4,324 matches
-
pe Lepădatu. Se plecă amețit, căutându-și buzduganul, voind să se apere de un dușman. Vântul scăpătă ca o bătaie de pușcă prin spărtură și-l orbi cu omăt aspru. - Toate se petrecuseră într-o clipă, și vitele mugeau prin împrejurimi. - Căzut în brânci, Niță Lepădatu nu mai avu când să se ridice; acoperișul de paie căzu greu peste el. Se simți pierdut; numai o clipă mai auzi urletul cânelui; chemările-i înăbușite se stânseră în sunetele vijeliei. Dar Faliboga se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o leacă de sat, și nu mai suntem așa departe de lume... Pe când badea Niță îmi povestea acestea, pe drumul de dinaintea porților veneau oameni de la muncă - și câțiva flăcăi cântau, și glasurile lor se înălțau tremurând în pacea amurgului. Priveam împrejurimile, costișele pline de holde, și vălcelele cu fânațuri - și-nspre miazăzi o miriște fără sfârșit - și întrebai pe gospodar: — Dar curțile vechi ce s-au făcut?... —Curțile acelea le-au dărâmat alții, ș-au făcut altele mai la deal; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
alb violent al iernii și verdele sumbru al brădetului se alcătuiau, sub lumina împuținată a soarelui aplecat la orizont, forme nouă, cu linii necunoscute. Încă stătea pe loc, judecând și cumpănind în sine, când ziua începu să se întunece și împrejurimile părură a pluti subt un abur vioriu. Culi își schimbă locul: trecu mai la deal și avu încredințarea că și-a recunoscut direcția de întoarcere. O luă încet pe un colnic, coborî într-un găvan. Aici era o mlaștină veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea împrejurimile. Acuma s-au cufundat cele curate și ies deasupra cele negre. Dacă nu bagă de samă, poate să rătăcească poteca. Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulburau într-însul veninurile supărării. Îl înghimpau întâmplările de ieri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iunietc "24 iunie" Acum un an, după ce a trecut primăvara, mi-am pregătit undița de păstrăv și m-am dus la munte. Entuziasmul meu pentru petrecerea ce-mi făgăduiam era în raport direct cu explozia de lumină și căldură a împrejurimilor bucureștene. Ajuns însă sus, dincolo de o mie de metri altitudine, am fost silit să constat din nou că înțelepciunea bătrânilor noștri rămâne valabilă până la istovirea timpurilor; deci mi-am tras din sac cizmele și hainele groase. Mai stăruia acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
an de căsătorie, zumzetul unui zvon dezonorant. Astfel că, într-o bună zi, Mohamed se întorsese acasă cu o frumoasă creștină cu cosițe negre împletite, pe care o cumpărase de la un soldat ce o luase roabă într-o incursiune în împrejurimile Murciei. O numise Warda, o instalase într-o încăpere micuță care dădea spre patio, curtea interioară, spunând chiar că o va trimite la Ismail egipteanul pentru a o învăța să cânte la lăută, să danseze și să scrie, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
unde partida războiului era cea mai tare, cădea fără luptă în mâinile castilienilor. Partida războiului își pierduse eroul, iar Boabdil scăpase de un rival stingheritor; cu toate astea, victoriile castilienilor reduceau regatul la nu prea mare lucru, doar Granada cu împrejurimile sale, ele însele fiind supuse la repetate incursiuni. Sultanul trebuia oare să se bucure sau să se tânguiască? În astfel de momente, zicea unchiul meu, ies la iveală măreția sau micimea sufletească. Iar eu pe aceasta din urmă am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Toți ziceau că, dacă drumurile s-ar deschide din nou, ar pleca fără zăbavă spre câte un sat prin care mai aveau neamuri. În primele luni ale asediului, cei care veneau să afle adăpost la Granada erau locuitorii satelor din împrejurimi, alăturându-se astfel refugiaților din Guadix și Gibraltar; erau găzduiți de bine, de rău de către rude, în dependințele moscheilor sau în clădirile care căpătaseră altă destinație; în vara precedentă, stăteau chiar și prin grădini sau pe maidane, în corturi improvizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o neglija niciodată mai mult de două nopți la rând. Și apoi, când cineva a trăit într-un oraș precum Granada, chiar și în vremuri de restriște, nu dorește să se întoarcă spre a se îngropa într-un sătuc din împrejurimile Murciei. Ne puteam închipui că astea îi cam erau gândurile, când fratele ei o scutură, nerăbdător: Copiii ăștia sunt ai tăi? Ea se rezemă de un zid, clătinându-se pe picioare, și îngăimă un „nu“, acoperit imediat de un „da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
spunea că Tumanbay hotărâse să înfometeze garnizoana otomană, împiedicând aprovizionarea orașului dinspre provinciile pe care încă le avea sub control; pe deasupra, se înțelesese cu triburile de nomazi arabi, care nu se supuseseră niciodată vreunei puteri egiptene, ca să vină să devasteze împrejurimile capitalei. Se mai spunea de asemenea că Tumanbay adusese din Alexandria material de război, săgeți, arcuri și praf de pușcă, și că adunase trupe proaspete, pregătindu-se să se lanseze într-o nouă ofensivă. În realitate, înfruntările se înmulțeau, îndeosebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orașului, peste grădinile pline de culoare, livezi și vii, până la portul din Aquileia. Era un oraș înfloritor, pentru că acolo se încrucișau drumurile comerciale dintre Italia și teritoriile danubiene, se făcea comerț cu chihlimbar și se extrăgea aur din minele din împrejurimi; Augustus făcuse din ea capitala celei de-a zecea regiuni a Imperiului Roman. Inspiră mireasma de rășină și ierburi ce venea dinspre pădure și dinspre plantațiile de plante aromatice de care Calvia Crispinilla avea mare grijă. Calvia avea vila aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
În unele țări, oamenii făceau baie doar o dată pe săptămână și femeile purtau rochii scurte, chiar și dacă erau bătrâne. Adunase o mulțime de informații interesante. Din când în când, erau cărți poștale trimise din țări străine la adrese din împrejurimile selecte ale Shahkot-ului, iar Sampath stătea cu orele meditând pe marginea, să spunem, unei imagini cu un palmier la malul unei mări atât de albastre, că părea vopsită, sau a unei frumoase din vreun sat elvețian, cu un corset strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fără noroc, asta era explicația. În jurul lui în cartier, casele păreau a se ridica asemeni unei capcane, o rețea de scări și pereți cu ferestre care se deschideau una înspre cealaltă. Își simțea inima grea. În mod sigur, își zicea, împrejurimile îi afectau negativ sănătatea mentală. Cerul era o rețea de pătrate și dreptunghiuri între sârme de rufe și antene de televizor, balcoane, ghivece de flori și bazine de apă. Semăna cu un puzzle. Și cum ai aborda problema asta? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
stupoare vegetativă. Orașul specula din plin drama. Vecinii veneau regulat să afle vești și toți își declarau sus și tare sprijinul în drum spre piață și la întoarcere. În unele locuri există oameni tăcuți, ce rostesc cuvinte puține, dar în împrejurimile Shahkot-ului aceștia erau o excepție extrem de rară. Oamenii își vizitau adesea prietenii și, când îi vizitau, vorbeau tot timpul, astfel că o mare cantitate de informații trecea dintr-o parte în alta, ajungând chiar și în cele mai izolate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ermit cu o femeie? Pentru așa o persoană, e un afront și să sugerezi căsătoria. La asta toată lumea clătină aprobator din cap. În momentul acela, și lor le-ar fi plăcut să stea așa, curați și puri, în astfel de împrejurimi plăcute, fără soți, soții și familii extinse. Ce frumoase erau poalele dealurilor himalaiene! Ce abundență și belșug! Fluturii zburau prin peisaj, plăcintele-de-copac și prinzătorii-de-muște zburau din pom în pom, șopârlele se scăldau în soare pe acoperișul de tablă al adăpostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pe doamna Macbeth. Sau Antoniu și Cleopatra. Sau Comedia erorilor.“ Jur că una din fete credea, din cine știe ce motiv, că Pericle era un fabricant de mașini. O alta credea, firește, că Neguțătorul din Veneția e plasat în Los Angeles și împrejurimi. — Foarte interesant, Veronica sau Enid sau Serendipity, repeta întruna Fielding. Acum, te-am ruga să-ți dai jos hainele de pe tine. — Pe muzică? — Sigur, spunea el și se ducea la casetofon. — De fapt, nu prea sunt îmbrăcată pentru așa ceva. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înțeles poate avea această înfruntare între frumos și urât, între hieratic și grotesc? Legenda spune că un dragon teribil trăia într-o peșteră, în apropierea Senei. Această reptilă cu gât lung, denumită Gargui, împărțea cu dărnicie groaza printre oamenii din împrejurimi, făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii din Rouen de această pacoste este Sfântul Roman, care, în preajma anului 600 răpune dragonul făcând semnul crucii, apoi construiește o biserică și creștinează întreaga așezare prin botez. Capul și gâtul
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
se gândească la ce făcea. Corpul său a preluat comanda și l-a condus pe cărarea întortocheată ca și când ar fi fost acționat de la distanță. După un timp mult mai îndelungat, Virgil a încetat să mai fie conștient de vreun lucru - împrejurimi, corp, orice - în afara fredonatului, care flutura în jurul lui ca o perdea. Apoi acesta s-a stins îdeși corzile sale vocale continuau să producă zgomotul) și vreme de o secundă Virgil n-a mai fost conștient nici măcar că există. Tocmai în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ceri încuviințarea, nu? Gnomul îi trase lui Vultur-în-Zbor un ghiont scurt în coaste, ținând unul din ochii violeți închis. — Nu, într-adevăr, spuse repede Vultur-în-Zbor. Elfrida Gribb intră în cameră. Nu părea deloc urâțită de nopțil de nesomn. Mai mult, împrejurimile casei și lumina cețoasă a zilei nu făceau decât să-i sporească drăgălășenia diafană. — Trebuie să-l ierți pe soțul meu, zise ea. I se pare extrem de palpitant că ești aici. Mi-e teamă că a devenit puțin prea agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de băutori de la ora prânzului, care își croiau drum spre fundul paharelor. Afară soarele era puternic și mi-am pus ochelarii fumurii. Nu aveam nici cea mai vagă idee cum reușeam să mă aflu cu regularitate în oraș sau prin împrejurimi la ora aglomerației de la prânz. Probabil incompetență. Chiar și străzile lăturalnice dintre Farringdon și Clerkenwell erau împânzite cu funcționari și baruri cu sendvișuri de vânzare. Cel puțin eram aproape de următoarea mea destinație. M-am îndreptat către birourile de la Herald, meditând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
titular al majorității proprietăților dispărutului Jausá. Unii spuneau că răposata Marisela se Întorsese să-l ia cu dînsa În iad. Alții au observat că un cerșetor care semăna foarte bine cu defunctul milionar fusese văzut vreme de cîteva luni prin Împrejurimile cetățuii, pînă cînd un automobil negru, cu perdele trase, dăduse peste el, fără să oprească, În plină lumina zilele. Pe atunci era prea tîrziu: legenda Întunecată a vilei, ca și invazia muzicii cubaneze În saloanele de dans din oraș erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pe aproape de locurile unde se născuse și marele Eminescu și cred eu că, așa cum făcuse înaintașul ei ilustru, „cutreierase” acele locuri magice, văzuse și ea în acei ani „lacul codrilor” și nuferii, Ipoteștii și Agaftonul și alte minunate locuri din împrejurimi. Dar, mai ales, trăise în lumea de povești și întâmplări spuse de bunici, de cei ai casei. Imaginile acestor locuri magice, dulcea pasăre a copilărie le va duce cu ea când pașii și destinul vor planta salcia moldavă în Țara
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
munților în direcția văilor Engui, Eno si Roncevalles . Căpetenia acestei regiuni l-a slujit pe Carol Magnul la ducere ca un credincios vasal al monarhiei , dar acum la întoarcerea francilor, el a strans în juru-i pe toti muntenii sălbatici din împrejurimi și împreună cu ei au ocupat culmile pe sub care urma să treacă armata. Grosul trupelor își urmă drumul fără să întimpine vreo împotrivire și fără să bănuiască primejdia. Ariergarda, care venea în urmă încărcată cu pradă, a fost atacată de către munteni
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
era vestit pentru luptele sale cu sarazinii, pe care Carol Magnul și vitejii săi cavaleri îi izgonise din Franța. Faima lui Roland aprinse în Rinaldo o nobilă râvnă. Nerăbdător o porni în căutarea gloriei. Intr-o zi pe când rătăcea prin împrejurimile Parisului, a văzut, la un momentdat ,în marginea unei păduri, legat de un copac, un cal minunat de frumos cu tot echipamentul și purtând în șa o armură completă de cavaler. Rinaldo îmbracă armura și a încălecat pe cal, dar
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Când ai un artist așa de mare care dă un spectacol particular la un eveniment așa de mic... m-ar mira foarte dacă n-am primi vizite neanunțate de la Gwen, Nelly sau oricine altcineva mai e În oraș sau prin Împrejurimi. Cei de la intrare au fost informați. Și cine a avut ultimul cuvânt În privința listei? — Am verificat-o atât cu Philip, cât și cu Elisa, iar domnul Kroner de la BlackBerry a dat aprobarea finală În toate aspectele. Părea foarte, foarte mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]