcând ca sângele să îi coboare în picioare. Creierul rămânând fără oxigen va produce dispariția
Experiențe aproape de moarte () [Corola-website/Science/324656_a_325985]
-
Birelyn în 1837. Zbaturile din lemn ale navei propulsate de două motoare cu aburi de 250 CP, erau consolidate cu un înveliș metalic. Unul din primele spărgătoare de gheață, precum și primul cu coca metalică a fost vaporul cu abur rusesc "Pilot", construit în 1864 după planurile lui Mikhail Britnev. Nava avea prova ridicată cu 20° pentru spargerea gheții. "Pilot" a fost folosit între 1864-1890 pentru navigație în Golful Finlanda între Kronstadt și Oranienbaum, extinzând astfel sezonul de vară pentru navigație cu
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
consolidate cu un înveliș metalic. Unul din primele spărgătoare de gheață, precum și primul cu coca metalică a fost vaporul cu abur rusesc "Pilot", construit în 1864 după planurile lui Mikhail Britnev. Nava avea prova ridicată cu 20° pentru spargerea gheții. "Pilot" a fost folosit între 1864-1890 pentru navigație în Golful Finlanda între Kronstadt și Oranienbaum, extinzând astfel sezonul de vară pentru navigație cu mai multe săptămâni. Britnev a mai construit o navă similară, "Boy" în 1875 și o a treia, "Booy
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
pentru navigație în Golful Finlanda între Kronstadt și Oranienbaum, extinzând astfel sezonul de vară pentru navigație cu mai multe săptămâni. Britnev a mai construit o navă similară, "Boy" în 1875 și o a treia, "Booy" în 1889. Similar conceptului lui "Pilot" a fost și "Yermak", primul spărgător de gheață modern, construit în Anglia pentru Rusia, sub supravegherea amiralului Stepan Makarov. Între anii 1899-1911, "Yermak" a navigat în condiții dificile de gheață în apele polare pentru mai mult de 1000 de zile
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]
-
diesel-electrică. În următorii ani au fost introduse mai multe tehnologii moderne în construcția spărgătoarelor de gheață, printre care și propulsia nucleară odată cu lansarea navei "V.I. Lenin" în 1957. Al doilea spărgător de gheață nuclear sovietic a fost NS "Arktika", nava pilot al clasei "Arktika". În serviciu din anul 1975, a fost prima navă care a atins zona Polului Nord, la 17 august 1977. În anul 2007, a fost finalizat "NS 50 Let Pobedy", al șaselea și ultimul spărgător de gheață rus din
Spărgător de gheață () [Corola-website/Science/324687_a_326016]