KorAP: Find »[drukola/base=înțelept & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...296 >

7,391 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

Eram aici, În piață, ca să mă Întâlnesc cu studenții mei, când te-am zărit și m-am Întrebat dacă nu ți-ar face plăcere să mă Însoțești. În orașul tău, e un lucru rar să te poți bucura de conversația Înțeleaptă a unui coleg filosof de statura dumitale. Care, mai mult, a asistat la lecțiile maeștrilor de la Paris. Se părea că toată lumea era la curent cu studiile sale. Poate că ți-ai făcut o ideea prea elevată despre maeștrii aceia, replică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
mulți ani, În răstimpul unei singure nopți. Numai Cecco Angiolieri părea În largul său, hlizindu-se cu vecinul său. De acum fusese primit cu drepturi depline, se gândi. Observându-le expresiile, Îi reveni În minte imaginea unui consiliu de bestii Înțelepte, unde Cecco era vasiliscul care venea să li se alăture celorlalte. Dar jilțul gol al lui Teofilo era acolo spre a aminti că, printre acele bestii, se ascundea o fiară. Până și Baldo părea tulburat și nu veni la masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
În timp ce, cu coada ochiului, cerceta neliniștit Îngusta porțiune iluminată, căutând ceva cu care să se apere. — Ciudat loc să te găsesc, messer Alighieri. Nu Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al cuvintelor, ca domnia ta. — Poate. Dar, pe de altă parte, nu suntem nici pe puntea unei galere, la arsenal ori pe plaje Îndepărtate, unde cineva s-ar putea gândi să te găsească pe dumneata, messer Venuiero. — Totuși, sub aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

mai explicit. Nu vă cer să păstrați pentru dumneavoastră secretul acestui dialog; oricum, sunt sigur că n-ați face-o. Discutați cu cine doriți, așadar, Însă hotărâți cu mintea proprie. Până mâine, aveți destul timp să ajungeți la cea mai Înțeleaptă concluzie. Nu mă Îndoiesc că așa se va Întâmpla. Succes... Urarea bășcălioasă de la sfârșit a lui Zoran m-a scos din sărite: tipul afișa o siguranță de sine lipsită de cel mai firav echivoc. Ce-i dădea dreptul să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și cu istoricii. Tot timpul par să spună: „Cum a fost posibil ca X să greșească În acest mod scandalos când eu, În locul lui, aș fi văzut lucrurile Într-o lumină mai exactă și aș fi luat o hotărâre mai Înțeleaptă?”. Convingerea că, puși În situația respectivă, s-ar fi descurcat mai bine, le trădează propensiunea secretă spre implicare. În orice istoric doarme un potențial făuritor de istorie. Charles Redford nu era nici pe departe un psiholog de duzină... 29 Rămânea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cugetări. Postume, eventual, ca să cad și eu În morbid și să fiu În ton cu mutra devastată de furie și revoltă a femeii. - Să mergem, nu mai avem de ce să pierdem timpul pe-aici... Niciodată nu rostise Eveline cuvinte mai Înțelepte! Ne-am grăbit spre ieșire. Muream de curiozitate să știu ce găsise sau ce nu găsise În hârtiile acelea care ar fi trebuit să-i aproprie tezaurul, Însă nu mi se părea o idee bună să pun Întrebări. Oricum, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

leneșă. Inima călugărului cel tânăr tresări. Episodul 3 CE DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA Văzând privirea tânărului călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere mici, pudice, ca două gămălii de ac. — Mă cheamă Huruzuma! - spuse ea cu un ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
13 FEMEIA TOT FEMEIE — Ba nu, Măria-Ta! - grăi cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu-mi tremură, precum se vede, în fața omului, ci-n fața domnului. La mine, din două una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu coada ochiului, ca tot omul. în adevăr, domn am fost și nimic din ce-i al Cezarului n-am dat c-o mână ca s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a mai făcut Domnul pe pământ, până și-n stepă! Domnul e-n toate - răspunse înțelept Metodiu. E și-n cele ce, cum ar veni, sunt acum, da’ și-n cele ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
patamu șto aveam nedeajde pre domniia voastră se daț noao a ști la toate. Vre’o pagubă n’a hi, giur. De nu biinevoiți a veni la piaț, io nu mai am ce să fac i pak! Domniia voastră ești înțeleaptă și vei înțelege za ce voi să dzic. Almintrelea nu e.” Ajuns în acest punct al scrisorii sale, Broanteș șovăi; ce caractere să folosească pentru semnătură? Orgoliul îl îndemna să folosească măcar acum literele lui Vergiliu. Totuși, prudența lui funciară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
sfială Metodiu. — Ce? Cum? - făcu Ximachi ca trezit din somn. Ce spuneai? Continuă, rogu-te. — Vorbeam despre urechi - zise Metodiu. Așezate, cum se cuvine, de o parte și de cealaltă a capului, ele ne ajută să auzim sfaturile duioase, povețele înțelepte, vorbele pline de duh ale celor pe care Cerul, în milostenia lui, i-a așezat peste noi, să ne glăsuiască în ele. Episodul 76 RITORICEȘTI — Ai limba ascuțită, cuvioșia ta, - glăsui vistiernicul Ximachi după ce Metodiu termină vorba. Am avut întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
popor și-a început să mă caute sultanul de ce umblu cu vorbe. Mă mir și astăzi cum am scăpat cu viață. Dar să trecem. V-ascult, Ce treabă aveți cu Vodă? — Luminăția-ta - zise Metodiu - cele grăite de vârstnica dar înțeleaptă dumitale gură hic et nunc fac lucrul nostru mai ușor. Căci nu m-aștept ca junele luminăției-tale cuget să se tulbure prea tare dacă ar afla că noi doi, așa jerpeliți și flenduroși cum ne vezi, am fost acolo unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
mișcător răzlețe fire de iarbă. Pe margini, păzind turma să n-o ia nici prea-prea nici foarte-foarte, stau minunații noștri dulăi ciobănești, câini atenți, ce-au văzut atâtea la viața lor. Dar cine stă în mijlocul oilor, mai înalt și mai înțelept decât toate? — Bunul măgar! - răspunseră într-un glas boierii. Și măgarul, desigur - răspunse cam încurcat Sima-Vodă - deși nu mă gândeam la el, ci la păstor. Căci păstorul e acela care duce turma spre cele mai bune pajiști, el are grija

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
semn unui ortac să-i umple paharul - unul din obiceiurile sfinte ale neamului căzăcesc, probă de bărbăție și treabă pentru hătmănie, a fost răpirea femeilor. De la feciorul de 14 ani căruia de-abia i-au mijit tuleiele și până la moșneagul înțelept căruia tuleiele nu-i mai trebuie, toți s-au îndeletnicit cu asta. Sigur, cu timpul, obiceiul s-a mai pierdut, iar în vreme de restriște, neavând femei, răpeau baloți, saci, ceasuri, sfeșnice, capre, mă rog, ce nu se găsea. Au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Așa că, dragă tinere - urmă doamna Potoțki - numai prin muncă, o muncă susținută, continuă, poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul 124 O PERECHE FERICITĂ Mult ar fi rămas Iovănuț pe gânduri, cugetând la cele rostite de înțeleapta doamnă Potoțki, dacă în clipele acelea somptuoasele uși de Lipsca ale salonului gazdei nu s-ar fi deschis cu sfială, lăsând să apară în cadrul lor - cine? întrebăm noi, atenți la retorica suspansului, despre care noua critică a scris pagini strălucite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
picioare pentru alergat, cap pentru plecat, ochi pentru mângâiat, spate pentru purtat, nas pentru adulmecat, gură pentru, mă rog, dumicat, și câte și mai câte! De toate voi face, părinte - zise Malgorzata. — Da’ de ce să faci de toate? - spuse nervos înțeleptul călugăr. Cine te pune? Să faci ce-ți spune bărbatul, asta să faci! Că atunci când vă amestecați voi în treaba lui, știți ce se-ntâmplă? Cunoști povestea cu găina care n-a mai vrut să ouă c-a băgat până la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
că barca ar putea să se răstoarne. într-un târziu ajunseră în fața locuinței creștinului, mai bine zis în fața izbei lui. O droaie de copii frumoși, blonzi și flămânzi, ieșiră pe mal înaintea lor, manifestându-și deplina satisfacție. Episodul 136 JUDECATĂ îNȚELEAPTĂ Dintotdeauna, imaginea unor copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Covaliov. Dacă aș sta să-i strig pe fiecare pe nume, ar veni numai câte unul, pe rând, și peștele n-așteptă, se-mpute. Așa când strig o dată „Agarici!”, vin toți, nu poate zice careva că nu l-am chemat. — înțeleaptă judecată! - zise Barzovie-Vodă. Dar pe soție cum o cheamă? — Știucî - răspunse creștinul. Episodul 137 CE-I TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
să treacă, Sfântul Petru’ îl mai întrebă: „Și ia spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la atâta, șopti smerit novicele, mi-e de-ajuns că pot fi în preajma Lui”. „înțelept ai grăit, copile, zise Sfântul Petru. Nu căuta îndârjit să-i vezi, căci atunci când va voi, ți se va arăta El însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
din ce neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar al turcilor. Episodul 179 SUFERINȚELE TINEREI COSETTE Vorbele înțelepte ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe simandicoase, boierești, rang mare. Și totuși, cine ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Atunci de ce să-ți mai spun eu la început „nu sunt de acord, aici greșești”? Nu-ți spun, nu-ți stau împotrivă, căci pierd timpul. S-ar putea întâmpla și să nu greșești deloc și-atunci acordul meu e la fel de înțelept. Dar a nu greși e, omenește, ceva foarte rar. Acordul meu greșeala dumitale așteaptă. Iată voluptatea umilinței. Episodul 210 DESPRE RETORICĂ — Dar cred c-am vorbit prea mult, frați dragi - zise papa plecând sfielnic ochii - răpindu-vă din timpul ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

zboară. — Nu-ți face probleme! E ca și cum ai merge pe cămilă, dar cu aer condiționat. — Urăsc aerul condiționat! — Și eu, cămilele. Hai să mergem! Turki Al-Aidieri, cunoscut în popor cu numele de Ghepardul, era considerat, pe bună dreptate, cel mai înțelept și mai respectat dintre amenokali, șefii și patriarhii nobilului popor Kel-Talgimus; în tabăra lui obișnuiau să vină majoritatea imohagilor din zonă, pentru a-i cere sfatul. Avea faima unui om prudent și cumpătat, știa să asculte problemele celorlalți și, când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
ori și preciză: — Mâna ce a ridicat arma în tabăra tuaregă unde fusese primit cu ospitalitate... Așa spune legea. — Dumnezeu să ne-ajute ! Și el știe? Dacă nu știe, va afla în curând. — Vă imaginați ce-ar face orice om înțelept aflând că cineva vrea să-i taie o mână? — Ar fugi cât mai departe posibil, bănuiesc. — Exact! Și în cazul ăsta..., cine se va duce să-l caute și cum va face ca să-l aducă până aici? Nu am nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul prelung, alungit de barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

care o aveam, voiam să îi trimit și ei o invitație, să aflu părerea ei despre ceea ce făceam, dar ceva mă reținea. Cred că am rănit-o. Poate că, de fapt, a înțeles; nu am întâlnit pe nimeni așa de înțelept precum Lee. Probabil a simțit că mă holbez la ea, pentru că s-a întors să se uite în direcția mea în timp ce Tom încă vorbea. M-a privit direct în ochi. în câteva secunde a traversat camera apropiindu-se de mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]