1,838 matches
-
altfel nă[z]drăvan, cum au scăpat el copiii Sfintei Vineri, și Sfânta Vinere i-a dat un hăț?... M. Ce făcea cu hățu?... [PETRE] Când l-a scuturat dentîi, a venit un armăsar alb și i-a adus haine împărătești de argint și mitră de argint și șea de... M. Dar a doua oară? [PETRE] Toate de aur - și coroana de... M. Dar a treia oară? [PETRE] Știu eu? Tu nu știi? Una știu... El ascundea straie și coroana în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țin samă de anii voștri, că-s o femeie fără de rușine - ci fără de prihană - nici duc spre moarte sănătatea voastră. Dulcile osteneli ale iubirei rar vi le cer, și numai atunci când cred că sânul meu va fi strat pentru pom împărătesc - dar n-a vrut Dumnezeu și nu știu cum să fac. HAPLEA Preanălțate împărate, a adus slugile pe baba rea, vrăjitoare osândită la moarte, și mărturii și juzi - să vadă și împărăția Voastră cum și ce. Î[MPĂRA]T[UL] Dac-au
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
logofăt, așteptând să fie rugat. Și rugămintea veni: — Ne rugăm, nu lăsa țara, să intre alți oameni, sau răi, sau nebuni să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e mai goală ca oricând. Aurul o să rezolve tot. Să nu afle doamna. Eu o să țin obiceiurile. Veghează doar tu, Ștefane. Arhimandritul ieși în ușile împărătești și ceru binecuvântarea mitropolitului ca să înceapă denia. Doi diaconi în haine negre, cusute la margine cu fir de argint, se îndreptară spre scaunul episcopal cu sfeșnicele cu lumânările aprinse. Aproape că-l ridicară de subsuori pe mitropolit care, luând în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pătrunși de armonia psaltichiei cântată pe românește. La un moment dat un spudeu se apropie de tronul voievodului, îngenunche și oferi domnului o carte deschisă. Vodă o luă nedumerit. Îl căută pe arhimandrit din priviri și acesta, de după marama ușilor împărătești, făcu un semn cu capul; vodă începu cu glas baritonal, pe un ton foarte înalt: — Cămara Ta, Mântuitorule... Valuri, valuri veneau glasurile învățăceilor ținând isonul din strana dreaptă. La octavă, grave, soseau vocile bărbătești ale călugărilor din strana stângă. Când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le înscrie pe frunte cu mir simbolul binecuvântării rostite. Îi miruia, le spunea câte un cuvânt și-i număra în sufletul lui, rugându-se pentru fiecare când le pomenea numele. Theodosie, după ce se închină la sfânta cruce și la icoanele împărătești ale catapetesmei, ieși urmat de diaconi, binecuvântând credincioșii care se plecau să-i atingă hainele și să-i sărute mâna. A doua zi, în Vinerea Mare de dimineață, Ștefan stătea în cancelarie de vorbă cu secretarul italian. Intră grăbit un comis
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că lumea o să se sfârșească, n-o să poată răbda atâta jale, și iată, firescul și-a reluat drepturile.” Ridică privirea spre ușile împărătești și-l surprinse pe arhimandrit uitându-se pe după perdeaua neagră și râzând spre domnițele cele mici care se înălțau pe vârfuri și-și umflau obrajii vrând să pară fete de măritat. Zâmbi și el, dar se reculese și luând o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâinile lui Mavrocordat, marele dragoman, dar acesta n-a dat-o vizirului. — Scrie asta în răvaș? se miră doamna. — Scrie. Și mai scrie că toată nădejdea creștinilor din împărăția padișahului este la măria ta, și că turcii îl pregătesc imbrohor împărătesc pe Kuciuk Selin ca să-l trimită la București să te mazilească pe loc sau să te ducă la Odrii să te închidă. Sfinția sa mai spune că oamenii măriei tale din jurul marelui dragoman Mavrocordat nu sunt străini de veștile acestea și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dormi? — La grajduri, măria ta. — Mâine în zori te caută beizadea Ștefan să ți dea hârtie. Să fii gata de drum. Vreau de Paști să fii la Odrii și să te întorci cum afli că a plecat de acolo imbrohorul împărătesc. Îl prinzi din urmă, numeri câți călăreți are solia, afli pe unde intră în țară... — Pe la Giurgiu, măria ta. — De unde știi? — De la ienicerii din cetate, au și primit scrisoare de la vizir să fie pregătiți să-l însoțească pe imbrohor la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Boala voievodului De duminica Tomei, 8 aprilie 1703, sfânta liturghie la Mitropolie începu în zori, pentru că vodă trebuia să iasă din târg pe Podul lui Șerban Vodă până-n dealul de deasupra viilor, ca să-l întâmpine pe cinstitul Kuciuk Selin, imbrohorul împărătesc ce trecuse Dunărea pe la Giurgiu și se apropia de București cu o escortă de cincizeci de ieniceri călări. Constantin Brâncoveanu, călare între cei doi feciori mai mari, Constantin și Ștefan, însoțit de alai mare de boieri divăniți, de garda de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
livezi mireasma prunilor înfloriți. Alături de vodă și de prinți, de același rang cu ei, sta vărul măriei sale, Toma, fiul răposatului Matei Cantacuzino. Marele stolnic Constantin Cantacuzino și marele spătar Mihai rămăseseră în București ca să pregătească primirea la Curte a trimisului împărătesc. Rumen la față, cu barba îngrijit tunsă, domnul era elegant îmbrăcat cu mantie din postav albastru având cusută la margini blană de hermină alb strălucitoare. Mantia se revărsa bogată peste crupa calului, prinsă fiind la gât de o agrafă de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nici cu moș Mihai. — Vere Toma, strigă vodă spre Toma Cantacuzino, astăzi este ziua domniei tale, duminica Tomei, acum te las să mergi, să petreci, dar după amiază, la divan, rogu-te să nu lipsești. Pe cât timp o să stea imbrohorul împărătesc să fii alături de noi împreună cu dumnealor beizadelele Constantin și Ștefan. — Să trăiești, măria ta, am înțeles. Și pe când domnul intra în palat, Toma o porni în galop pe Podul Mogoșoaiei spre casele moștenite de tatăl său de la doamna Ilinca postelniceasa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mulțumim marelui sultan. Dorința lui este lege pentru noi. Ce voiește dar Stăpânul celor Două Continente? — Stăpânul meu, alesul și ocrotitul lui Allah, dorește ca măria ta să vii la Edirne să te închini lui și să-i săruți poala împărătească. O clipă, încă una, încă zece, cuvintele imbrohorului rămaseră suspendate ca și cum ceva anume le-ar fi ținut atârnate de grinzile de stejar ale tavanului spătăriei mari. Brâncoveanu ridică privirea în sus, să le vadă, nu le mai auzea, dar simțea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și cărunte... Câți ani ar fi avut taica dacă ar fi trăit? Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în picioare și cu un semn făcut cu mâna dreaptă îl eliberă pe Kuciuk Selin. Acesta făcu doi pași înapoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să mă fi văzut și el vodă”. Cu o căutătură vinovată, reveni la imbrohor, acesta luându-i vorba, repetă pe scurt porunca: — Măria ta să-i sărute poala împărătească... Rapid, cu glas scăzut ca pentru sine, voievodul repetă: — La poala împărătească, măria mea gata este! Aci vodă se ridică în picioare și cu un semn făcut cu mâna dreaptă îl eliberă pe Kuciuk Selin. Acesta făcu doi pași înapoi, salută pe tăcute voievodul, suita lui înțelese și toți prinseră a se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stolnicul, cei doi prinți și Toma Cantacuzino. Domnul da din când în când aprobator din cap, fiecare gest fiind însoțit de câte un „aoleu, aoleu muică, aoleu, cu ce-ți greșii”. Când medicul, făcând plecăciuni spre domn și spre mesagerul împărătesc, dădu a înțelege că a terminat expunerea, Selin se reculese și întrebă turcește: — Se ia? Din spatele voievodului, Ștefan, uitându-se țintă la imbrohor, duse arătătorul la buze în semn de secret și dădu afirmativ din cap. Pylarino începu din nou
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un glas mitropolitul Theodosie și prințul Ștefan. — Acum să mergem să ne odihnim, ultimele pregătiri să se facă mâine în zori. Tot alaiul să fie îmbrăcat în haine de sărbătoare ca să ne arătăm bucuria că suntem chemați să sărutăm poala împărătească. Zicând acestea, domnul se ridică și ieși pe ușa mică, urmat de doamnă, mitropolit și de prinți. În spătărie rămaseră cei doi Cantacuzini. Se apropiară într-atât încât bărbile lor ninse mai, mai se atingeau. Marele stolnic împlinise șaizeci și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pus să-și pârască tovarășii de dormitor pentru o lingură de pilaf, bătut ca un câine rău, legat de panoul țintă ca să tragă camarazii de instrucție în el, fără ca nici unul să știe că gloanțele erau oarbe, Selin ienicerul, azi imbrohor împărătesc, a ajuns să plângă pentru că un ghiaur l-a înșelat, că a crezut în prietenia lui? Ah, clopotele astea, ce-or mai fi vrând creștinii de la Dumnezeul lor dacă beiul e sănătos? O slugă intră grăbită și evident impresionată: — Stăpâne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
împăcase cu soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul „tărâmului nădejdii” și va intra în împărăția padișahului, dar nu așa oricum, ci cu alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că nu au cum să bată - pentru simplul motiv că acolo nu erau clopote -, hotărî să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai dat prilejul să-ți vedem fața. O să povestim asta copiilor și nepoților noștri. La nunți și la sărbători or să ne pună la loc de cinste ca să le spunem cum a trecut Io Constantin Basarabă pe aci cu alai împărătesc și ne-a chemat pe noi, ăștia din Priștina, să stea la sfat cu noi. — Sunteți turci? întrebă Selin. — Români cu turme, bunicii noștri au fost robiți tătarilor în vremea lui Ion Vodă. Povestesc unii că am fi din munții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se închine și să se retragă cu spatele, la fiecare trei pași repetând închinăciunile pe mutește. La ieșire, în curtea elegantului palat imperial, doi demnitari otomani i-au prezentat voievodului darul sultanului, un cal de rasă arăbească din grajdurile împărătești. Brâncoveanu a luat căpăstrul cu mâna lui, l-a ținut câteva clipe admirând freamătul nărilor armăsarului nervos, apoi l-a înmânat lui Ștefan, șoptindu-i: — Vezi dacă e însemnat cu semnul hergheliilor brâncovenești. — Nu e, șopti Ștefan. Exaporitul, fiind la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de onorat fusese: — Marele sultan Mustafa v-a făcut, măria ta, mare cinste, vorbindu-vă atât de frumos. De obicei nu spune nimic la audiențe. — Mi-am dat și singur seama, înălțimea ta, că nu prea are obișnuința vorbitului. Privilegiu împărătesc! Oricum, onoarea a fost de partea noastră, vorba românului: obrazul subțire cu cheltuială se ține. A doua zi un emisar din partea lui Rami Efendi pătrunse cu calul galopând în bătătura saraiului Mitropoliei. Beiul valah, cu cinci dregători mari din suita
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
peruzele și opt heliodore, cristalul de stâncă fiind un dar al fiului meu pentru fiul măriei tale. Brâncoveanu zâmbi înveselit. Ne întrebăm dacă se cuvine. Cu pietrele pe care le-am ales dorim noi să facem un dar, un dar împărătesc, cum spusese rabinul domniei tale, așa că luăm rubinele și smaraldele, nu se cuvine să dăruim granate și jadeit. Ofer pentru toată cumpărătura - și vodă spuse răspicat în italienește suma. Cei doi negustori se uitară întrebător unul la altul, dădură din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cunosc și pot să mă feresc de cursa ce-mi întind”. Porniră din Edirne de dimineață, liturghia se ținuse în zori anume pentru ei. Ieșiseră din cetate în trapul cailor, fără să atragă atenția locuitorilor. Același Kuciuk Selin aga, imbrohor împărătesc, avea în sarcina sa garda de ieniceri care îl însoțea pe domnitor până la București. Domnitorul, când călătorea în rădvan, cerea să-l aibă alături pe marele spătar Mihai Cantacuzino, dar fiind cuprins de nerăbdarea dorului de casă adesea călărea oblânc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
îngenuncheată în pronaos. Era ultima ei ieșire în lume, a doua zi în zori urmând să plece însoțită de egumenul de la Sfântul Ion grecesc pe drumuri de munte spre mânăstirea Dintr-un Lemn ca să se călugărească. Patriarhul ieși în ușile împărătești și cei doi diaconi îi dădură luminile ca să binecuvânteze. Din strana cealaltă glasuri bărbătești intonau urarea de viață lungă și ochii fostului mare spătar clipiră grăbit lărgindu-și pupilele. I se păru că-l vede pe patriarh în ușile împărătești
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]