2,200 matches
-
Cosultant și ai familie, adio!” Opiniile, ca întotdeauna, sunt împărțite. „Spune-mi cu cine te alegi ca să-ți spun cu cine semeni” din când în când constat înțelepciunea din spatele vorbelor românești și văd foarte clar, spre exemplu, cum m-am împrietenit cu Karen. Extind puțin cercul de discuții dar planurile mele de călătorie sunt întâmpinate cu o tăcere înghețată de mulți colegi și de restul familiei. Nu de puține ori, tăcerea este acompaniată de priviri și chiar vorbe de „Esti nebună
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
până apare Jose urmat de un camion, șoferul scotocește după un cablu, ne amarează și pornim cătinel pe drumul către casă. Odată ajunși, povestim aventurile, mâncăm, apoi fetele încep să se pregătească pentru plecarea plănuită pentru dimineața următoare. Ne-am împrietenit la cataramă săptămâna asta și plănuim să ne reîntâlnim în Londra când ne vom termina cu toatele periplul prin lume. Perspectiva revederii în mijlocul unei Londre hipertehnologizate, după ce ne-am cunoscut în pădurea amazoniană și am dormit claie peste grămadă pe malul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru următoarea bucată de călătorie. Quito Încerc să mă reobișnuiesc cu dormitul într-un pat normal și, mai ales, cu zgomotul non-stop din centrul orașului. Stau la un hotel/restaurant vegetarian, care încă nu este oficial deschis dar m-am împrietenit cu patronii și nu numai că mi au ținut bagajul dar mi-au păstrat și camera neatinsă de când am plecat în Santo Domingo. Mâncarea este fantastică, totul extrem de curat iar Ana și Carlos, proprietarii, au tot timpul un zâmbet larg
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
la ora trei după-amiază și vor continua până către miezul nopții. Participanții par culeși din toate colțurile lumii și existenței, de la hippy sereni la inși în costum la șapte ace, pășind grațios cu pantofii lucitori prin praful din Iquitos. Mă împrietenesc cu Chris, un american de 27 de ani din Tucson care își petrece zilele citind și studiind despre terapii alternative și nopțile făcând meseria de chelner; și cu Grazyna, de 48 de ani, canadiancă de origine poloneză, pasionată de plante
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
care voi avea nevoie? Sau va dispărea pentru totdeauna și va rămâne pierdută, victimă a memoriei și înțelegerii mele limitate? Mă simt într-un mediu protejat, plin de încredere și iubire. Suntem un grup mic dar extrem de coeziv, ne-am împrietenit cu toții înainte de a ajunge să facem o ceremonie împreună, avem un respect profund unii pentru ceilalți și cred că fiecare dintre noi vrem cu sufletul deschis să facem ceva bun pentru cei din jur. Grupul cu care participi la ceremonie
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
La Patarashca , un hotel restaurant situat chiar în centru, cu o grădină mare, bine îngrijită, în care habitează trei papagali colorați și vorbăreți. Alți locuitori permanenți: doi labradori aurii, mari și flegmatici, aparținând lui Cindy, fiica patronului, cu care mă împrietenesc din primul moment. Restaurantul aferent hotelului este specializat în mâncare regională și este cotat drept unul dintre cele mai bune din Tarapoto. Am ocazia să testez câteva meniuri, printre care și specialitatea casei, Patarashca, care este alcătuit din pește prăjit
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
artist, cu prilejul unei expoziții. Lucrarea lui înfățișa o siluetă alcătuită dintr-un paralelipiped metalic, având, în loc de cap, un semn rutier (disc roșu barat, pe fond albastru), aplecat pe-o parte, ca și când ar fi stat să cadă. Fiul ei se împrietenise cu el când se pregătea să-și ridice permisul de conducere. L-a recunoscut pentru că tânărul arborase, ca să-și realizeze reportajul, înfățișarea operei lui. "Fiți amabil, i-a spus, aveți un mobil, sunați-l pe fiul meu să mă ia
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ajunsese la Bugaz, din cea mai pură întâmplare. Odată, când Grig trebuia să se ducă la Șaba, tatălui ei i-a venit ideea să-l invite pe șeful de gară cu tot cu familie. Vizitaseră pivnițele și, cu prilejul acesta, Nel se împrietenise atât de tare cu Lilly că, la plecare, nu a mai vrut să se despartă de ea. Podgoreanul, tatăl unei liote de copii, le propuse atunci s-o ia la ei pe Lilly, pe casă și masă. La Bugaz, explică
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai citi o dată scrisoarea, foarte lungă, și, ridicând iar capul, sfâșiată între tristețe și perplexitate, o strecură în dulap, sus de tot, sub lenjerie. Puțin după, Nel auzi zgomot de crătiți și apoi voci. O vecină, cu care Caterina se împrietenise, îi făcea o vizită în bucătărie, să discute despre rețete. Penuria, deja resimțită, obliga la ajustarea felurilor de mâncare. "Nici nu știi ce trimitem în Germania, spunea vecina, fratele meu lucrează la poștă și ne-a spus. Zahăr, făină, legume
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în altă parte, nu răspunse așteptării acesteia. Iar rezultatele ei la învățătură, dintre cele mai mediocre, sfârșiră prin stârni disprețul Sofiei, premianta clasei. Venirea Silviei și a lui Paul de Crăciun aduse puțină bucurie în familie. Constantin și Paul se împrieteniseră odinioară, când lucraseră amândoi în aceeași gară, în Basarabia. Silvia, care nu avea copii, își petrecea atunci o bună parte din timp cu Nel și Caterina. Fetița învățase, datorită ei, să citească și să scrie înainte de a merge la școală
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
urmează cursurile, dar și lucrează la Institutul de studii și Proiectări Energetice ISPE. Vacanțele le-a petrecut în Slobozia, la moș Cernat, se juca cu copiii din familia Boghiu și, când era la Liceu și ca tânăr student, s-a împrietenit cu învățătorul Vasile Totolea, cu care umbla pe la toate balurile și petrecerile. îmi amintescă că în 1953, iarna, după ce a făcut, împreună cu un prieten mai mare de ani, controlul financiar la Hidrocentrala „V.I. Lenin” Bicaz, a venit noaptea până la Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Dacă n-ai văzut Plaza Mayor, înseamnă că n-ai văzut Madridul”, scrie, aproape ca o somație, în unul dintre ghidurile turistice găsite în camera de la hotel. Alberto Porlan Villaescusa, un poet spaniol din Trenul Literaturii, cu care m-am împrietenit pentru că suntem amândoi suporteri ai echipei Real Madrid, mi-a spus, și el, că nu voi putea înțelege orgoliul orașului dacă n-am să văd această piață. Alberto nu glumește și nici nu pare un tip patetic, care să jongleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Recunosc că o antipatizez puțin după prestația ei de la Madrid, când a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trebuia să treacă pe altă piesă cheltuiala făcută. Secretarul literar al teatrului stătea lîngă fereastră și privea strada umedă. Alături de el, călare pe un scaun, cu pumnii rezemați de spătar și cu bărbia pe pumni, referentul literar, cu care mă împrietenisem deja, clătina din cap a pagubă, aruncîndu-mi din cînd în cînd cîte o privire de parcă ar fi vrut să vadă dacă mai sînt prezent după atîta discuție. Era ora două noaptea, într-o sîmbătă, discutam de nu știu cîte ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care să plec pe litoral, să mă angajez ajutor de bucătar, așa cum am fost în vacanța de după primul an de studenție. Voi primi o cameră la subsol ori la mansarda unei vile, voi găsi o ospătară cu care să mă împrietenesc și, împreună, vom "pierde dorul de părinți / Și visul de luceferi". Acum la cine mergeți? mă întreabă portarul Consiliului Popular, deschizîndu-mi ușa. La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se ducă în garsoniera aceea de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu într-un alt oraș..., îmi scrie că are colegi buni, s-a împrietenit cu un băiat... Cînd luneci pe gheață și cazi, mi-a scris în ultima scrisoare, nu înseamnă că trebuie să-ți întrerupi drumul." Doi-doi-zero deschis! Azot în amestecător, spun eu, tresărind, acționînd comanda ventilului. Tensiunea în filtre zece mii! Zece mii. Răspund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Își Împart porția de mîncare cu oamenii simpli din Afganistan și-i ocrotesc pe cei séraci și nedreptéțiți de capitaliștii haini, care bombardeazé sate Întregi și omoaré femei și copii că voi. Ostașii noștri și oamenii simpli din Afganistan se Împrietenesc și, chiar dacé nu Înțeleg limba, oamenii de acolo le vorbesc prin semne despre greutéțile lor și despre cruzimea capitalismului care-și ascute dinții că o fiaré. De aceea poporul din Afganistan vrea sé Învețe limba rusé, céci iubește Uniunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
despre greutéțile lor și despre cruzimea capitalismului care-și ascute dinții că o fiaré. De aceea poporul din Afganistan vrea sé Învețe limba rusé, céci iubește Uniunea Sovieticé și pe oamenii sovietici. Copiii din Afganistan au vise În care se Împrietenesc cu copiii din Uniunea Sovieticé. Uniunea Sovieticé este o țaré a pécii În care oameni de toate naționalitéțile tréiesc În buné Înțelegere. Ea este compusé din cinsprezece republici surori. Casa lor este Uniunea Sovieticé cu capitala la Moscova. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și apa, care nu se vedeau, erau pésérile negre și zépada. Cédeau frunzele și Înverzea iarbă, creșteau ciupercile roșii, ca jumétéțile de cireașé, creșteau mușchii și petele de mucegăi. Pe copaci se prindea promoroaca și secetă. Erau animale care se Împrieteneau, garduri și nori care pleacé. El o ridicase de jos și o aruncase pe umeri. Oboseală se ascunse picéturé cu picéturé, că sîngele cînd se prelinge din botul unui miel, roșu, pe o iarbé. Se strînse pe un brusture uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a legat. Dar omul s-a gîndit cé dacé el se teme atît de tare de lup, atunci și hoții se tem de lup și l-a pus sé pézeascé casă. Dar pe urmé lupul și cu omul s-au Împrietenit și s-au fécut prieteni. Lupul nu mai mîrÎia cînd Îl vedea pe om, pentru cé omul Îi aducea mîncare și pe urmé, dacé a vézut cé lupul nu mai mîrÎie, nici omul nu s-a mai temut de lup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
crud cu supușii săi dar, ce-i drept, mândru față cu toată lumea. O tabachere de la Moruz - vodă o purta totdeuna în sânul antiriului lui celui lung s-o arăta la toată lumea, lăudîndu-se cum Maria - sa Moruz - vodă ar fi fost împrietenit cu toți ai lui. El uita și poate nici știa în ce ocaziune venise tabacherea în proprietatea [lui], de aceea pomenea zece ocaziuni. În aceeași vorbire spunea o dată că-i era trimisă prin Vodă de cătră Împăratul rusesc, altă dată
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
însuflețită. Prințul o privea printre șuvițele de păr negru ca și când ar fi vrut să-i spună un mare secret, iar ea se simțea frumoasă în rochiile pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deja un roman, Vâna, și voia să ajungă un romancier de succes, să i se traducă operele și să intre în manualele școlare. De aceea avea grijă să frecventeze toate locurile în care erau scriitori, să fie simpatic, să se împrietenească, să discute, să dea de băut, în sfârșit, să intre în lumea literară. Iar acest mod agitat de a fi îl epuiza. Ca toți din neamul lui Ioniță Bubosu, și el era ambițios și bucuros să se descurce singur. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau două fete tinere, îmbrăcate amândouă cu pantaloni și geacă de blugi. Giulia s-a împrietenit repede cu ele, uite vreau să fac un film despre țigani, adică să ne dai la televizor, nu, deocamdată pentru școală, sunt studentă, aha, păi și nouă ce ne iese la afacerea asta, pot să vă dau ceva, poate 20
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu ca să te condamnăm, ci pentru că vrem să știm direct de la tine care este adevărul. Nu uita că noi îți suntem cele mai apropiate ființe și orice-ar fi nu te vom abandona. Ne-a scris tanti-Alina că te-ai împrietenit cu un țigan din cartier. Să știi că noi n-avem nimic împotrivă că e țigan, dar am mai auzit și că s-ar învârti prin cercuri de răufăcători. Este adevărat că mama lui vinde fete? Scumpa noastră, știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]