6,312 matches
-
la flăcările ce jucau peste lemnele cu care alimentase el focul. Cu dosul palmei își șterse o lacrimă din colțul ochiului. I se rupea inima și îi era un dor sfâșietor de Rândunel, fecioru-său care se pierduse. Nu se putea împăca cu gândul că tocmai lui i se întâmplase o nenorocire atât de mare. Băiatul era primul și singurul lui copil și ținea la el ca la lumina ochilor. Îl căutase disperat prin pădure în noaptea când dispăruse și nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Era în concediu, alături de o femeie frumoasă și natura arăta excelent. Se scutură de gândurile plăcute, spunându-și că nu e momentul să se lase furat de vise. Din când în când, se oprea să privească în urmă, neputându-se împăca cu ideea că, deși trecuse pe acolo cu numai două zile mai devreme, nu reușea să recunoască de loc peisajul. Dacă mergem în continuare în sus, ajungem la zona defrișată de care vorbeai tu, o auzi el pe Ileana. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din umeri Ileana. Așa le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor și nimeni nu îl calcă. Cine îndrăznește este pedepsit. Atât, totul este implacabil și de neclintit, asta-i regula. Este ca și cum ai încerca să oprești vântul, ori să împiedici ca după noapte să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
toate lucrurile astea. Dacă mă întrebi ce religie am, atunci îți spun că sunt crești nă, la fel ca și tine. Sunt însă sigură că nu asta vrei să știi. Da, cred cu tărie că ei există! Și, cum se împacă asta cu... Cu Dumnezeu? Exact! dădu Cristian din cap. Foarte bine, răspunse ea dezinvolt. Ia, spune-mi, tu crezi că Pământul se învârte în jurul Soarelui și nici unul dintre cele două corpuri cerești nu se află în centrul universului? De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vrea să i le spună și lui ori, încă nu vrea să o facă. Pe urmă, renunțase la aceste gânduri. Calistrat era ciudat și, dacă într-adevăr nu-l mințise în privința vârstei, atunci totul era de înțeles. Trebuia să se împace cu felul lui de a fi și să-l accepte ca atare. Nu reușise să schimbe nici o vorbă cu Ileana. Nu era acasă când ajunsese el și nici nu revenise până ce sosise vremea să plece la întâlnirea cu Moș Calistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o asemenea extravaganță. Pe de o parte, nu-i plăcea să lase afacerea nesupravegheată iar pe de alta, eveni mentele din Cipru erau prea aproape și nu voia să își asume nici un risc. Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trebuia el să își pună gândurile în ordine. Senzația de sfârșeală și căderea în gol, era ultima amintire pe care o avea din containerul în care îl închisese Boris Godunov. Pricepuse că rămânea fără aer și urma să moară, era împăcat cu gândul acesta. Timpul se oprise în loc iar el se prăbușea într-un abis fără capăt. Era întuneric și frig. Apoi, o licărire luminoasă apăru în depărtare, transformându-se cu repeziciune într-un tunel strălucitor a cărui albeață îi ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe sub copacii bătrâni. Farurile unei mașini ce gonea la deal, aruncau sulițe de lumină în întuneric. Nu-l interesa ce se petrece acolo jos, știa că la volan este Simion Pop, care se grăbea să ajungă pe platou. Se simțea împăcat cu tot și cu toate, nu era decât un observator ce privea detașat de acolo de sus. Și totuși, corpul de pe platou îl atrăgea ca un magnet. Exista o legătură subtilă între el și trupul bărbatului prăbușit în iarbă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
indexul cărților lui M.O., În monografiile sale ori În vreo adnotare de text. Numai că eu sînt opera lui Mendel Osipovici, cum și el este opera mea. Să Însemne asta harul providenței? Dar să nu credeți că m-am Împăcat cu soarta că aș abdica. Cum nu i se știe mormîntul, n-am cum să „mă odihnesc lîngă el“. Cum va insinua nefericita Z.) Dacă ultramaterialistul Diderot a fost Însuflețit de o astfel de fantasmă, de ce n-aș putea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în care s-au așezat pe moșia Filipeni a boierului Ștefan Roset: „în leat 1784, luna noiembrie, în 8 zile, fiind hramul Sfinților Voievozi, au tăbărât la noi mare bejenie de 72 de oameni venind din Bucovina. Și s-au împăcat cu boierul Tescanu (Roset) a lucra pe moșia lui, pentru a se adăposti viața lor, tăbărând la noi în sat. Și tăbărând au stat cele cinci familii la casa lui Ion Ciuchi, Filip Oprișan, postelnicul Chiriac Oprișan, căpitanul de rol
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dezvoltarea satului Lunca, din cele auzite de la bunicii mei și de la oamenii pe care eu i-am apucat bătrâni, știu cele ce voi arăta mai jos: Oamenii din Bucovina, după ce această provincie moldovenească a fost răpită de către austrieci, nu se împăcau cu noua stare de lucruri și mai ales cu prestațiile către stat dintre care cel mai greu le venea cu serviciul militar care, la împărăție, era de 7 și 12 ani. Din această cauză, locuitorii din satele și comunele mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
moșia în primire și au început s-o muncească. Dar pentru muncă le-a trebuit brațe de muncă și utilaje. Au mai adus ei oameni de prin părțile de unde au venit, dar oamenii străini aduși de Sterian nu s-au împăcat cu noile locuri de muncă și au plecat. Frații Sterian au trebuit să se înțeleagă cu boierul Rosetti și cu o parte din oamenii localnici ca să lucreze la ei. Așa au plecat o parte din oameni de pe moșia lui Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mulți cu judecata. Atunci, conducătorii Obștii au făcut o adunare a membrilor la care s-a căzut de acord că să se mai plătească suma de 400.050 (patru sute cincizeci mii) ca despăgubire lui Gheorghe Sterian și așa s-au împăcat lucrurile între fostul proprietar și Obște și a rămas moșia oamenilor. La conducerea Obștii s-au perindat 3 președinți și anume: Dumitru Iacobeanu care a fost la înființarea Obștii, apoi Iacobeanu a dat demisia de la Obște din cauză că l-a mutat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Obștenii, după ce s-au văzut stăpâni pe moșie, l-au oprit ca să mai taie stejar din pădure. Iar el, pentru că nu se terminase anul agricol, ne-a făcut proces. Am cheltuit și cu procesul acesta, iar la urmă ne-am împăcat dându-i 60.000 lei. Și de aceasta, era interesat să ne concureze la licitație și s cumpere moșia.” Pentru a nu crea nemulțumiri între obșteni, reprezentanții lor aleși, împreună cu inginerul angajat, au lucrat cu multă atenție atât „Planul geodezică
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de dincolo, la marea trecere, considerată viața veșnică, de dincolo, la care însă ar vrea să ajungă cât mai târziu. Cei care și-au împlinit rostul pe lumea aceasta (au făcut o casă, au crescut copii, au sădit pomi) mergeau împăcați dincolo, la o vârst înaintată, că, zice poporul, mai demult oamenii trăiau cât stejarii codrului! Moartea are marele cusur că nu alege numai pe cei neputincioși, lipsiți de toate, bătrâni, schilozi și bicisnici, dă cu coasa și prin cei tineri
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Antoni Fortuny făcea act de prezență În dormitorul Sophiei de cu zori și, fără o vorbă, Își bătea vechea soție cu Înverșunare și cu prea puțin discernămînt. Protifînd de aceste rare și beligerante momente de intimitate, Sophie Încerca să se Împace cu el susurînd vorbe de dragoste, dăruind mîngîieri iscusite. Pălărierul nu era amator de fleacuri, iar talazul dorinței i se evapora În cîteva minute, dacă nu În cîteva secunde. Din aceste asalturi În cămașa de noapte suflecată n-a rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și nici hiperconflictul nu pot edifica o lume menită să dureze. De pretutindeni, vor apărea proiecte politice pentru reglementarea conflictelor frontaliere, pentru a face compatibile multiplele revendicări naționale de pe un același teritoriu, pentru a-i învăța pe oameni să trăiască împăcați cu ei înșiși și cu ceilalți. Poate că aceste proiecte utopice vor fi confiscate pentru o vreme de dictatori care visează să întemeieze un imperiu planetar liniștit. Fără îndoială că o nouă ideologie totalitară, globalizantă, liniștitoare, mesianică, religioasă sau laică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
cred că nebunia voastră va fi trecătoare, că nu va dura, vreau să cred că mâine, un mâine pentru care mă rog cerului să nu se lase așteptat prea mult, remușcarea va pătrunde blând în inimile voastre și vă veți împăca din nou cu comunitatea națională, rădăcină din rădăcini, și cu legalitatea, întorcându-vă, ca fiul rătăcitor, la casa părintească. Acum sunteți un oraș fără lege. Nu veți avea aici un guvern ca să vă impună ce trebuie și ce nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
doar pentru a prânzi și cina și, după ce plătea consumația la restaurant, lăsa întotdeauna nota de plată pe masă, împreună cu bacșișul. N-a revenit acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe numele său oficial, și unde, ochi în ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu stăpâna lui despre vinovăție și nevinovăție. Nici nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
dar în același timp îl sugea în interiorul său. În sfârșit, joi, era deja ora unsprezece și treizeci de minute noaptea, ministrul telefonă. Nu salută, nu dădu bună seara, nu-l întrebă pe comisar cum stătea cu sănătatea și cum se împăcase cu singurătatea, nu spuse dacă îi interogase deja pe inspector și pe agent, împreună sau separat, într-o conversație calmă sau cu amenințări severe, aruncă numai așa, ca în treacăt, ca și cum n-ar fi fost cu intenție, Îmi imaginez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de fragmentarea cumplită a faptelor care îmi stau la dispoziție. Pentru a da oarecare coerență povestirii mele aș descrie desfășurarea și progresul idilei lor tragice, dar nu știu absolut nimic despre cele trei luni cât au trăit împreună. Nu știu cum se împăcau sau ce vorbeau între ei. La urma urmei ziua are douăzeci și patru de ore și culmile extazului nu pot fi atinse decât la intervale foarte rare. Nu pot decât să-mi închipui cum își petreceau restul timpului. Atâta vreme cât era lumină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de această pierdere. Eu cred că e o prostie ca omul să-și rateze astfel viața. Mă întrebam dacă Abraham chiar și-a ratat viața. Oare a face ceea ce dorești cel mai mult, a trăi în condițiile care îți plac, împăcat cu tine însuți, înseamnă a-ți rata viața? Și oare a fi un chirurg eminent cu zece mii de lire pe an și o nevastă frumoasă înseamnă a reuși în viață? Presupun că totul depinde de sensul pe care-l dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu se poate spune că nu m-ai putea ajuta În această cercetare În slujba dreptății. - Nu știu nimic ce ți-ar putea fi folos. Dar, dacă aș fi În locul dumitale, aș căuta printre preoți. Brunetto nu părea să se Împace prea bine cu purtătorii de sutane, și nu m-ar mira dacă tocmai vreun amic de-al lui Bonifaciu l-ar fi trimis pe lumea cealaltă. - După cum vorbești, nici dumneata nu pari să fii În bune raporturi cu Curia. Tânărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca și când rostirea acelui nume i-ar fi stârnit durerea unei răni Încă nevindecate. Dar Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție. Părea surprins de Întrebare. Dante avu impresia că, dintr-un motiv sau altul, fusese cât pe ce să nu răspundă. - Asta e ceea ce s-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
știe. Pentru mine, ei nu mai există. Aici, mă dedic noii mele meserii. Copiii sunt cuminți. Îi iubesc mult și cred că și ei mă iubesc. Mulți îmi aduc mici daruri, un ou, nuci, o bucățică de slănină. Mă simt împăcată cu ei, și mai uit puțin de singurătatea mea. Tristețe (este porecla pe care i-am dat-o gazdei mele, procurorul) mă așteaptă în fiecare zi, când mă întorc acasă. Se plimbă prin parc, mă salută. Îi răspund la salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]