34,839 matches
-
doruri întîrziate e acela pe care poetul lor, însuși, îl face: "Zâmbește toamna uneori/ Ca un strigoi al primăverii." (Se roagă iubita). Titlul volumului e reluat, la plural, într-o fascicolă: Urcușuri. A cărei dimensiune nu e, cum ai crede, înălțimea, ci lungimea. Subțiere vecină cu spaima, ca a flăcării unei lumînări care se-apropie de capăt, ca a feței într-un strigăt, ca a sufletului într-o umbră, prelungă pe împrejurimi: "Creștem, anii dulci se fac carne,/ Primăveri trec în
Aspre căi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7191_a_8516]
-
pe cel privind Fericirea în menagiu, apoi Codul manierelor elegante, cu primele imperative: "un tânăr va trebui să dea brațul mamei sale, iar nu surorei, un unchiu nepoatei, un nepot mătușei și un văr verișoarei". Cugetările sunt și ele la înălțime: "Fugiți de un bărbat care nu crede în fericirea căsniciei" - Carmen Sylva. Un anonim, cu experiența vieții: "E greu de făcut avere, dar și mai greu de a o păstra!" Lume cumpătată. Dar ce cumpăra ea? Iată-i, pe Granpa
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
Extern, colaborator extern Bianca Drăgușanu are un stil de viață echilibrat și face mult sport. Rezultatul: un corp de invidiat! Autor: Adela Jușcă Există și persoane care o consideră anorexică, insă Bianca Drăgușanu se simte minunat la 56 de kilograme, având înălțimea 1,80. Ea declară că a slăbit de dor 11 kilograme în ianuarie anul trecut. Mânând foarte puțin, ea a ajuns la perfuzii. Astfel, Bianca își sfătuiește fanii să mănânce echilibrat și să facă sport. “Acum am 56 kg și
Bianca Drăgușanu a slăbit 11 kilograme într-o lună by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/71986_a_73311]
-
A PREGĂTIT PROIECTE EXTRAORDINARE ÎN AMBELE RAMURI MUZICALE: OPERA, CROSSOVER SAU POP OPERA. ÎȚI MULȚUMESC CĂ MI-AI DEMONSTRAT CĂ ȘI ÎN CONDIȚIILE CELOR MAI MARI EMOȚII ȘI CONDIȚII DE MAXIM STRES AI FOST ȘI EȘTI LA CEA MAI MARE ÎNĂLȚIME CÂT DE MULT SELF CONTROL AI. ȘTIU CĂ TE AȘTEAPTĂ MOMENTE DE MARI SATISFACȚII DAR ȘI ENORM DE MULTĂ MUNCĂ. ACEST CONCURS ATÂT DE CONTROVERSAT ȘI INJUST PRIN JURIZARE, ȘTIM DEJA CU TOȚII CĂ ÎN ACEL CONTEXT DE ASEARĂ, DACĂ AI
Angela Gheorghiu, mesaj pentru Cezar Ouatu după finala Eurovision by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72271_a_73596]
-
credința și speranță. Așa se explică și crucea pe care o poartă Cezar". După cum reiese din imaginile prezentate de TVR, Cezar Ouatu va purta o fustă-pantalon, menită să acopere suportul ce îl va ajuta să se ridice la câțiva metri înălțime.
Designerii români nu cred că ținuta lui Cezar va seduce la Eurovision by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72301_a_73626]
-
a singurătății, dacă se zice că ești important, și că ai până la urmă ceva de spus... Să te lași invadat de adevărurile nepermise. Să fii mai presus decât ești. Să minți întotdeauna în sensul celor ce nu pot fi, ca înălțime, de orice fel. Să ataci, să ataci, să ataci mereu, cum zicea Malraux, astfel încât să-ți spui: "ce eliberare"... - Dar ce de lucruri se pot spune, ori impune... Câte? lăsând în urma lor o dâră... Start from scratch... cum ai râcâi
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
două elemente coabitează într-o strânsă îngemănare: "Fragilă-i viața cum un nor cum tunetul său/ limba umflată de teamă o bolborosește abia/ e duminica morților ce-și înregistrează vocile/ nespus de grijulii pe banda magnetică/ un munte cocoțat până la înălțimea turnului Primăriei/ un acord comercial așternut cu cerneală stângace cum sângele/ case-ntregi pleacă-n Vest ziduri oarbe/ căutând pe-ntuneric necunoscutul șoselelor/ speranțele cum pete prea vechi pentru-a mai putea fi luate-n seamă/ în localul din colț
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
a mers atât de departe în contestație. Nici nu ar fi putut fi publicat. Nici romanul lui I. D. Sîrbu nu a fost publicat decât după 1990. Dar, mult prea verbios și prea teoretic, ideologizant-eseistic, Adio, Europa! nu se ridică la înălțimea unor romane care denunță insidios, dinlăuntru, subversiv, regimul comunist, cum ar fi Refugii și Vocile nopții de Augustin Buzura sau Galeria cu viță sălbatică de Constantin }oiu. Diferența de atitudine e considerabilă. I. D. Sîrbu ar fi putut deveni un disident
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
mea severă are un impact estetic. Nu pot să mă tranform într-un inchizitor penibil care țipă în pustiu. Disoluția actuală are o anumită vrajă crepusculară și merită s-o privim cu toată seriozitatea. Puțini sunt adevărații spirituali care, de la înălțimea credinței și a cugetului lor, nu mai dau nici o atenție lumii înconjurătoare. Mi se par mai convingători, în acest sens, tocmai teroriștii care, din caverna lor resentimentară, lovesc fără milă în fantasmele civilizației noastre. Nu întâmplător, deci, terorismul reprezintă o
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
animată în mod firesc și previzibil de polemici. Numai istoriile literaturii, scrise din perspective individuale oricât de subiective, dar suficient de bine articulate și argumentate, pot da o imagine veridică, modificată, a ierarhiei de valori, în funcție de locul de privire (distanță, înălțime, unghi, criterii de apreciere). Au venit și istoriile literaturii, unele înainte de 2000, altele imediat după. Ele însele constituie simptome demne de analizat separat, legitimând atitudini și perspective critice detașate, cu pretenții de obiectivitate. Revizuirile critice au atras discuțiile despre canon
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
le citește "lașul" Robert Ford, fan fascinat de statura apoteozată a lui Jesse, căutînd în el modelul exemplar cu care imaginația sa s-a hrănit. Acest fascin îmbracă o formă obsesivă, Ford a căutat potrivirile dintre el și Jesse, de la înălțimea sa 1.70 aceeași cu a lui la potriviri mai mult sau mai puțin întîmplătoare într-o mandală kharmică. Dincolo de legendă avem un personaj hăituit, bîntuit de spaima de a fi prins, mutîndu-se dintr-un loc în altul, spectral, misterios
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
adultului". Excelentă observație, riguros confirmată de atitudinea față de adolescență a Eu-lui liric din actualul volum, Cântece de adolescență. Într-un poem precum adolescent confuz, ce drag îmi sunt..., poetul se autocontemplă admirativ, ca și cum s-ar privi din exterior sau de la înălțimea vârstei maturității. Așa cum bine remarca Alex Ștefănescu, el este conștient de faptul că se află în perioada paradisiacă a vieții și trăiește din plin bucuria clipei. Această neobișnuită maturitate de gândire, care presupune o acută înțelegere a perisabilității ființei umane
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
mine, Rebreanu rămânea oricum un mare fluviu al literaturii române, chiar dacă multă vreme, precum Nilului, nu i s-ar fi cunoscut izvoarele. Din această pricină, nu voi regreta niciodată intenția de a-l fi repus în circulație la adevăratele lui înălțimi, ci amânarea sine die a propriilor mele proiecte literare. Debutasem în revista Tânărul scriitor (IV, nr. 9, sept. 1955), cu o schiță satirică. Alte încercări erau de aceeași factură, în proză stilul pamfletar fiindu-mi mai la îndemână, mereu tentat
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
spus. Nimic din ceea ce se spune nu ar trebui să se piardă în van pentru că, sugerează regizorul, s-ar putea să nu mai existe o second chance, cum este cazul pentru cei doi soldați. De aici începînd, filmul pierde din înălțime pas cu pas. Dialogul confuz și clișeizat dintre senator și ziaristă nu-și are cauza în eufemismele necesare unor pertractări la un asemenea nivel, ci prin simplul fapt că nivelul lui lasă de dorit. Șef de promoție la West Point
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
Bulandra a fost așadar onorat de invitație, bucurându-se în prima săptămână de spațiul abației; un spațiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din fundal, oglinda, toate conferindu
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
nici Roșca-Stănescu și nici, să zicem, Zoe Petre, Eugen Simion, Bedros Horasangian, Ioan Groșan, Șerban Orescu, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Brândușa Armanca, Bălăceanu-Stolnici și ceilalți e că onoarea nu e un datum personal, precum ochii albaștri sau înălțimea frunții. Onoarea se câștigă cu fiecare gest pe care-l faci - sau nu-l faci. Dar ea se pierde definitiv într-o singură clipă de ticăloșie sau în împrejurări în care ai nutrit iluzia că dacă stai cu capul între
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
istoria literaturii române, locul său în această istorie, dar și în cadrul generației pe care o reprezintă, în rândul "idealiștilor dezabuzați", al "neliniștiților metafizici", nefiind unul definitiv atâta timp cât nu se va recupera toată publicistica și corespondența sa, în niște ediții la înălțimea textelor reunite. Articolele din presa vremii permit o viziune închegată asupra profilului intelectual și moral al lui Mihail Sebastian, așa cum se conturează acesta din reacțiile la orientările spațiului cultural în care se mișca, din lecturile ce i-au amprentat evoluția
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
fiecare, orice om cu mintea și cu sufletul deschise are ceva de învățat), dar trei dintre ele - cele cu Radu Beligan, Leon Volovici și Nicolae Manolescu - mi se par, din motive diferite, cu totul speciale. Maestrul Radu Beligan oferă, de la înălțimea conștiinței sale artistice, o splendidă lecție de bun gust și modestie umană. În viziunea artistului, "singurul lucru care ne îngăduie să privim fără dezgust lumea în care trăim este frumusețea pe care anumiți oameni o creează din timp în timp
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
prin filozofia compoziției reintră în drepturi o dată cu metafizica anatomicului. O primă dovadă: "Ceea ce scriu se naște cu încetinitorul./ N-am talent la mințit așa că mint/ numai prin omisiune./ Pentru mine liftul rămâne singura cale de acces/ către aerul vânăt al înălțimilor./ Nu am cont în bancă nu am economii la ciorap/ nu am un creițar pentru zile negre nu am/ rezerve de supraviețuire/ și totuși continuu să citesc ficțiuni ca și cum/ viața mi-ar depinde de asta.// După cum vă spuneam/ vreau să
Klein spuse nein by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9936_a_11261]
-
din clipa nașterii oricărui individ, nu face decât să își urmeze procesul de descopunere. Drama condiției umane constă în aceea că, dacă fiecare individ are iluzia unicității sale (iubește, are ambiții, este convins că își urmează propria cale), privit din înălțimea dumnezeirii, el nu este decât o vietate oarecare ce își urmează drumul către moarte și care poate fi oricând suprimată, precum furnicile anonime care invadează vara bucătăria poetului. Din acest punct de vedere privită viața, progresul devine o iluzie, generațiile
Tristeți crepusculare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9935_a_11260]
-
e o zonă râvnită atât de est, cât și de vest. Rămânem un spațiu de întâlnire al marilor interese regionale, cu atât mai mult cu cât oligarhia locală a dobândit știința manevării în cele mai ascune cotloane ale infracționalității. De la înălțimea mormanelor de bani adunați cu viteza fulgerului, eliminarea fizică a adversarilor nu constituie decât un detaliu rezolvat prin fluturarea neglijentă a mâinii în care odihnește leneș trabucul. După natura alianțelor șocante care se profilează pe scena politică românească, e limpede
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
a fost complicele huliganilor conduși de Vadim Tudor și Daniela Buruiană. Pe Văcăroiu, non-conștiința care - n-am nici un dubiu - ar patrona orice mișcare, fie ea cât de violentă, care ar menține la putere grupul oligarhic care l-a proiectat la înălțimi la care un individ de teapa lui nici n-ar fi trebuit să viseze. Dacă asta e țara în care am ajuns să trăim, înseamnă că lecțiile istoriei nu reprezintă pentru noi nici cât o ceapă degerată. În aceste condiții
Etichete pe borcane goale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9934_a_11259]
-
vestic al Europei), și pentru că nu aveau copii îi interesa să rămână cu pruncul abandonat, aproape normal odată ieșit din găoace. Și m-a purtat, când în brațe când în spinare, printre scurtături și cărări tăiate în desiș, până la stâncoasele înălțimi ale Rocăi, în speranța să nu întâlnească pe nimeni, ca să nu fie obligat să explice cine era copilul care plângea de foame. Niciodată în viață tata nu și-ar dezminți soacra, care nu-i ierta sărăcia nici faptul de a
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
totul pare derizoriu, eroii și martirii, sfinții și dictatorii devin pascaliene trestii (mai mult sau mai puțin gânditoare) în bătaia vântului (ficțiunii), identitățile sunt slabe, existențe care au stârnit admirația mai multor generații își revelează micimea și ridicolul. Privit de la înălțimea Ficțiunii (ca sumă a tuturor celor ce s-au scris și se vor scrie) totul pare derizoriu, lipsit de consistență, greu de articulat într-o construcție care să dureze. Cel mai interesant erou al romanului Război ascuns este, fără îndoială
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
este una realistă, ci lucitoare, amăgitoare ca o foiță de aur. E normal, atunci, ca ea să fie diminuată de aproape fiecare gest real, omenesc, femeiesc al iubitei divinizate. Orice ar face și ar spune, nu s-ar ridica la înălțimea la care a ridicat-o îndrăgostitul. De la un punct (mult) încolo, iubirea lui Leonid Dimov devine o povară pentru Lucia Salam, care ar vrea să se bucure de micile bucurii ale vieții fără sentimentul că, prin aceasta, comite cine știe ce sacrilegiu
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]