144,572 matches
-
România). La sosirea lor în România, acești grămușteni au fost colonizați ca "macedoni", iar cetățenia regatului România le-a fost acordată abia după un deceniu. Orientarea acestor grupuri de aromâni este motivată de dorința de a-și păstra vorbirea proprie. Statutul de minoritate le-ar permite să-și păstreze mai bine specificul etnic, cultural și lingvistic. Subdialectele aromânei aparțin patrimoniului european și este în interesul Europei ca acestea să fie protejate și să li se confere un statut aparte. Aromânii figurează
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
păstra vorbirea proprie. Statutul de minoritate le-ar permite să-și păstreze mai bine specificul etnic, cultural și lingvistic. Subdialectele aromânei aparțin patrimoniului european și este în interesul Europei ca acestea să fie protejate și să li se confere un statut aparte. Aromânii figurează de mai mulți ani pe listele unor organizații europene care au în vedere situația popoarelor așa zis "periclitate" (pe cale de asimilare ireversibilă). Unii aromâni marcanți din România, cum ar fi Matilda Caragiu-Marioțeanu, susțin tot mai frecvent că
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
istm. Centrul orașului si cartierele mai mari sunt situate în apropiere de port și pantele Muntelui Hacho. Datorită situării strategice a portului Ceuta are un rol important în trecerea prin strâmtoare, precum și în comunicațiile între Marea Mediterană și Oceanul Atlantic. Ceuta deține statutul de port liber de unde și avantajele fiscale care favorizează comerțul. Cu toate acestea, nivelul învățământului superior, în continuare depinde de Universitatea din Granada și este legal atașat la delimitarea de Tribunal Superior de Justicia de Andalucía, Ceuta și Melilla, situate în Granada
Ceuta () [Corola-website/Science/298401_a_299730]
-
administrației locale, formată în majoritate conform legii musulmane, înseamnă faptul că va fi dificil pentru Mayotte să se integreze deplin în cadrul structurilor legale franceze, pentru a nu mai menționa și diferența dintre nivelele de trai. De aceasta Mayotte a obținut statutul de colectivitate de peste mări și nu a fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
să se integreze deplin în cadrul structurilor legale franceze, pentru a nu mai menționa și diferența dintre nivelele de trai. De aceasta Mayotte a obținut statutul de colectivitate de peste mări și nu a fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că insula este încă revendicată de Comore. Schimbarea statutului a fost aprobată cu 73% din voturile exprimate
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
și diferența dintre nivelele de trai. De aceasta Mayotte a obținut statutul de colectivitate de peste mări și nu a fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că insula este încă revendicată de Comore. Schimbarea statutului a fost aprobată cu 73% din voturile exprimate în cadrul unui referendum. La 31 martie 2011, Mayotte a devenit cel de-al
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
fost integrată complet asemenea celorlalte departamente de peste mări. Statutul insulei Mayotte s-a schimbat în 2001, pentru a se apropia de statutul departamentelor franceze, primind denumirea particulară de comunitate departamentală, în ciuda faptului că insula este încă revendicată de Comore. Schimbarea statutului a fost aprobată cu 73% din voturile exprimate în cadrul unui referendum. La 31 martie 2011, Mayotte a devenit cel de-al 101-lea departament francez și al cincilea în "Franța de peste Mări", împreună cu Guadelupa, Guiana Franceză, Martinica și La Réunion
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
de peste Mări", împreună cu Guadelupa, Guiana Franceză, Martinica și La Réunion. Mayotte este o colectivitate departamentală, condusă de un consiliu general asemenea celorlalte departamente franceze, consiliul fiind condus de un președinte al consiliului. Una dintre problemele întâlnite pentru a accede la statutul de DOM este faptul că actualmente cetățenii insulei Mayotte au dreptul de a alege statutul juridic: fie statutul de drept comun identic cu cel din Franța metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
condusă de un consiliu general asemenea celorlalte departamente franceze, consiliul fiind condus de un președinte al consiliului. Una dintre problemele întâlnite pentru a accede la statutul de DOM este faptul că actualmente cetățenii insulei Mayotte au dreptul de a alege statutul juridic: fie statutul de drept comun identic cu cel din Franța metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
consiliu general asemenea celorlalte departamente franceze, consiliul fiind condus de un președinte al consiliului. Una dintre problemele întâlnite pentru a accede la statutul de DOM este faptul că actualmente cetățenii insulei Mayotte au dreptul de a alege statutul juridic: fie statutul de drept comun identic cu cel din Franța metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul Franței, există un
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
al consiliului. Una dintre problemele întâlnite pentru a accede la statutul de DOM este faptul că actualmente cetățenii insulei Mayotte au dreptul de a alege statutul juridic: fie statutul de drept comun identic cu cel din Franța metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul Franței, există un lobby puternic al clasei politice în vederea acordării acestui statut. În plus, datorită
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
faptul că actualmente cetățenii insulei Mayotte au dreptul de a alege statutul juridic: fie statutul de drept comun identic cu cel din Franța metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul Franței, există un lobby puternic al clasei politice în vederea acordării acestui statut. În plus, datorită lipsei istoriei democratice, problemele legate de corupție și clientelism politic pun de asemenea probleme
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
metropolitană, fie un statut personal derogatoriu în care justiția este atribuția unui cleric musulman. Datorită faptului că statutul de DOM permite introducerea venitului minim identic cu cel din restul Franței, există un lobby puternic al clasei politice în vederea acordării acestui statut. În plus, datorită lipsei istoriei democratice, problemele legate de corupție și clientelism politic pun de asemenea probleme. Mayotte numără 17 comune. Fiecărei comune îi corespunde un canton, cu excepția capitalei, Mamoudzou, care este împărțită și ea în trei cantoane, ceea ce duce
Mayotte () [Corola-website/Science/298402_a_299731]
-
enciclicii "Rerum novarum" a papei Leon al XIII-lea. "Pacem in terris", apărând libertatea și demnitatea omului ca bază a ordinii și păcii în lume, a fost promulgată în 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio și Televiziune la statut curial, a aprobat un nou cod al rubricilor pentru Misal și Breviar, a făcut progrese evidente în relațiile ecumenice creând un nou Secretariat pentru promovarea unității creștinilor și numind primul reprezentant la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor ținut în New
Papa Ioan al XXIII-lea () [Corola-website/Science/298394_a_299723]
-
sfert din totalul de 20 milioane de "dinari". În cele din urmă, până în 61 î.Hr., Caesar a fost desemnat ca guvernator propretor al Lusitaniei, provincia unde fusese anterior chestor. Odată cu această numire, creditorii săi s-au retras, permițându-i un statut chiar profitabil. Părăsirea Romei înainte de a o fi preluat în mod oficial a dovedit că Cezar nu voia să-și asume niciun risc. Caesar și personalul său au călărit în forță, ajungând la Rhone în doar opt zile, iar el
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
aveau să se întâlnească, inevitabil. După mai multe încăierări, Cezar a cucerit partea muntoasă cu cele șase legiuni ale sale, momind adversarul într-o bătălie neechilibrată. În apropiere de capitala tribului Aedui, Cezar a strivit helveții, măcelărindu-i, indiferent de statutul de combatant al adversarului. Conform lui Cezar, dintre cei 370.000 de inamici mobilizați, doar 130.000 au supraviețuit bătăliei. În următoarele zile a ordonat trupelor să urmărească ce mai rămăsese din armata adversă; se pare că au fost uciși
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
legiunilor, iar Crassus dorea oportunitatea gloriei militare către est, în Parthia. După soluționarea problemelor, Crassus și Pompei s-au întors la Roma pentru a participa la alegerile din 55 î.Hr.. În ciuda înverșunatei rezistențe din partea Optimaților, inclusiv o întârziere în alegeri, statutul de consuli al celor doi a fost confirmat până la urmă. Cezar nu și-a asumat nici un risc, însă, și a trimis nunțiul său, Publius Crassus, înapoi la Roma alături de 1.000 de oameni pentru a „păstra ordinea”. Prezența acestor oameni
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
1938 de locuitori. În 1950, comuna a fost inclusă în raionul 30 Decembrie al orașului regional București, până în 1968. Atunci, satele Otopenii de Jos și Otopenii de Sus au fost comasate, formând satul Otopeni, reședința comunei, arondată municipiului București cu statut de comună suburbană. În 1981, comuna a trecut în subordinea Sectorului Agricol Ilfov, la rândul său subordonat municipiului București, sector devenit în 1997 județul Ilfov. Comuna Otopeni a fost declarată oraș în 2000. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului
Otopeni () [Corola-website/Science/297075_a_298404]
-
76%). Pentru 9,41% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (89,64%). Pentru 10,04% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Bolintin-Vale avea statut de comună rurală, făcea parte din plasa Sabarul a județului Ilfov și era formată din satele Bolintinu-Drăgăneasca, Bolintinu-Moșneni, Bolintinu-de-Mijloc și Malu Spart, având în total 3261 de locuitori ce trăiau în 685 de case. În comună funcționau două școli mixte
Bolintin-Vale () [Corola-website/Science/297068_a_298397]
-
în care există „comunități naționale” maghiare, limba maghiară este oficială. În Slovacia (458.467 de maghiari), în regiunea Transcarpatia din Ucraina (161.618 de vorbitori), în Austria (25.884 de vorbitori) și în Croația (10.231 de vorbitori), maghiara are statut de limbă regională sau minoritară. În afară de țările vecine cu Ungaria, în care maghiarii au statut de minoritate națională, mai trăiesc mulți vorbitori de limba maghiară și în emigrație. Cele mai mari comunități sunt în S.U.A. (86.406), Canada (71.100
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
maghiari), în regiunea Transcarpatia din Ucraina (161.618 de vorbitori), în Austria (25.884 de vorbitori) și în Croația (10.231 de vorbitori), maghiara are statut de limbă regională sau minoritară. În afară de țările vecine cu Ungaria, în care maghiarii au statut de minoritate națională, mai trăiesc mulți vorbitori de limba maghiară și în emigrație. Cele mai mari comunități sunt în S.U.A. (86.406), Canada (71.100) și Israel (70.000). Istoria limbii maghiare începe acum aproximativ 3000 de ani, la est
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
este deservit de stația Budești. În perioada dinaintea războaielor mondiale găsim ca proprietar în zonă pe boierul Constantin Manu, care se trage din spiță domnească, cel care a ctitorit castelul din localitate. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Budești avea statut de comună rurală și făcea parte din plasa Negoești a județului Ilfov, fiind formată din satele Negoești, Poșta și Budești, având în total 2094 de locuitori. În comună existau o biserică ridicată de marele vornic Ioan Manu și o școală
Budești () [Corola-website/Science/297084_a_298413]
-
(în , în ) este un oraș în județul Satu Mare, Transilvania, România, format din localitatea componentă (reședința), și din satele Blaja, Cig, Rațiu, Sărăuad și Valea Morii. Localitatea a primit statutul de oraș în anul 1968, iar în prezent are o populație de de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare centru urban al județului Satu Mare din punct de vedere demografic. Descoperirile arheologice validate de mărturii istorice demonstrează vechimea și continuitatea
Tășnad () [Corola-website/Science/297080_a_298409]
-
apoi un mic oraș, cu cartiere de blocuri de locuințe, școli, biblioteci, muzeu. Lucrările la baraj s-au încheiat în 1960 și atunci a intrat în funcțiune și hidrocentrala de 210 MW „Stejaru”. În același an, comuna Bicaz a primit statut de oraș raional; au fost desființate cu această ocazie satele Bicaz Centru, Cojujna, Piatra Corbului, Cârnu, Poiana Cârnului, Gavrileșceni și Ruseni. În 1964, localitatea componentă Ciungi a primit numele de "Cartierul-Nou". În 1968, orașul a revenit la județul Neamț, reînființat
Bicaz () [Corola-website/Science/297089_a_298418]
-
descoperit fragmente ceramice aparținând epocii neolitice (4500-2500 î.C.). Cele mai vechi documente scrise care s-au păstrat datează din anul 1257]. Aici a trăit și Mihai Apafi al II-lea, principe al Ardealului. În perioada anilor 1461-1700 Iernutul capătă statutul de târg (oppidum-Radnot), un târg de vite care avea centrul în apropierea actualei periferii a orașului. În acest oraș a fost instalată o copie a „Statuii Lupoaicei” („Lupa Capitolina”), simbolul latinității poporului român. În anul 1944, în lunile septembrie-octombrie în
Iernut () [Corola-website/Science/297083_a_298412]