3,070 matches
-
dorința de a trăi ușor, de a se îmbogăți repede și de a-și satisface imediat plăcerile visate 5. Navigând sub aceleași scopuri, ei construiau rapid un grup conștient de specificitatea sa (cel puțin la bordul corăbiei pe care erau îmbarcați), cu un limbaj comun greu de înțeles de marinarii legali și cu un mod de viață care reproiecta, la scară mică, societatea din care dezertaseră : respectau o ierarhie (cea clasică marină, dar aleasă democratic, mai ales după criteriul cunoștințelor de
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
un timp, prizonier. Nu foarte generos, portretul său fizic e întregit treptat, din multiplele înfățișări sub care se ascunde, pentru a nu fi recunoscut. Cea mai bună e aceea de călugăr în drum spre Athos, când a reușit să se îmbarce pe vasul lui Anton Lupan, deși acesta simțise încă de la plecare că e urmărit de o ciudată privire. O va recunoaște în pașaportul călugărului, furat de la prietenul său francez : un om necunoscut, de vreo patruzeci de ani, cu fața prelungă
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
zărită făcea, pe ascuns, încă, acest comerț ilicit, sub nasul autorităților. Conti nuând rememorarea, bătrânul lup de mare reconstruiește în fața tinerilor marinari ai timpurilor moderne, din cuvinte, ultima luptă a căpitanului Stavro, unchiul său, pe a cărui bombardă, Olga, fusese îmbarcat. E, cred, cel mai relevant pasaj din literatura română despre piraterie, înainte de momentul Radu Tudoran. Îl reproduc aici, în toată bogăția lui de termeni arhaici, exotici, și de flash-uri istorice, o bogăție demnă de omoloagele occidentale ale unor Alexan
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
modern demistificat, pentru care numai eroii zilei par adevărații eroi. Or, ficțiunea are eroi în care speranțele se pot învesti fără rest, mai ales dacă e vorba de personaje care te salvează din convenționalul restrictiv al imposibilităților cotidiene. A te îmbarca pe o corabie, simbol fundamental al evadării, a fi egalul tuturor prietenilor tăi, a respecta un șef ales demo cratic și pasibil oricând de mazilire, a suporta cu plăcere riscuri de tot felul și a primi o parte din bunurile
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
același timp al vasului cu pânze botezat wagnerian „Spargeval” cu care organiza croaziere de-a lungul coastelor Mării Negre, George Diamandy e totodată autor dramatic și directorul Teatrului Național. Din cauza unei angine pectorale, sfârșitul l-a găsit pe timp de furtună, îmbarcat pe vaporul Kursk care transporta 3000 de voluntari cehi și 300 de guvernante franțuzoaice ce fugeau din fața revoluției rusești. George Diamandy moare în dreptul insulei Shetland iar sicriul i-a fost coborât în mare în cântecele corului de cehi. În 1889
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cătălin unul dintre înaintași a fost chiar haiducul Coroi, la înfățișare, băiatul n-avea nimic de bandit. Porecla și-o căpătase într-o excursie, pe vreme de primăvară, când cerul abia se lumina în zori iar cei de la Archeos se îmbarcau în trenul care suia la Bârnova. Abia picat la cerc, Cătălin era în clasa a patra și se remarca prin faptul că, dacă îi arătai un deget, murea de râs. Ușa compartimentului în care urcasem sărise de pe role. Mahmur, un
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
străduța Case Rotte. Apoi, s-a transferat cu toți copiii la San Zeno in Monte. Dar în mintea sa continuu își mesteca ideea «Crinului Alb». S-a gândit că poate își va realiza visul în America Latină. În 1911 s-a îmbarcat pentru Buenos Aires, ca preot capelan al unui grup de emigranți italieni. A cerut și a obținut o întrevedere cu președintele Republicii Argentina. Dar ideea lui nu a provocat entuziasm. Reîntors în Italia, și-a reluat locul printre «Copiii buni». Între
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
plănuit pentru frații și preoții Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe, a fost valabil și pentru surori: «Preoții, frații și surorile trebuie să formeze un singur trup, un singur suflet, un singur spirit, să urce într-un singur tren, să se îmbarce pe același vapor, și toți ne vom întâlni într-o zi în paradis» (Verona, 12 martie 1933). Și încă: «Observați că vă vorbesc despre o Operă, nu de opere, ca și cum surorile ar constitui o Operă a aparte. Oh, și apoi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
chip de stat din pricina legilor." Ironia față de inutila complicație a vieții civile o strecoară autorul în istorii al căror agent epic este formalismul excesiv. Vameșul unui port măsoară riguros locul ocupat de o cireadă de vite ce urmează a se îmbarca și nu admite nici un fel de murdărie. Un vițel născut pe chei și neprevăzut în permisul de export dă naștere la cele mai ridicule încurcături. Un vas român suferă mari dificultăți la Liverpool, din cauza că a adus pe bord un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
comedie și din momente patetice, îmbinate cu înlesnire într-o narațiune obiectivă, care, fără a atinge complexitatea, stârnește îndeajuns meditația asupra eternului uman. Stamate Marulis, patronul cafenelei din fața debarcaderului din Sulina, primește din America o scrisoare de la fratele său Nicola, îmbarcat pe vremuri marinar pe un vapor francez. Un american, fie și din Guyana, nu poate fi decât miliardar. Colonia grecească întîmpină triumfal pe Nicola, care vine cu fata sa Evantia, născută din conviețuirea cu o indigenă de culoare. Toți cred
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Roworth). 1770, 12 august - Disperat că la Londra nu reușește să obțină bani suficient de mulți pentru a se întreține singur, Chatterton arată într-o scrisoare către Catcott că intenționa să plece din Anglia cu destinația Africa, pentru a se îmbarca pe o navă în calitate de medic de bord sau felcer; neavînd însă calificare, nu primește scrisoare de recomandare de la William Barrett, căruia îi solicitase acest lucru, astfel văzîndu-și ruinîndu-se și ultima speranță. 1770, 24 august - După o perioadă haotică în care
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
din trupurile celor rămași, drumeți încercați. Sunt transferat iarăși la Iași, cetatea Moldovei, cetatea marilor înfăptuiri, Marea Unire, iar din 1919 începutul mișcărilor naționale studențești care se vor extinde, rând pe rând, în toate centrele studențești din țară. Am fost îmbarcat din Pitești via Jilava. Era pe la jumătatea lunii iunie 1951. Nu mai am lanțuri la picioare, nu mai am cătușe la mâini, nu mai am ochelari orbi pe frunte. Cobor din duba C.F.R. Privesc, mai întâi, la cer apoi înspre
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Sava, secretarul Unității „B”; Andrei Bontaș, șeful Unității „C”; Constantin Popovici, secretarul Unității „C”; Ioan Mihăilă, Unitatea „B”. Toți șefii arătați mai sus, împreună cu un lot de peste treizeci de Frați de Cruce, după o serie de anchete dure, am fost îmbarcați într-un vagon special și depuși la Siguranța Statului, la București. Aici l-am întâlnit și pe părintele Nicolae Grebenea, care era în greva foamei, avea cinci zile de grevă când l-am întâlnit, ținut într-o celulă, pe un
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
zeci de oameni morți... Pe lângă asta, știu că la Pitești au murit 30 de studenți În timpul reeducării... Prin urmare, ați stat În Pitești fără să fiți judecați... Da, am stat până la jumătatea lunii aprilie a anului următor, când am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Cluj pentru proces. Și procesul s-a săvârșit În Vinerea Mare a Paștelui anului 1949. Cum a decurs procesul? Procesul a decurs așa cum au decurs toate procesele astea ale comuniștilor. Adică n-ai avut voie să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vreo săptămână, nu mai mult, că trebuia să vină alții În locul nostru... Asta a fost concluzia ce-am tras-o eu dup-aceea, pentru că, după ce-am fost În camera de jos, cu Toldișan, nu peste multă vreme am fost Îmbarcați În dube și trimiși la Gherla. Acolo l-am cunoscut pe Popa Țanu... Am nimerit În cameră cu Popa Țanu, cu Calciu, cu Cornel Luca... De-ăștia-mi amintesc și-acuma. Poate nu știți, dar Calciu a căzut și el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu condamnări mari, printre care eram și eu, cu lanțuri la picioare... și trimiși mai departe. Am ajuns la Jilava și acolo am stat În celulele alea mari câteva zile, tot lotul nostru, Împreună cu alții, până am fost din nou Îmbarcați În dube și trimiși la Brăila. La Brăila am fost Îmbarcați pe niște bacuri și trimiși la Grind, o colonie mai mică, care ținea de cea mai mare, Periprava, colonie de muncă pentru deținuți politici. Acolo am stat toată iarna
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
picioare... și trimiși mai departe. Am ajuns la Jilava și acolo am stat În celulele alea mari câteva zile, tot lotul nostru, Împreună cu alții, până am fost din nou Îmbarcați În dube și trimiși la Brăila. La Brăila am fost Îmbarcați pe niște bacuri și trimiși la Grind, o colonie mai mică, care ținea de cea mai mare, Periprava, colonie de muncă pentru deținuți politici. Acolo am stat toată iarna respectivă... Am cules la porumb iarna aia tot timpul. De-acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lăsat de ne mai plimba prin curte, prin rotație, și ne ducea sus... N-au fost cazuri de tortură, atmosfera era suportabilă, mâncarea a fost bunișoară... Am stat câteva luni la Timișoara și de-acolo, Într-o zi, ne-a Îmbarcat pe un vagon d-ăsta, dubă, și ne-a dus la Aiud. Acolo am stat câteva zile, pentru triere, și care am fost mai tineri, elevi, am fost selectați pentru Târgșor. Acolo a fost Înainte Închisoare pentru femei... Când am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
spus decât două sau trei cuvinte. Se jena și el de situație... În sfârșit, după proces am fost din nou dus la Jilava. Aceasta se Întâmpla tot În ’49? Da, În ’49. Și chiar de Crăciunul anului ’49 am fost Îmbarcați de la Jilava și duși la Pitești. Și mi-aduc aminte că Anul Nou, trecerea din ’49 În ’50, a fost făcută la o celulă din asta de tranzit... În sfârșit, nu știu cum se chema... Eram mai mulți aduși de la diferite Închisori
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am fost transferați la Jilava. Când s-a Întâmplat asta? Cred că era sfârșitul lui iunie sau iulie... 1957. Jilava era Închisoare de tranzit. Erau acolo oameni aduși de la diferite penitenciare din țară și, atunci când se formau loturi suficiente, erau Îmbarcați În trenuri speciale și duși... La Jilava am stat o lună, o lună și ceva. N-am stat mult. Și de acolo am ajuns În renumita Gherla, unde prima luare de contact s-a petrecut după ce porțile s-au Închis
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a crezut că am de gând să mă arunc. „Nu-ți face griji, nu m-am gândit la asta niciodată”. Că m-am gândit după aia: „Aruncă-te În Dunăre... Unde să te duci, la ruși?”. Spre seară, ne-au Îmbarcat și ne-au dus, și noaptea ne-au ancorat undeva. Nimeni n-a putut să spună unde suntem. Eram undeva pe un grind, pe un canal din ăsta În Deltă. După puțin timp, am ajuns să doresc Gherla, așa cum era
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Vă mai amintiți când ați plecat de aici? A mai trecut puțin, am terminat etapa asta și pe 19 martie ’60 s-a decretat Încetarea lucrului În baltă și plecarea. Cei care mai scăpaserăm... pentru că mai eram puțini. Ne-au Îmbarcat pe bac, a venit șlepul, un remorcher, și ne-a remorcat la Periprava... La Periprava cum a fost? Acolo am găsit dobrogeni de-ai mei, care erau mai vechi, și ei m-au ajutat și au intervenit pe lângă doctorul coloniei
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
frică să nu mă scoată la muncă. Pe ceilalți Îi scotea să culeagă cioturile de la cocenii de porumb, să elibereze terenul. Era totuși umed, era noroi... Eu am rămas și o lună de zile am stat acolo, până ne-au Îmbarcat și ne-au dus la Strâmba, o altă colonie din Balta Brăilei. Acolo a fost, poate, cea mai bună colonie din câte am cunoscut, comparate și din punctul de vedere al hranei și al comportamentului gardienilor și a comandantului, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
dig, dar și munci agricole. Când eram la Grădina, s-au Împlinit cei cinci ani prevăzuți În visul meu. M-au dus la Piatra șFricățeiț, unde era comandamentul Bălții Brăilei, și m-au ținut o noapte. După aceea m-au Îmbarcat pe un vaporaș și m-au dus la Măcin și m-au predat Securității. Asta când s-a Întâmplat? Asta a fost la Începutul lui noiembrie 1961. Și la Măcin, după două zile, am refuzat să primesc mâncarea. „Vreau să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la sentință. Așadar, În final am primit 15 ani... Ce puteți să-mi spuneți despre perioada de detenție? După ce ne-a judecat, ne-a dus de la Securitate la penitenciar, unde ne-a ținut până În iulie ’58... După aceea, ne-am Îmbarcat Într-o dubă și ne-a dus la Aiud, și de-acolo la Gherla, unde am stat până În august ’59. Acolo a fost un regim de teroare cum nu s-a mai pomenit. Am stat În celula 33... Acolo am
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]