15,342 matches
-
10, 11 și 12 din prezentul aranjament administrativ. 3. Accidente de muncă și boli profesionale Articolul 20 Declarațiile, anchetele și schimbul de informații între instituții, referitoare la un accident de muncă sau o boală profesională 1. În cazul în care survine un accident de muncă sau o boală profesională este constatată medical pentru prima dată pe teritoriul unei părți contractante, alta decât cea competența, declarația de accident de muncă sau de boală profesională trebuie întocmită conform dispozițiilor legislației pe care o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
contractante, alta decât cea competența, declarația de accident de muncă sau de boală profesională trebuie întocmită conform dispozițiilor legislației pe care o aplică instituția competența fără a aduce atingere dispozițiilor legale în vigoare pe teritoriul părții contractante în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost constatată medical, pentru prima dată, boala profesională și care rămân aplicabile într-un astfel de caz. 2. Instituția părții contractante pe teritoriul căreia a survenit accidentul de muncă sau în care a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
pe teritoriul părții contractante în care a survenit accidentul de muncă sau în care a fost constatată medical, pentru prima dată, boala profesională și care rămân aplicabile într-un astfel de caz. 2. Instituția părții contractante pe teritoriul căreia a survenit accidentul de muncă sau în care a fost constatată medical, pentru prima dată, boala profesională va transmite instituției competențe toate informațiile și documentele necesare. 3. La încheierea tratamentului medical se va transmite instituției competențe un raport referitor la starea sănătății
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
la prestații sau a determinării cuantumului acestora în cazurile prevăzute la art. 25, 26 și 27 din Acord, solicitantul va fi obligat să furnizeze instituției competențe a părții contractante la a cărei legislație era supus la momentul în care a survenit accidentul de muncă sau a fost constatată medical, pentru prima dată, boala profesională toate informațiile referitoare la accidentele de muncă sau bolile profesionale pe care le-a suferit în timp ce era subiectul legislației celeilalte părți contractante, indiferent de gradul de invaliditate
EUR-Lex () [Corola-website/Law/154313_a_155642]
-
ca să-l reamintesc pe Le Goff) ale unei istorii particulare și reflectă o anumită semnificație a timpului care îl străbate și care îi asigură dinamica internă (în special prin unitățile narative reiterate). Această înțelegere a sistemului imaginarului nu putea să survină decât într-o paradigmă epistemologică generoasă și relativistă, ce a făcut posibilă ieșirea din cadrele "gândirii tari" ale "istoriei politice", pe care discursul filosofic al secolului XX în general o repudiază. În teoria actuală a imaginarului modernității, memoria colectivă, spre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ei în raportul cu alteritatea, oricare ar fi aceasta. Discursul științific istoriografic din secolul XX a participat el însuși în ce privește metodologiile și perspectiva filosofică asupra trecutului la experiența epistemologică a modernității; a oglindit dilemele socio-politice ale societății, precum și mutațiile valorice survenite la nivel ontologic în psihicul colectiv. Istoriografia, renunțând la a mai citi trecutul prin grila ideologică a "istoriei politice", a devenit o știință complexă și a intrat în cele din urmă într-un dialog interdisciplinar creator cu majoritatea domeniilor umaniste
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
bază a acesteia, anume determinarea judicativă a gândurilor, rostirilor și făptuirilor noastre, a fost anunțată cu diferite ocazii, prin referiri la condițiile în care ea poate fi formulată sau la unele "efecte" teoretice și rezultate aplicative ale sale. Dificultățile terminologice survenite în cercetare m-au trimis, uneori, la mai multe ediții ale aceleeași lucrări. Edițiile consultate cu acest scop au fost indicate în "Nota bibliografică" și în unele note de subsol. Țin să le mulțumesc celor care în spațiul nostru cultural
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celelalte fapte subiective), rostire și făptuire. O asemenea situație nu este împotriva "naturii umane"; dimpotrivă, ea a indus o anumită comoditate în traiul comun, poate un grad de automatism social și el binevenit, chiar o bucurie de viață, totuși măsurată, survenită în limitele acceptabilului, adică ale gândirii formale constrângătoare. Pe de altă parte, trebuie să fim dispuși ca măcar să bănuim că partea constrânsă (în limitele acceptabilului, el însuși determinat prin convențiile actelor de acreditare) a vieții umane are limite și că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a statutului de subiect, pe aceea a naturii obiectului. Totuși, problema formulată este mai degrabă una ontologică, vizând un fapt de a fi, anume faptul de a fi ceva de felul gândirii sau conștiinței, subiectului etc. Dar în ce condiții survine puterea "gândirii", "conștiinței", de a constitui ceva, de a înființa un "obiect", de a-l întemeia "conștient", adică prin ceva ce nu este sau măcar nu pare a fi posibil prin el însuși? Și care este riscul "ontic" al obiectului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că "realitățile" își păstrează o oarecare ierarhie, adevărul, chiar condiționat, nefiind semnificativ decât pentru "prinderea", prin logos, a "realităților de sus": a physis-ului ca natură a lucrului (nu ca simplu lucru) sau a arche-ului ca "început" al tuturor lucrurilor. Formalizarea survenită în condițiile păstrării rangurilor acestor realități reprezintă o modalitate de gândire care păstrează din aceasta întreaga bogăție; logos-ul nu este de-naturat, ci doar distribuit către două tipuri de "obiecte"; în primă distribuire, având ca obiect ceea-ce-este (cumva, arche-ul), el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
subiectul și obiectul, nu-și etalează diferența, ci "potrivirea" totală: sunt una. Orice produs al constituirii judicative apare, întâi, în acest mod: copacul din fața mea (percepția acestui copac) sau conceptul de floare. Pozițiile (funcționale) logice, S și P, par a surveni într-un moment secund, chiar dacă "obiectele" lor corespunzătoare sunt ele însele constituite "conștient". Și pare a fi cumva firească apariția lor întârziată, dacă ne raportăm la logos-ul însuși; nefirească este doar concentrarea întregului act de cunoaștere a unui obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din acesta, întru administrare și instrumentalizare, doar "forma" sa. Cel care deține astfel de trasee (structuri, principii, reguli, scheme operaționale etc.) este destul de sigur în privința ocolirii greșelilor de gândire (sofismelor), deși el nu este apărat decât împotriva erorilor ce pot surveni pentru această gândire-instrument (gândire-administrator). Faptul că logica a ajuns la "formalism" este cu totul firesc pentru ea, în această perspectivă instrumentală: în acest fel și-a împlinit "programul"; ființa sa ajunge, tocmai în acest mod, expusă. Pornind de la toate acestea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat empiric. Ceea ce este cu totul semnificativ aici este faptul că însăși aprehensiunea ca fapt al unității sintetice necesară oricărei cunoștințe, alături de senzație și de sinteza imaginației devine ceva anume: aprehensiunea cutare, diferită de orice altă aprehensiune, adică "această aprehensiune", survenită printr-o anumită sinteză a diversului sensibil. Acesta din urmă, ca "fenomen", este condiționat de aprehensiune, de unitatea sintetică a conceptului corespunzător; dar aprehensiunea, la rându-i, pentru a fi "această aprehensiune" și nu alta, este condiționată de obiectul empiric
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi vorba mai departe. Punctul sigur, apodictic, socotit mai sus, nu poate fi decât temeiul însuși, raportat la tradiție; dar, hermeneutic vorbind așadar chiar în sensul unei bune lecturi a textelor filosofice vechi modalitatea prin care acesta este lăsat să survină nu poate fi decât în sensul unei "relații", unei "corespondențe", unei "comuniuni", cu ceva care este în stare (are "capacitatea", "facultatea" etc.) să scoată la iveală temeiul prin evidențierea lui. Calea (methodos) prin care temeiul este scos la iveală ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
corespunzătoare pe treapta operațională a înțelegerii de tipul privirii prealabile (în ipostaza de "privire-ambientală", precizează Heidegger) constitutivă ființării-simplu-prezente dezvăluite în ființa sa). Enunțul este, în constituția sa fenomenologică, ulterior unor acte intenționale și obiecte intenționale corespunzătoare. De aceea, două probleme survin aici cu privire la sensul său judicativ sau non-judicativ: 1) dacă, fiind ulterior altor constituții intențional-obiectuale, el nu cumva le topește pe acestea în propria sa structură "existențială", fiind, tocmai de aceea, preeminent față de acestea; 2) dacă nu cumva "o vedere pură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altfel spus, existențiali, nu-i lipsesc enunțului; astfel încât, condiționarea sa (a enunțului) în structura factică din care face parte ar putea să fie doar aparentă. E drept, formalul nu mai constă acum decât în abstracție: ființarea-simplu-prezentă, corelatul "obiectual" al enunțului, survine prin abstragerea tuturor sensurilor ustensilice ale ființării-la-îndemână. Dar nu cumva în felul acesta formalul semnifică tocmai ordinea în care este operată abstracția, atestând astfel coincidența cu sensul kantian al formalului, judicativ în natura sa, cum am dovedit în aplicația anterioară
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființare, capătă determinații suplimentare prin subordonarea sensului funcțional al subiectului: acesta devine substrat, ajunge să fie ceva mai bine determinat decât fusese anterior; devine substrat pentru ceea ce va indica predicatul judecății. Intensificarea determinațiilor subiectului în sens exclusiv ontologic reprezintă "fenomenul" survenit în urmarea atemporalizării subiectului judecății (subiectului logic). Acesta, așadar, va fi gândit de aici încolo ca reprezentând un substrat pentru fel de fel de însușiri (determinații) indicate prin predicat; desigur, toate acestea sunt cu putință numai înlăuntrul structurii formale a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt așezate sensurile celor două aspecte ale judecății și judicativului, formal și alethic, apoi sensurile fiecărui element al acestora, în primul rând, sensurile subiectului, despre care tocmai s-a vorbit, și sensurile predicatului. Din relația indirectă a timpului cu subiectul, survenită prin atemporalizarea acestuia din urmă, nu trebuie desprins gândul despre o atemporalizare a predicatului; în fapt, timporizarea acestuia crește în intensitate, survenind astfel, la nivelul structurii formale S P, compensația despre care aminteam mai sus. Această creștere de intensitate în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensurile subiectului, despre care tocmai s-a vorbit, și sensurile predicatului. Din relația indirectă a timpului cu subiectul, survenită prin atemporalizarea acestuia din urmă, nu trebuie desprins gândul despre o atemporalizare a predicatului; în fapt, timporizarea acestuia crește în intensitate, survenind astfel, la nivelul structurii formale S P, compensația despre care aminteam mai sus. Această creștere de intensitate în timporizarea predicatului este reprezentată de operația de căutare a predicatului potrivit unui subiect, fapt semnalat ca atare de către Aristotel. E drept, el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
astfel decât metaforic vorbind; în fond, de fiecare dată, Celălalt este în el însuși "ceva" și se află înlăuntrul ființării conștiente; ivirea lui este posibilă numai prin survenire: dar survenirea este a timpului, atunci când el în-ființează (timporizează) lăsând viitorul să survină; iar viitorul nu are nici o noimă fără ceva care să-i susțină survenirea: ființarea conștientă este acest ceva, dar numai întrucât ea este, acum, identică cu timpul care o constituie, constituindu-se pe sine. Augustin vorbea, cum am mai amintit
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
către o concluzie justificat adevărată; c) concentrarea ideii de adevăr în conceptul corespondenței și predeterminarea discursului filosofic în sensul unui "realism", uneori direct, alteori ascuns; d) deschiderea și întreținerea conflictului între mithos și logos; marginalizarea, din această perspectivă, a sensurilor survenite prin forme discursive non-logic formale, cum sunt maximele înțelepciunii; e) preeminența lui "este" copulativ, dar și angajarea lui "este" existențial în reconstrucții filosofice de tipul ontologiei; poziția dominantă, printre instanțele lui "este" ființa, ființa ființării, ființarea -, a ființării; f) identificarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o are autoritatea. Desigur, autoritatea se manifestă nu doar în sensul autorizării lucrurilor deja făcute, ci și a celor care pot fi făcute: de aici și sensul de dictatură pe care îl capătă autorizarea. Pot fi făcute numai lucrurile care survin prin autoritate și se așează sub autoritate; înseși "sintezele pasive" despre care vorbește filosoful german tocmai amintit par a opera în sensul autorizării lor "conștiente". Autorizarea este operație universală pentru orizontul dictaturii judicativului; ea reglează ceea ce e făcut deja și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așadar, timpul nu mai trece în ființare ca fiind ceea-ce-este, adică substituind ființa, ci trece în ființare ca ființarea însăși, ca această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva, păstrându-și întotdeauna proaspătă puterea de a surveni întru ființare, tocmai fiindcă el însuși este o ființare: dar el reprezintă ființarea privilegiată, aceea care este purtătoare de ființă, rămânând astfel, fără contenire, această ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. În această nouă perspectivă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
iveală pe parcurs. Medodologic, însă, descrierea ideologiei din subcapitolul anterior trebuie, de asemenea, să constituie un punct de plecare, alături, desigur, de precizările de mai sus, legate de anumite rezultate ale reducției judicative. Cele trei acte părtinirea, ordonarea și autorizarea survin prin prezentuirea timpului, ceea ce a însemnat, mai devreme, fenomenul celei de-a doua timporizări. Am observat că, deși atunci când avem de-a face cu timpul nu putem nesocoti nici una dintre "ecstazele" sale prezentuirea, chemarea trecutului și survenirea viitorului prin a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce urmează, mai întâi trebuie cercetată această structură a "formei ideologie" și lămurit statutul ei de ipostază desăvârșită a dictaturii judicativului. În al doilea rând, trebuie arătat cum tocmai fenomenul celei de-a doua timporizări este preeminent, cum prima timporizare survine într-un sens "regulativ" stabilit de cea de-a doua timporizare, pentru a desăvârși sensul "constitutiv" al judicativului, adică și pentru a dărui acest sens elementelor regulativ-judicative din orizontul fenomenului celei de-a doua timporizări. În al treilea rând, pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]