3,501 matches
-
celofan pentru Fana, mama Anei. Cum începea să se amurgească, au hotărât să facă calea de întoarcere. Pe drum din când în când se mai opreau pentru câte o pupătură, până au ajuns la marginea satului, de unde după o tandră îmbrățișare și promisiunea lui Costache că va fi cuminte pe viitor și nu va mai abuza de slăbiciunile ei trecătoare și-au luat la revedere. Au stabilit că vor mai vorbi la atelier, fiecare plecând pe drumul său, spre casă. Costache
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
serii odată cu sărutul nostru mult așteptat ce apăsat între noi s-a strecurat într-un freamăt al buzelor ce au pictat dorința noastră în sufletele noastre abia trezite sub ploaia lacrimilor noastre s-au contopit trupurile acum unite într-o îmbrățișare vie luna răsărea cu razele ei șoptite ne răsfăța în depărtare se auzea un vals doar noi mai eram pe punte și luna ce ne privea cu mantia ei de lumină ne acoperea dragostea ce devenea lumina ce ne unea
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
și ne sărutăm pe ascuns încă și te gândești la copii ca și când... - Și ce ți se pare anormal în treaba asta? l‑a întrerupt fata privindu‑l cu mirare. Chiar dacă nu am de gând să‑ți ofer mai mult decât îmbrățișări și sărutări până la căsătorie, asta nu înseamnă să nu merg mai departe cu visul meu de viitor. Vreau să am copii. Mulți și frumoși... Tu nu vrei să ai copii? - E normal să vreau, eu știu... nu m‑am gândit
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
poezie deasupra fluviului statui bântuite de pașii secolelor neostenite se-nchinau fiecărui val a binețe sfanțul dorințelor privea cu îngăduința cum apă își admira brățările de argint învechit de sub fiecare pod Praga-și întindea brațele de piatră într-o eternă îmbrățișare a curgerii spre confluente orașul vechi orașul nou își împreunau degetele sub lacustra unde ne beam cu o singură respirație privirile și cafeaua aburinda Poezie, îmi spuneai, lebădă asta albă oglindindu-se-n Vâltava ca-n ochii amurgului ce-i
LA MASA CU POEŢI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359705_a_361034]
-
An de an, de 1 martie, ne recăpătăm speranța, optimismul, credința în mai bine și ... sporul în toate, chiar și în bunătatea personală, în actele de binefacere. Gerul se împletește cu razele soarelui, lumina cu întunericul, ca într-o tandră îmbrățișare din care se va naște Primăvara, acest triumf al renașterii și regenerării, simbolizat prin mărțișor: mărțișorul pe care-l dăruim celor dragi, cu adâncă prețuire, ca semn că le dorim fericire și noroc. Legenda mărțișorului Există o legendă frumoasă legată
MĂRŢIŞORUL...TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359747_a_361076]
-
vis - din negativitatea Rezultată din boală, din gânduri fără rost Am alergat să fiu martor când Nativitatea Va întrona Lumina după atâta post. Alerg iute spre altar, prin Poarta de vânt Cu pași izbăvitori, sub pânza cerului senin Cruce devin, îmbrățișare spre Cuvânt Când brațele-mi deschid alintului divin. M-opresc sub imperialii platani, crengile lor Desenează simbol măreț, de biruință Bogăția ramurilor, rotundul fructelor Mi-amintesc de înțelepciune, de căință. Alung din mine și din jur norii tristeții Sub cerul
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
dorul din trecut a lăsat urme-adânci, În loc s-avem feciori cât brazii de înalți Ne-avem numai pe noi, aceiași, de atunci!... Dar nu uita că ești mereu ce-ai fost, O dulce înmiresmare a nopților de mai, Când toate-mbrățișările aveau un rost Iar tu, nespus de frumoasă mai erai!... Te chem o clipă în primăvara viselor dintâi, Dar, în toamna vieții noastre, te rog, aș vrea să mai rămai!... florentina crăciun fabyola Referință Bibliografică: RAMAI MEREU CE-AI FOST
RAMAI MEREU CE-AI FOST!... de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359156_a_360485]
-
Aceasta când se lipea de el udă, când îl lua chiar în brațele ei tandre, sărutându-l. Au terminat într-o vreme acest joc și după ce sau îmbrăcat, s-au culcat amândoi în același pat, dormind fără grijă într-o îmbrățișare atât de nevinovată! S-au trezit la ora cinci dimineața când a sunat sirena uzinei chimice. Au început să-și povestească diverse întâmplări din viața lor. Băiatul a îndrăznit să o întrebe pe Cocuța; De ce nu se mărită, adică de ce
SEZON DE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345198_a_346527]
-
mi-aș da și viața, în orice clipă, și nu aș trăda-o pentru nimic în lume. Carina ni se încurcă printre picioare. CrisLi o ridică și ea ne prinde cu brațele pe după gît, pe amîndoi, strivindu-ne într-o îmbrățișare pătimașă. Familia noastră. Dincolo de noi este lumea, cu freamătul ei tăcut, dar nouă nu ne mai pasă de nimic în acele clipe, noi sîntem, pentru o fracțiune de secundă, eterni. CrisLi respiră adînc. Ce miresme, zice ea. Miresmele florilor, ale
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
bunătate și de dăruire/ Fericiți sunt cei care învață/ Că iubirea-i motivul pentru viață”; În poezia Penelopei Foster, întitulată Dragostea este..., aflăm că „Dragostea este apa rece într-o zi toridă,/ focul din șemineu într-o zi geroasă./ O îmbrățișare de consolare într-o zi tristă,/ și râsul împărtășit într-o zi fericită./ Dragostea este primul zâmbet al primului tău copil,/ Este zâmbetul unui străin într-un oraș străin”. Pentru Ana Anton iubirea este însăși viața: „Viață, dans nebun, sălbatic
MOMENTE DE RĂGAZ CU PODURI LIRICE de DORINA STOICA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340216_a_341545]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > LA NAIBA! Autor: Mihaela Doina Dimitriu Publicat în: Ediția nr. 2268 din 17 martie 2017 Toate Articolele Autorului La Naiba, tată, cu îmbrățișările fără contur! La Naiba, mamă, cu apelurile incinerate în crematorii albastre, unde colibrii își pitesc bucățile de muze... Pentru ei viața începe mai târziu ! La Naiba, uruit de tren ce îmi penetrezi ferestrele! Sâcâitor deceniu! Prea multă alchimie așezată pe
LA NAIBA! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340239_a_341568]
-
Noaptea, când vocile copacilor , trase-n furouri de cașmir , narează lunii cu bigudiuri haioase, despre hard diskuri interne defecte, eu abdic în șoaptă de la existență. Sfinții prinși prin cârciumi sacre , molfăie pesmeticele iluzii ale liberului arbitru. La Naiba, tată, cu îmbrățișările fără contur! La naiba , mamă, cu apelurile incinerate! Referință Bibliografică: LA NAIBA! Mihaela Doina Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2268, Anul VII, 17 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Doina Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
LA NAIBA! de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340239_a_341568]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII Autor: Aurel Auraș Publicat în: Ediția nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Se înserează cerul nins peste vreme, Răceala se coboară în vânturile nopții, Suferă culoarea prin grădinile boeme În ruginite frunze peste prăpădul sorții. Nu
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te vor topi de ghețuri, arzând, toți amorezii, Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan. Nu se mai simt iubiri peste păduri cu soare, Ai tras covorul alb ca lumea să te plângă, Înoți pe-ntinse vise, închipuiri fugare, Tăcerea te cuprinde... o, dragoste plăpândă! Referință Bibliografică: Îmbrățișarea
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
Îmbrățișare-a iernii, mă ningi, dar sunt vulcan. Nu se mai simt iubiri peste păduri cu soare, Ai tras covorul alb ca lumea să te plângă, Înoți pe-ntinse vise, închipuiri fugare, Tăcerea te cuprinde... o, dragoste plăpândă! Referință Bibliografică: Îmbrățișarea iernii / Aurel Auraș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Aurel Auraș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
iulie 2013 Toate Articolele Autorului să nu mă-ntrebi de noi de ce eu nu-mi mai amintesc când m-ai sărutat ultima oară. de ce timpul scurt a tăiat gustul iubirii necuvintele au luat locul tăcerii strânsura durerii pe cea a îmbrățișărilor iar florile au murit la fiecare întâlnire. de ce nu-mi mai amintesc culoarea ochilor tăi care se schimbau de la o clipă la alta odată cu promisiunile ... răspunsul îl poți deduce singur: am rămas aceeași distanța dintre noi se măsoară în fapte
ELEGIE PENTRU UN RĂSPUNS de VASILICA ILIE în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340508_a_341837]
-
căușul palmelor tale, simțindu-ți răsuflarea. Femeia este surâsul care-ți deschide ușa când nimeni nu mai are încredere în tine, alinarea sufletului rătăcit pe drumuri greșite, clipa de liniște, șoapta de iubire, promisiunea discretă a sărutului mut pierdut în îmbrățișarea apusului de soare. Femeia nu-i un accesoriu al cheii de la mașină, nu-i roata de rezervă dar poate fi centura de siguranță dacă lucrurile scapă de sub control. Femeia nu-i o stâncă ... doar jumătatea unui întreg. Camelia C august
FEMEIA NU-I O STÂNCĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 970 din 27 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340517_a_341846]
-
Selectii > PE BUZELE ÎNGERILOR Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 941 din 29 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Uneori, mă trezesc că mi-e frig de prea mult dor... Mă învelesc cu vise, pentru a-ți simți sufletului. Îmbrățișarea nopții, luminată doar de gândurile lunii, îmi atinge tăcerea, mă apropie de tine. Mă copleșesc întrebările vieții, rostogolindu-se în mine amintiri tapetate cu lacrimi și zâmbete... Caut să deschid lacătele fericirii, însa cheile sunt ascunse sub o piatră de
PE BUZELE ÎNGERILOR de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340526_a_341855]
-
ca un zbir. Acum a venit timpul descătușării, îi va primi dragostea, îl va lăsa, să o iubească, iar ea la rândul ei îl va iubi cu aceeași intensitate. Avea nevoie de o vorbă bună, de un alint, de o îmbrățișare, trecuse o veșnicie, de când nu mai fusese sărutată, simțea că buzele i se uscase, tânjea după iubire, ar fi vrut ca Petruș, să lase treaba în bucătărie și să vină la ea, ardea de nerăbdare, voia să fie sărutată, să
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
pui, sunt gata mintenaș. Petre s-a ridicat în picioare s-a apropiat de Olga, i-a luat mâna, a pupat-o apăsat și, privind în imensitatea ochilor ei, a sărutat-o, la început timid,apoi cu toată dragostea lui. Îmbrățișarea bărbatului nu a luat-o pe nepregătite, pentru asta venise în bucătărie, pentru a-l simți aproape de ea, pentru a se abandona în brațele lui. Tot trupul îi fremăta, fluturii din stomac alergau bezmetic, pulsul inimii crescuse, buzele îi tremurau
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
de sex îi unise, ci dorința de împărtășire a iubirii pure, a iubiri ca stare metafizică. Fiorul simțit de trupul ei, când buzele lui fierbinți l-a atins, a fost ca un foc lăuntric, revărsat prin toți porii în exterior. Îmbrățișarea fierbinte a bărbatului a făcut-o ,să uite de ea, se abandonase total, uitase că există, trăia prin respirația lui, prin buzele care îi sărutau trupul cuprins de fiorii dragostei, prin brațele care o înlănțuiau plăcut, făcându-o sclava iubirii
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
Am venit la Mamaia cu părinții și bunicii din partea tatălui și ne-am cazat la hotel Dacia. A fost cumva o simplă coincidență că hotelul nostru se numea astfel? Bunica era exploratoare prin fire. Era genul de om care oferea îmbrățișări calde, care făcea gofre și cu care mă simțeam în deplină siguranță. Era, totodată, modernă și curioasă în privința vieții și a lumii. Nu voi uita niciodată cum a adus din Spania o pungă plină de scoici. Aveam vreo 8 ani
„România ar lua punctaj maxim în topul țărilor prost înțelese”. Cum m-am îndrăgostit de această țară () [Corola-blog/BlogPost/338252_a_339581]
-
și mi i-am făcut prieteni (ne-am jucat, i-am pupat, îmbrățișat și am ascuțit o mulțime de creioane), în fiecare dimineață, când o duc pe Alice, se uită la mine, iar eu îi întreb: Cine îmi dă o îmbrățișare? Și sar în brațele mele, și mă strâng atât de tare, și mă pupă și le lucesc ochii de bucurie. Reacția lui Alice este de gelozie și îmi spune: „Mami, prietenii tăi au fost foarte nepoliticoși azi, au scos limba
Colegul de grădiniță al fiicei mele și lecția de toleranță. „Mami, este minunat, el face eforturi multe să meargă” () [Corola-blog/BlogPost/338243_a_339572]
-
fim și noi înțelegători cu ei. Pe ei nu îi îmbrățișează nimeni când plâng, pe ei nu îi alină nimeni când visează urât noaptea, lor nu le dă nimeni pupicul de noapte bună. Lasă ochii în jos, îmi da o îmbrățișare și îmi spune: „Bine, mami". ARTICOL PUBLICAT PE BLOGUL AUTOAREI
Colegul de grădiniță al fiicei mele și lecția de toleranță. „Mami, este minunat, el face eforturi multe să meargă” () [Corola-blog/BlogPost/338243_a_339572]
-
presiuni asupra copilului să povestească și el, copilul va imita comportamentul dvs. și va începe în mod spontan să povestească despre el. Nu contează ce îi spunem copilului, ci faptul că îi impărtășim. Oferiți-le frecvent gesturi de afecțiune fizică (îmbrățișări, atingeri). Îmbrățișarea oferă o conexiune fizică care contribuie la crearea unui spațiu de SIGURANȚĂ ȘI INTIMITATE EMOȚIONALĂ. În timpul imbrățișării se elimină un hormon - oxitocina - numit și „hormonul iubirii”. Confortul fizic pe care îl oferiți prin mângâieri și atingeri reprezintă un
Ce își doresc copiii de la părinții lor () [Corola-blog/BlogPost/338269_a_339598]