1,815 matches
-
ridicată m-a salutat; jucătorul, cu un prosop În jurul gîtului, mi-a zîmbit ironic, dar foarte larg. Apoi a plecat cu pași mari, pocnind plasa despărțitoare cu cozorocul șepcii pe care o ținea În mînă. Încercînd să-mi oblojesc pielea Înțepată din palmă, am părăsit terenul și m-am grăbit să mă Întorc la club, ajungînd la țanc ca să-l văd dispărînd dincolo de curcubeele ce pendulau de-a lungul și de-a latul peluzei. Se prea poate ca mașina de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Residencia Costasol o să aibă chef de-o partidă de tenis? Sau o să-i vină brusc să ia lecții de aranjament floral și goblen? — Sigur că nu. Forțele inerțiale de-aici sînt colosale. Dar tăunul poate stîrni o debandadă totală dacă Înțeapă un loc sensibil. Pari cam sceptic. — Oarecum. — Nu crezi c-o să meargă? Îmi apăsă mîna pe volan, Într-un gest menit să-mi Întărească hotărîrea.) Am nevoie de tine, Charles - Îmi e greu să fac asta de unul singur. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plutesc, să înot prin aer, în fru moasa mea rochie colorată, așa cum am înotat prin aer cu tine, Edo, atunci când mi-ai vorbit pentru prima și singura dată. Să simt pe pielea mea, acum, când fiecare celulă din mine mă înțeapă ca un ac de viespe, ca să-mi dea de înțeles că e vie, dureros de vie, să simt ce înseamnă să te înalți în aer și apoi să te pogori lin pe pământ... îmi revine din senin o amintire a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
capul, șuierător. Amețitor. — Ce faci, Clara, acolo? N-ai înghețat? Hai în casă, ai să răcești din nou! Glasul mamei, panicat ca niciodată, parcă, mă face să mă în torc brusc, sprijinindu-mă cu coatele de balustradă. Ghiuleaua ghimpoasă mă înțeapă insuportabil. Nu mai sta lipită de balcon, draga mamei, mi se face frică să te văd, poți să cazi, continuă mama îngrijorată de-a bine lea. Hai, vino în casă! Aș vrea să mă mișc, dar nu pot. Simt ace
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
lui Bobocică-Ochi-Albi, punându-i în seamă aspirațiile acelor nenumărați pui de bogdaproste, rămași de pe timpul Foametei și al Războiului, cuprinse în poezioara Vis de copil revoluționar: Doctor să fiu, nu-mi vine. (Nu-i de mine!) El cu injecții ne-nțeapă și ne Îndoapă cu vitamine. Sau al' dat,' e și mai tare: Că doctorul, la îndemână are Medicamente și mai amare. Când voi fi mare, Tot ce-mi place, Mie, mai mult, voi face: Cântece revoluționare voi intona Jiu-Jitsu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din Capitală, îi explodă, înflorindu-i pe organele genitale, precum și hohotele vesele ale drăguței farmaciste brune. Țigăncușa de la farmacia La Anka îi administrase, amuzându-se permanent, spălături fierbinți cu lichide diuretice, cu hipermanganat de potasiu și cu albastru de metil, înțepându-l și ghiftuindu-l zilnic cu siringi doldora de ampicilină, până când îi reuși vindecarea. După săptămâni întregi de schingiuiri tăinuite, ea îl convinse de reușita tratamentului. Drept garanție a tămăduirii sale, Vladimir îi ceruse o întâlnire de amor, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ori apoi își croiește cu un pieptene de os o cărare dreaptă în părul lins, îmbibat cu apă. Trece în dormitor, deschide dulapul și aruncă o privire nehotărâtă cămășilor, frumos împăturite, curate și bine călcate. Un miros puternic de levănțică înțeapă în mod plăcut nările lui Marius. Optează pentru un costum gris închis, cămașă albă, la care asortează o cravată bleumarin de mătase. Despovărat de greutatea hainelor militare, simte o formidabilă reînnoire fizică și spirituală. Lasă în urmă încordarea, nesiguranța și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
crezi că-mi pasă? De vreme ce tot vom muri, consider că trebuie să-mi alung plictiseala așteptării într-un mod cât mai plăcut. Și cam ce pericole mortale te pot pândi în micul tău birou de la Statul Major? Doamne-ferește, să te înțepi în propriul stilou? intervine cu voce zeflemitoare Marius. Auzi, băi, soldat de trei parale, te crezi spiritual? explodează grobian celălalt. Aș! Sunt pur și simplu curios. Iorgu îndreaptă în silă un deget spre decorațiile aflate pe vestonului lui Marius. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
printre puținii artiști preferați de Gheorghiu-Dej, care, în materie de cultură, rămăsese cu gusturi infantile, frecventînd spectacole de circ și cu prilejul vizitelor oficiale ale unor conducători de stat. Poate spre invidia altor urmași de-ai lui, obligați să se înțepe cu acul să n-adoarmă la diverse concerte simfonice". și cum ar putea fi inocentați contemporani precum Nicolae Văcăroiu și Theodor Stolojan, dat fiind statutul lor în zona finanțelor din perioada comunistă? "Ei ne-au planificat și chivernisit fericirea în
O scriitură suculentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8378_a_9703]
-
va fi totuși recunoscător: "Aș fi un ingrat dacă n-aș mulțumi umbrei lui G. Călinescu că m-a cruțat public (în capitolul apreciativ din Istoria literaturii române, n.m.), mulțumindu-i să mă distrugă Ťconfidențialť", nu fără să-l mai înțepe când și când în polemici postume. Firește, punctul de atracție al Amintirilor îl formează lumea literară și, aș adăuga, lumea cafenelei literare, care-i prilejuiește autorului fructificarea la maximum a darurilor sale de portretist. El știe să distingă cel puțin
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
față de adversar. Primul e înfuriat și mereu în ofensivă, al doilea e condescendent, plictisit și retras în matca unor convingeri pe care nu i le mai poate clinti nimeni. Primul e ca un spadasin care fandează mereu vrînd să-și înțepe măcar o dată adversarul, în timp ce cel de-al doilea dă impresia unei urs afabil care își reprimă cu greu iritarea pe care zbaterile unui bărzăune i-o provoacă în imediata apropiere a nasului. Pe scurt, primul e adeptul filozofiei de amvon
Spinosul și inutilul adevăr by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8694_a_10019]
-
să pornească adică atât de mult din adâncul ființei ei, încît poate să pară și în cele din urmă să fie chiar îndrăgostită. Furios dar și amuzat de slăbiciunea lui, în fond încîntat și nepăsător, tata nu înceta s-o înțepe chiar și după ce eu mă făcusem mare: "fă, într-o zi tot te trimit eu acasă și o divorțez pe sora ta mai mică și mă însor cu ea". Această soră, măritată cu un mototol, era cu adevărat îndrăgostită de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
eu i-ași mai fi urmărit stările ei schimbătoare care nu încetau să mă ia fără veste, ci ea s-ar fi neliniștit de-ale mele, gustând din această papară numită nesiguranță. Cu Petrică nu ieși nimic. Răspundea sec și înțepat la întrebările mele, ce mai faci, cum îți mai merge și când îi făcui propunerea să ne vedem îmi răspunse cu iritare: Nu pot, sânt ocupat." "Bolnavii incurabili, ca și nebunii, îi spusei Matildei, sânt departe de a fi simpatici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
monoton decât al celor de jos ale bunicului, și nimic, parcă, nu te asigura că nu vor năvăli peste tine dacă vei încerca să le turburi sau să te apropii prea mult. "Bunicule, strigai, astea sânt mai rele, dacă mă înțeapă?" Nu fi bleg, zise el, ai să vezi cum or să pice toate una câte una în căciulă, ca niște proaste..." "Și regina?" "Cu regină cu tot, cât e ea de regină!" Ridicai prăjina încet până plasai căciula de sită
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șters, învăluită parcă într-un aer de umilință: "Ce faceți acolo?". Parcă ne lua la rost, nu semăna cu casa, părea neprietenos și agresiv. "Vino, Toadere, să bem un pahar de vin", zise însă bunicul protector. "Nu vin, că mă înțeapă albinele", zise acela venind. Păi dacă umbli la ele, să le furi fagurii!?" Era, pesemne, ori o glumă, ori adevărat, fiindcă zbanghiul ăsta nu răspunse nimic, se așeză și el jos, ca și când n-ar fi auzit, și puse mâna pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cotă cerul era acum așa cum trebuia să fie, plumburiu, de iarnă. Aerul însă cel dinainte, liniștit, puțin albicios, reflexul zăpezii... "Victoraș, ultimul tur", zise Suzy. O urmai, dar pe la jumătatea pârtiei simții cum ace fine de gheață încep să-mi înțepe obrajii. Suzy schia înaintea mea, ca în primele clipe de dimineață când o văzusem luîndu-și viteză împingînd schiurile lateral. O strigai. "Ei!", îmi răspunse. "Ne întoarcem, a început să bată vîntul." "Ei și? E plăcut, nu-ți fie frică, ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
caporalului, operatoarea de criblor ar fi făcut terci capul lui Gorman. Acum că Vasquez plecase, Ripley se aplecă deasupra ofițerului paralizat și-i deschise tunica. Un semn roșu era vizibil pe umărul deja cicatrizat. ― Se pare că creatura l-a înțepat. Interesant. Habar n-aveam că aveau un ac. ― Hei! Strigătul provenea din postul de operații și ea se întoarse odată cu Hicks. Hudson, care până atunci studiase morocănos biomonitoarele și ecranele video, observase ceva. Făcu semn colegilor să vină la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
hrănită și îngrijită de către lucrătoare, fecundată de către masculi și ocrotită de garda ei personală. Absența mobilității o face total inofensivă, deși, la albine, de exemplu, ea poate fi mai periculoasă decât lucrătoarele ei. prin simplul fapt că ea poate să înțepe de mai multe ori. Ea se află în centrul vieții lor, ea este, efectiv, mama societății lor. Ne putem considera fericiți că această comparație se oprește aici. Furnicile și albinele trec direct din stadiul de ou în cel de larve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
după cum și deteriorarea unui țesut poate avea loc, în anumite cazuri, fără senzația de durere (de exemplu, în cazul acțiunii razelor X). O presiune puternică determină o senzație de durere. Receptorii algici nu se identifică însă, cu cei de presiune. Înțepând cu un ac foarte subțire un punct algic și altul sensibil la presiune, cel dintâi va răspunde printr-o durere vie, iar acesta din urmă numai printr-o senzație de presiune, chiar dacă acul este introdus adânc în piele. Deși din cauza
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
intenționat, pentru a te obliga să le folosești și mai mult, doar-doar vei reuși să-ți înmoi pe vecie tegumentul. Degeaba; cu cât te oblojeai mai tare, cu-atât bătrânețea înainta mai decis. Pielea nu întinerea, venele rămâneau umflate, oasele înțepau prin porii dilatați. Sabotajul era total și trebuia combătut. În consecință, Maria combina diverse plante și pudre, amesteca lichidele și unsorile obținute în bucătărie după metode numai de ea știute și, din când în când, testa rezultatele pe cobaii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
două ori, de zece ori, dar, până la urmă, renunțase și ea și-acum buzunarul flutura ca o batistă fiartă. Recitalul putea începe. Belcin striga catalogul rar, poticnit, de pomană. Nimeni nu ieșea la tablă. Din spate, Mihnea dirija orchestra: Cătălin înțepa în stânga și-n drepta cu șurubelnița (când Belcin întreba cine vrea să rezolve problema, voluntarii săreau pe capete); Gino se prăbușea din bancă și se plimba printre rânduri cu fața tumefiată; Andrei scrijelea AC/DC, Metallica și Megadeth la perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe Kiseleff. N-aveai loc nici să respiri. Le recunoșteai imediat, după zimți și geamurile cuirasate. Cu cât te îndepărtai de ele, cu-atât păreau mai multe. Dacă mergeai în Băneasa, jurai că ai intrat în port. Drăciile astea îți înțepau privirea, decupau orașul în bucăți tăioase, sucindu-l ca pe-un cerșetor cu corpul frânt în poziții neverosimile. Bănci, corporații, trusturi. Firme cu parteneri mulți, care trebuiau să se înșire cu toții-n titlu și de care cineva se gândise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care o turnam în copilărie-n cutii de conserve și exploda-n contact cu apa), lița (o sârmă moale și subțire, de culoare arămie, cu care reparai siguranțele când săreau), degetarele (niște căciulițe de tablă pentru degete, să nu te înțepi la cusut), sorcova (un băț de lemn așchiat, prevăzut de-o parte și de alta cu niște flori de hârtie colorată; se folosea pe 30 decembrie, împreună cu niște versuri naive, ca să scoți bani de la vecini și rude) sau lopețile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aerul de corp, să-l comprim, după care să mi-l injectez o dată pentru totdeauna, ca o doză de Speed. Capul se aplecase, nu de supunere. Al meu rămânea deasupra, împingându-i umărul. Eram puțin neîngrijit, ca întotdeauna, așa că o înțepam cu bărbia pe omoplat. Mâna mea stângă se încorda pe nisip, urmăream ligamentele întinse, venele subțiri desenate pe cafeniul deschis al pielii. Cu cealaltă, o apăsam pe nervurile gâtului, așteptându-i geamătul. Momentul mi se-oferea pe tavă, ca plaja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mai oprea. „Imediat, imediat.“ Mihnea și-a scufundat din nou mâna în ladă și-a scos de-acolo o sticlă de țuică și una de borviz. Parcă le-avea pregătite. „Acum ne scoate și-un vapor de-acolo...“, l-am înțepat. „Un vapor nu, dar asta, da.“ Mihnea s-a aplecat și-a tras un laptop afară, cu tot cu cabluri. Chiar că era cutia cu minuni. Mi-am adus și eu aminte de laptopul nostru, îl lăsasem în portbagaj. L-am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]