14,782 matches
-
că Dumézil nu face referire la structuri biologico-mentale caracteristice indo-europenilor, ci la un fapt pur istoric: un anumit grup de popoare, Într-o anumită epocă, Își definește această ideologie, care, odată cu trecerea mileniilor, se transformă și dispare. A existat Însă suspiciunea, Întru totul falsă, a unui fundament rasist În gândirea lui Dumézil. Aceasta, bazată pe o presupusă simpatie din tinerețea lui Dumézil pentru anumite idei și persoane aparținând dreptei franceze (și nu doar franceze), a dus la Încercarea de aplica judecăți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de aici, de a bloca procesul de renaștere și eliberare. Informația că druizii predicau metempsihoza este furnizată de Cezar Într-un context În care acestora le sunt recunoscute vaste cunoștințe În domeniul astronomic, geografic, natural, teologic. De aici, a apărut suspiciunea că este vorba despre un izvor care vrea să-i prezinte pe celți Într-o lumină foarte favorabilă și care, printre altele, le atribuie druizilor o doctrină religioasă - metempsihoza - bine cunoscută și În cultura greacă. Însă, cel puțin În privința metempsihozei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este vorba despre un izvor care vrea să-i prezinte pe celți Într-o lumină foarte favorabilă și care, printre altele, le atribuie druizilor o doctrină religioasă - metempsihoza - bine cunoscută și În cultura greacă. Însă, cel puțin În privința metempsihozei, această suspiciune este cu siguranță nefondată, fiindcă ea este clar atestată și În Britania. Într-adevăr, există două texte galice (Angar kyfyndawt și Kat Godeu) care, deși scrise În plină perioadă creștină, exprimă aceeași credință, ba chiar Într-o formă mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este o provocare pentru medicul practician. Ultrasonografia (UȘ) integrată în protocolul de ACLS (FÂȚE/FEER) este examinarea de elecție pentru excluderea unei cauze reversibile. Material și metodă. Lucrarea prezintă cazul unei paciențe de 67 ani, găsită căzută în baie, cu suspiciunea clinică de TCC Grad I, contuzie cervicala, HTA în puseu. S-a practicat în prespital de echipajul SMURD imobilizare, monitorizare, abord venos, ECG pe care se ridică suspiciunea de infarct miocardic. S-a efectuat reevaluarea în departamentul de urgență: clinică
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Alexandra Ioana Gligan-Istic, Marius Catalin Ilea, Adela Golea, Cristina Monica Miclăuş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1094]
-
prezintă cazul unei paciențe de 67 ani, găsită căzută în baie, cu suspiciunea clinică de TCC Grad I, contuzie cervicala, HTA în puseu. S-a practicat în prespital de echipajul SMURD imobilizare, monitorizare, abord venos, ECG pe care se ridică suspiciunea de infarct miocardic. S-a efectuat reevaluarea în departamentul de urgență: clinică, ECG, probe biologice, UȘ. Rezultate. Examinarea clinică în departamentul de urgență surprinde o perioadă de AEP la pacienta cu cianoza perioronazală și se încep manevrele de resuscitare. În timpul
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Alexandra Ioana Gligan-Istic, Marius Catalin Ilea, Adela Golea, Cristina Monica Miclăuş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1094]
-
peritoneale, pleurale. Analizele biologice au evidențiat anemie severă: 5g/dl și creșterea enzimelor de necroza miocardica. ECG-ul a relevat infarct pe inferior și de ventricul drept. S-au coroborat datele în concluzia diagnostica: infarct miocardic acut cu tamponadă cardiacă, suspiciune leziune VD, TCC grad 1 secundar, contuzie cervicala, anemie severă. Postresuscitare eficientă, cu suport inotrop și transport asistat s-a direcționat pacienta spre Institutul Inimii pentru terapie intervențională. Concluzii. 1.UȘ este metodă de elecție ce poate decela cauza AEP
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Alexandra Ioana Gligan-Istic, Marius Catalin Ilea, Adela Golea, Cristina Monica Miclăuş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1094]
-
este de mirare că Iorga sau contemporanii săi au fost "înșelați de ea". Tragedia a fost că el, ca și mulți alți intelectuali din vechea generație, era depășit de problemele, aspirațiile și idealurile majorității studenților. Chiar dacă istoria i-a confirmat suspiciunile și îndoielile, atît pe cele ale lui cît și pe cele ale generației mai vîrstnice, Iorga i-a sfătuit pe studenții români să se întreacă cu evreii în facultăți și în activitatea intelectuală și să-i depășească în aceste domenii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vizite la Viena făcută după război, nu a mai vizitat niciodată un institut de învățămînt superior austriac. Ungaria nici măcar nu intra în discuție. Nu din cauza restricțiilor impuse lui de către unguri, pur și simplu refuza să se ducă acolo. Antipatia și suspiciunile lui Iorga față de fostele Puteri Centrale, în special față de Germania, erau (ca să folosim termenul folosit de el) "organice". O dată, cînd a fost nevoit să traverseze (din motive geografice) Germania, în drum spre Scandinavia, a declarat că Germania i s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar a pus totuși întrebarea următoare: "Are colți?" Existau revanșarzi plini de ură și alții care erau puși pe jaf. Nu se ajunge la dreptate socială prin dezarmare, dar prin dreptate socială se poate ajunge la dezarmare", conchidea Iorga 171. Suspiciunile lui față de Germania îl obsedau. Atunci cînd, la Rapallo, sovietele au încheiat un acord cu Republica Germană de la Weimar Iorga a luat foc: " Două păsări de pradă cad la învoială; ele rămîn ceea ce au fost întotdeauna și speră să-și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un sprijin cu atît mai prost orientat cu cît a fost trecător. Simpatia față de comunismul instaurat în Rusia (care era în continuare inamicul național numărul unu pentru majoritatea românilor) era în detrimentul relațiilor româno-evreiești. Nu trebuie să subestimăm ura, frica și suspiciunea românilor față de Rusia. Să ne amintim de ostilitatea inflexibilă a lui Iorga. Românii (inclusiv Iorga) nu acceptau să se angajeze de bunăvoie în "autocritică" sau să stabilească în ce măsură contribuia tratamentul aplicat evreilor la refuzul lor de a se asimila și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
În estul Poloniei, Între 1939 și 1941), Încurajarea informatorilor În stil iacobin și obiceiul revoluționar (francez) de a pune la Îndoială loialitatea altora au Înflorit nestingherite. Pe scurt, toată lumea se temea de toată lumea - și pe bună dreptate. Pe fondul unei suspiciuni generale, oamenii se grăbeau să-i denunțe pe ceilalți pentru presupuse abateri sau avantaje ilicite. Autoritățile nu ofereau protecție; cei aflați la putere nesocoteau ei Înșiși legea. Pentru mulți europeni, În anii 1939-1945, drepturile - civile, legale, politice - nu mai existau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
treime dintre cei executați astfel au murit Înainte de debarcarea Aliaților În Normandia pe 6 iunie 1944, iar restul În următoarele patru luni de luptă pe teritoriul francez. Cifrele sunt mai degrabă scăzute dacă luăm În considerare gradul de ură și suspiciunea generalizată din Franța după patru ani de ocupație și după regimul mareșalului Pétain de la Vichy; nimeni n-a fost surprins de aceste represalii: cum spunea un venerabil fost prim-ministru, Edouard Herriot, „Înainte ca republicanii să revină la putere, Franța
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germani din Norvegia aflați În permisie, și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele suedeze de fier ca să poată asigura livrări regulate către Germania) era așadar un nărav mai vechi. După război, elvețienii (dar nu și suedezii) au fost inițial ținta suspiciunilor internaționale În calitatea lor de complici la efortul de război german: ca reglementare finală a tuturor plângerilor legate de tranzacțiile Reichsbank prin băncile elvețiene, Acordurile de la Washington din mai 1946 i-au obligat să ofere o contribuție „voluntară” de 250
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de-al doilea front (vestic) o stratagemă a Aliaților, pentru a istovi Rusia și a profita apoi de sacrificiile sale. Pacturile și acordurile dinainte de război ofereau fiecărei părți dovada neseriozității celeilalte; singurul lucru care le unea era inamicul comun. Această suspiciune reciprocă explică acordurile din timpul războiului și Înțelegerile la care au ajuns cele trei mari guverne aliate. La Casablanca, În ianuarie 1943, s-a convenit că războiul european nu va lua sfârșit Înainte de capitularea necondiționată a Germaniei. La Teheran, unsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să uiți disputele și antagonismele ce separau Uniunea Sovietică de aliații săi militari. Dar ele nu dispăruseră. Patru ani de cooperare nesigură Într-o luptă pe viață și pe moarte cu dușmanul comun nu puteau șterge treizeci de ani de suspiciune reciprocă. Adevărul e că, În Europa, Războiul Rece a Început nu după al doilea război mondial, ci după primul. Acest lucru era foarte clar În Polonia, care a dus o luptă disperată cu noua Uniune Sovietică În 1920; În Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii Frontului Popular. Numai eroismul Armatei Roșii și al cetățenilor sovietici Între 1941 și 1945, juxtapus crimelor fără precedent ale naziștilor, a reușit să risipească vechile amintiri. Cât despre Soviete, ele nu au abandonat nici o clipă neîncrederea față de Occident - suspiciune apărută Înainte de 1917 și alimentată de intervenția militară vestică În timpul războiului civil din 1917-1921, de excluderea Uniunii Sovietice din instituțiile internaționale În următorii cincisprezece ani, de bănuiala (fondată) că mulți lideri occidentali, dacă ar fi avut de ales, Îi preferau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că Franța și Marea Britanie nu s-ar fi supărat dacă Uniunea Sovietică și Germania nazistă s-ar fi implicat Într-un conflict reciproc distructiv. Chiar și după ce s-a Încheiat alianța militară, iar interesul comun a devenit clar, gradul de suspiciune reciprocă rămânea frapant: serviciile de spionaj din Vest și Est au schimbat extrem de puține informații În timpul războiului. Destrămarea alianței militare și Împărțirea ulterioară a Europei nu s-au produs așadar din greșeală, din interes sau conform unor planuri diabolice: ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca membră a coaliției victorioase: o putere mondială cu același statut ca și celelalte. Iluzie ce a fost alimentată până la un punct, fiindcă ea convenea celorlalți aliați. Uniunea Sovietică dorea un astfel de aliat strategic În Vest, care Îi Împărtășea suspiciunea față de „anglo-americani”; englezii doreau ca Franța să aibă rolul cuvenit În consiliile europene, scutind Marea Britanie de obligații continentale; chiar și americanii vedeau niște avantaje, deși nu foarte multe, În a-i da Parisului un loc la masa principală. Astfel, francezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
un loc aparte În afecțiunea publică franceză: sondajele de opinie din Franța postbelică indicau o substanțială rezervă de simpatie pentru URSS5. După Înfrângerea Germaniei, diplomații francezi puteau spera, așadar, ca o concordanță firească de interese - teama comună de Germania și suspiciunea față de anglo-americani - să se traducă În sprijin sovietic pentru obiectivele diplomatice franceze. Ca și Churchill, de Gaulle echivala URSS cu „Rusia” și se lăsa antrenat de grandioase analogii istorice: În decembrie 1944, aflat În drum spre Moscova pentru negocierea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
avea avantajul că Întărea doctrina comunistă. Nu existau dezacorduri În universul lui Stalin, numai erezii; nici critici, doar inamici; nici erori, ci crime. Procesele ilustrau simultan virtuțile lui Stalin și infamiile dușmanilor. Ele scot În evidență și paranoia dictatorului, cultura suspiciunii În care se scălda. Una dintre explicații e profunda anxietate izvorâtă din sentimentul inferiorității ruse și „estice” În general, din frica de influența Vestului și de seducătoarea abundență occidentală. În cadrul procesului „spionilor americani din Bulgaria” care a avut loc la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Rákosi și Gerõ - nomenclaturiștii maghiari care i-au organizat procesul - erau „moscoviți” (deși Gerõ luptase și el În Spania). Altceva nu prea Îi deosebea. În Cehoslovacia, cei care organizaseră revolta națională slovacă antinazistă (inclusiv Slánský) au căzut automat sub incidența suspiciunii sovietice: lui Stalin nu-i plăcea să Împartă cu alții meritul eliberării Cehoslovaciei. Kremlinul prefera „moscoviți” de Încredere, fără glorie și fără imaginație, pe care Îi cunoștea: oameni precum Klement Gottwald. În timpul războiului, Traicio Kostov a fost liderul partizanilor comuniști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aferent de plăsmuiri, au distrus În Est și ce mai rămăsese din sfera publică. Politica și administrația au devenit sinonime cu corupția și represiunea arbitrară practicate În folosul propriu de o clică venală, mânată la rândul ei de teamă și suspiciune. Nu era o experiență nouă În regiune. Dar anti-guvernarea comunistă se remarca prin cinism: abuzurile tradiționale erau acum migălos Înveșmântate Într-o retorică a egalității și progresului social, ipocrizie de care se lipsiseră atât oligarhii interbelici, cât și ocupanții naziști
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
foarte populare În Vestul european, În ciuda (sau, pe alocuri, din cauza) generosului ajutor dat pentru reconstrucția economică a Europei. În iulie 1947, numai 38% din francezii de vârstă adultă considerau că Planul Marshall nu reprezintă o amenințare serioasă pentru independența Franței; suspiciunea față de implicarea Americii a fost alimentată În continuare de spectrul războiului În 1948 și de luptele din Coreea doi ani mai târziu. Acuzațiile fabricate de comuniști - că armata americană folosea arme biologice În Coreea - au găsit un public receptiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înăbușită după eliberare, a fost scoasă de la naftalină și repusă În circulație În Italia, Franța și Belgia, precum și În Germania, de către Brecht și alți scriitori est-germani. Vrând să profite de teama nelămurită - dar generalizată - de un nou război, precum și de suspiciunea elitelor europene față de orice lucru legat de America, Stalin a inițiat o Mișcare pentru pace internațională. Din 1949 și până la moartea lui, „pacea” a fost cuvântul de ordine al strategiei culturale sovietice. Mișcarea pentru pace a fost lansată În august
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și după ce pierduse electoratul socialist prin tradiție din nordul și estul Germaniei. Performanțele antinaziste ale lui Adenauer nu fuseseră prea strălucite: În 1932, el Încă mai credea că Hitler putea fi determinat să se comporte responsabil; din fericire, a atras suspiciunile naziștilor În 1933 (când a fost Îndepărtat din postul de primar al orașului Köln) și, din nou, În ultimele luni ale războiului, când a fost Întemnițat pentru scurtă vreme ca opozant al regimului. Aliații vestici nu i-ar fi sponsorizat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]