145,175 matches
-
populației croate. Trei luni mai târziu de la evenimentele petrecute la Belgrad, americanii îl trimit pe agentul Steve Mitchell (Peter Weller) să dezamorseze o bombă atomică, plasată în clădirea Ambasadei SUA de la București încă din perioada Războiului Rece. El își întâlnește acolo o fostă prietenă, Erica Long (Daryl Hannah), care trebuie să-l ajute. Chiar în acea zi, teroristul sârb Goran Mladinov (Adrian Pintea) organizează o amplă acțiune militară împotriva Ambasadei SUA din România, ucigând mai mulți funcționari americani și luând 37
Dușmanul dușmanului meu () [Corola-website/Science/328472_a_329801]
-
se angajează pentru independența și autonomia Bucovinei față de Regatul Galiției și Lodomeriei în cadrul monarhiei habsburgice. După o ceartă cu tatăl său într-o poveste de dragoste Constantin a părăsit Bucovina și sa mutat în Principatul Moldovei. În 1850 a devenit acolo membru al Consiliului de reorganizare a învățământului public, în care a stabilit normele generale de școală. În 1852 el a elaborat un proiect pentru un nou cod penal. Pentru aceasta el a fost distins cu titlul de aga, o perioadă
Constantin Hurmuzaki () [Corola-website/Science/328475_a_329804]
-
a început în dimineața zilei de 16 ianuarie 2013, cănd aproximativ 40 de militanți islamiști care au intrat în Algeria din nordul statului Mâli au atacat un autobuz ce transporta angajații la instalația de gaze naturale de lângă În Amenas. De acolo, pasagerii luați ostatici au fost aduși în uzina. Luarea de ostatici este legată de conflictul din Mâli, fiind declanșată ca replică la deschiderea de către Algeria a spațiului său aerian pentru avioanele franceze care au bombardat pozițiile grupurilor islamiste din Mâli
Criza ostaticilor din Algeria () [Corola-website/Science/328488_a_329817]
-
ruse, ebraice, idiș și mondiale. Rănit de o pisică, i-a fost prilejuita o călătorie la Odesa, unde urma să primească vaccin antirabic la Institutul Pasteur local. A privit uimit atmosferă agitată a orașului și intensitatea vieții culturale evreiești de acolo, desi primirea ce i-au făcut-o câțiva din scriitorii pe care ii admira, nu a fost din cele mai calde. Tatăl nu i-a permis să urmeze un liceu, și conform tradiției, a plecat o vreme să slujească drept
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
puțin în ebraică, majoritatea creațiilor sale fiind concepute în limba idiș. După un timp petrecut la Varșovia, În anul 1913 a emigrat pentru prima oara în Palestina (pentru evrei - Eretz Israel), care era pe atunci sub stăpânire otomană. A lucrat acolo că muncitor agricol în așezările agricole (moshavot) din Iudeea. Cand a izbucnit Primul Război Mondial Auerbach a fost expulzat de autoritățile turcești în Egipt, unde s-a înrolat voluntar în Batalionul evreiesc format în cadrul armatei britanice, si denumit al Mânătorilor
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
dintre aistenții lui au fost atacați de virus, în timp ce alții au reușit să scape și caută să îl saboteze. Polițistul își dă seama că trebuie să pună capăt acestui proiect care poate afecta omenirea și se infiltrează în laboratorul savantului. Acolo, deși afectat de virus, reușește să îl neutralizeze și să scape cu viață, apoi îl aduce paznicului japonez.
Cât de mic poate fi infernul? () [Corola-website/Science/328498_a_329827]
-
în vitrină în timpul plimbării lor prin Berceni. Victor crede că ea are un amant, iar cei doi logodnici se ceartă și se despart. Ziaristul se duce a doua zi cu pachetul la blănărie pentru a face scandal, dar gestionarii de acolo îi spun că haina nu provine din magazinul lor. Mirea se așază la o terasă aflată vizavi de magazin; gestionarul Bumbescu (Ștefan Mihăilescu-Brăila), zis și nea Bachus, de la depozitul de vinuri aflat pe partea cealaltă a străzii își imaginează că
Secretul lui Bachus () [Corola-website/Science/328486_a_329815]
-
zi înainte de data la care fuseseră programați la Oficiul Stării Civile, directorul Centrului de Calcul și Programare (Constantin Diplan) îl anunță pe tânărul programator că trebuie să plece de urgență a doua zi la uzina din Ploiești, deoarece calculatoarele trimise acolo se defectaseră. Auzind că Alexandru urma să se căsătorească a doua zi, directorul telefonează la Consiliul Popular pentru ca oficierea căsătoriei să fie decalată la prima oră din zi, permițându-i astfel programatorului să ajungă la Ploiești. După celebrarea căsătoriei, proaspătul
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
Overlay este o tehnică de programare a calculatoarelor prin care părți din program, aflate pe suporturi de , sunt transferate în memoria internă a unui calculator, unde înlocuiesc (reacoperă) ceea ce era înainte acolo. Este o tehnică de programare care s-a folosit în perioada în care nu apăruse conceptul de memorie virtuală, iar memoria fizică disponibilă era mai mică decât cea necesară pentru încărcarea programului respectiv în întregime. Sistemele înglobate utilizează și astăzi
Overlay (programare) () [Corola-website/Science/336424_a_337753]
-
Maranao Vicente Duterte a fost primar la Danao, în Cebu, apoi guvernator al provinciei Davao. Vărul lui Rodrigo, Ronald Duterte a fost primar la Cebu City între anii 1983-1986, pe urmele tatalui, Ramon Duterte, care a fost și el primar acolo în anii 1957-1959. Familia Duterte se considera înrudită cu clanurile politice Durano și Almendras, originare din Cebu. Înainte de a se întoarce la Davao, familia Duterte a locuit pentru scurtă vreme în Mindanao, la Maasin, în Leyte, și în orașul natal
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
scurtă vreme în Mindanao, la Maasin, în Leyte, și în orașul natal al tatălui, Danao, Cebu, până ce Rodrigo a împlinit 5 ani, când au revenit în Visayas.În 1951 ei s-au stabilit definitiv în zona Davao. Vicente a lucrat acolo ca avocat privat, iar Soledad preda în școli publice. Când în 1952 bărbatul ei a intrat în politică, ea a devenit inspectoare. Duterte a învățat mai întâi la școli elementare - un an la școala Laboon din Maasin și apoi la
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
să fie permis atât bărbaților cât și femeilor, crearea unui colegiu numit A"nglo-Muhammadan Oriental College," cunoscut astăzi că Universitatea Aligarh. Inspirația de a crea un sistem de învătământ după model occidental i-a venit în urmă călătoriei în Anglia, acolo unde a locuit pentru mai bine de jumătate de an, intrând astfel în contact cu noile tendințe academice ale vremii. Printre țelurile activității sale se numărau accesul studenților musulmani la un sistem de învătământ modern, traducerea celor mai importante cărți
Syed Ahmad Khan () [Corola-website/Science/336473_a_337802]
-
sovietice l-au arestat curând pe tatăl ei, care a murit la scurt timp după aceea. Miriam și restul familiei au primit dreptul de a se repatria în România și s-a stabilit într-o tabără de tranzit la Timișoara. Acolo ea a lucrat o vreme ca educatoare la o grădiniță evreiască.În 1948 ei au emigrat în Palestina în cadrul emigrației evreiești ilegale, la bordul vaporului „Pan York” (cunoscut în ebraică sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
emigrat în Palestina în cadrul emigrației evreiești ilegale, la bordul vaporului „Pan York” (cunoscut în ebraică sub numele „Kibutz Galuyot”). Vase militare britanice au acostat vaporul cu emigranți ilegali și i-au trimis pe aceștia în tabere de detenție în Cipru. Acolo a fost remarcată de Itzhak Paner, conducătorul unei trupe de teatru amator în limba idiș,care a convins-o sa se asocieze ansmablului, mai întâi ca figurantă. De atunci, povestea mai târziu actrița, s-a molipsit de microbul teatrului. În
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
imigranți la Binyamina. Ulterior, cu ajutorului unui împrumut de la o rudă, au cumpărat o mică locuință la Jebalia-Givat Haaliyá, la Jaffa. Miriam Zohar a fost la început invitată să joace la un teatru în limba idiș condus de Yaakov Mansdorf. Acolo ea a fost remarcată de doi actori de frunte de la Teatrul ebraic Habima, Tzvi Fridland și Shimon Finkel, în vreme ce juca în „Mirandolina” de Carlo Goldoni și pe baza recomandarii lor, în 1951 a fost primită în colectivul de actori al
Miriam Zohar () [Corola-website/Science/336482_a_337811]
-
tranzacție prin care, în schimbul unui semn de viață de la Ron Arad, Israelul a eliberat 40 palestineni și 12 libanezi. În iulie 2001 ziaristul sirian Nizar Nayuf, care a fost eliberat dintr-o închisoare siriană, a susținut că l-a văzut acolo pe prizonierul israelian în august 1993. „La 7 august 1993 era viu” a spus Nayuf săptămânalului parizian „Le Point” ." În acea zi a fost luat de niște oameni și dus la camera de baie pentru a se spăla. Dup[ afirmatiile
Ron Arad (pilot) () [Corola-website/Science/336455_a_337784]
-
ori, odată cu schimbarea locului de muncă al tatălui său, Stanley Johnson, în diferite localități din Statele Unite și din Regatul Unit. În aprilie 1973 s-a stabilit în Uccle, Belgia după ce tatăl a obținut un loc de muncă la Comisia Europeană. Acolo el a învățat să vorbească franceză și a frecventat Școala Europeană, unde a întâlnit-o pe viitoarea soție sa Marina Wheeler. În 1975 mama sa a fost spitalizată din cauza depresiei. El și frații săi au fost trimiși într-un internat
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
Eton College, unde l-a întâlnit pe viitorul prim-ministru David Cameron. În anul 1973 a fost admis cu o bursă la Balliol College, Universitatea Oxford, unde a studiat literatura clasică și a fost ales membru clubului de elită Bullingdon. Acolo a întâlnit-o pe aristocrata Allegra Mostyn-Owen, cu care s-a însurat în 1987, la vârsta de 23 de ani. După studiile a găsit un loc de muncă la societatea de consultanță L.E.K. Consulting, dar a demisionat din plictiseală după
Boris Johnson () [Corola-website/Science/336465_a_337794]
-
era originar din Chișinău, Basarabia și stăpânea limbile idiș, rusă și română. Mama sa a crescut în cultura germană-austriacă care domina în mediul evreiesc din Rădăuți. În anul 1934 tatăl a plecat singur în Palestina pentru a pregăti emigrarea familiei acolo.La câteva luni după aceea a murit deodată mama lui Pagis în urma unei boli rapide, iar copilul orfan, de 5 ani, s-a mutat în casa bunicilor materni. Acolo a fost crescut cu o guvernantă germană, în cultura germană-austriacă. În afară de
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
tatăl a plecat singur în Palestina pentru a pregăti emigrarea familiei acolo.La câteva luni după aceea a murit deodată mama lui Pagis în urma unei boli rapide, iar copilul orfan, de 5 ani, s-a mutat în casa bunicilor materni. Acolo a fost crescut cu o guvernantă germană, în cultura germană-austriacă. În afară de aceasta, se pare că a învățat și ebraica cu un profesor particular. Copil introvertit, inteligent și curios, Pagis își petrecea ceasuri întregi în biblioteca cea mare a bunicului, familiarizându
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
copii.Circa 6.000 au fost încărcați în vagoane pentru transport de vite și trimiși pe calea ferată mai întâi la Mărculești, în Basarabia. Cea mai mare parte a lor au fost omorâți sau lăsați să moară pe drumul de acolo în Transnistria. La 13 octombrie 1941 a plecat din Rădăuți un transport suplimentar de 4.000 evrei spre localitatea basarabeană Atachi din zona Hotin și de acolo au fost și ei deportați în Transnistria.Între aceștia din urmă s-au
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
parte a lor au fost omorâți sau lăsați să moară pe drumul de acolo în Transnistria. La 13 octombrie 1941 a plecat din Rădăuți un transport suplimentar de 4.000 evrei spre localitatea basarabeană Atachi din zona Hotin și de acolo au fost și ei deportați în Transnistria.Între aceștia din urmă s-au aflat și familia Ausländer și copilul Dan Pagis. Bunicul a fost separat de soție și nepot și a fost trimis într-un lagăr, unde a murit de
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
despre viața lui în anii de deportare. Bunica a supraviețuit și ea și s-a întors și ea acasă mai târziu. În 1946 Pagis a emigrat în Palestina, singur, în cadrul "Emigrației tineretului" (în ebraică „Aliyat Hanoar”), și s-a reunit acolo cu tatăl său.În urma celor îndurate în ultimii ani, legătura cu tatăl său a fost dificilă. După ce a ajuns în Palestina, care pe atunci se afla în ultimii ani ai regimului mandatar britanic și în care a luat ființă în
Dan Pagis () [Corola-website/Science/336494_a_337823]
-
originară din Krajina (Croația de azi) și după ce a căzut victimă persecuțiilor ustașilor și-a găsit refugiu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la Sremska Mitrovica, în Serbia. Familia de pe latura maternă, originară din Bosnia vestică, s-a regăsit acolo și după război. În 1973 părinții lui s-au stabilit în Elveția. Încă din copilărie, Slobodan Despot a manifestat un talent profund pentru limbile străine și o fascinație pentru istoria antică, fiind inspirat, probabil, de locul său de naștere (Sirmium
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]
-
lucidă a acestuia. Traducerea lui a "Plângerii pentru Belgrad", lungul poem elegiac al lui Miloš Crnjanski, i-a adus cel mai înalt premiu iugoslav pentru traducere de poezie. Slobodan Despot a lucrat peste cincisprezece ani pentru L’Âge d’Homme. Acolo, el a organizat un atelier de lucru, a creat o colecție și apoi s-a dedicat coordonării traducerilor din limbi străine. În anii 1990, a fondat împreună cu Vladimir Dimitrijević Institutul sârb de la Lausanne, conducând revista "Raison garder". Răspunzând propagandei masive
Slobodan Despot () [Corola-website/Science/336496_a_337825]