KorAP: Find »[drukola/base=înapoiere & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...98 >

2,449 matches

Corola-website/Law/171956_a_173285

organizarea sau exercitarea efectivă a dreptului de vizitare; ... g) pentru a acorda sau înlesni, dacă este cazul, obținerea de asistență judiciară și juridică, inclusiv participarea unui avocat; ... h) pentru a asigura, pe plan administrativ, dacă va fi necesar și oportun, înapoierea fără pericol a copilului; ... i) pentru a se ține reciproc la curent asupra aplicării convenției și, pe cât posibil, a înlătura eventualele obstacole ivite cu prilejul aplicării sale." ... Articolul 8 "Persoana, instituția sau organismul care pretinde că un copil a fost

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
pretinde că un copil a fost deplasat sau reținut prin violarea dreptului privind încredințarea poate să sesizeze fie autoritatea centrală a reședinței obișnuite a copilului, fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului." Articolul 10 "Autoritatea centrală a statului unde se află copilul va lua sau va face să se ia orice măsură susceptibilă să asigure înapoierea acestuia de bunăvoie." Articolul 11 "Autoritățile judiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
fie pe aceea a oricărui stat contractant, pentru ca acestea să acorde asistența lor în vederea asigurării înapoierii copilului." Articolul 10 "Autoritatea centrală a statului unde se află copilul va lua sau va face să se ia orice măsură susceptibilă să asigure înapoierea acestuia de bunăvoie." Articolul 11 "Autoritățile judiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să procedeze de urgență în vederea înapoierii copilului. Când autoritatea judiciară sau administrativă sesizată nu a statuat, într-un termen de 6 săptămâni din momentul sesizării sale

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
centrală a statului unde se află copilul va lua sau va face să se ia orice măsură susceptibilă să asigure înapoierea acestuia de bunăvoie." Articolul 11 "Autoritățile judiciare sau administrative ale oricărui stat contractant urmează să procedeze de urgență în vederea înapoierii copilului. Când autoritatea judiciară sau administrativă sesizată nu a statuat, într-un termen de 6 săptămâni din momentul sesizării sale, reclamantul sau autoritatea centrală a statului solicitat, din proprie inițiativă sau la cererea autorității centrale a statului solicitant, poate cere

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
răspunsul este primit de către autoritatea centrală a statului solicitat, această autoritate urmează a o transmite autorității centrale a statului solicitant sau, dacă este cazul, reclamantului." Articolul 18 "Dispozițiile acestui capitol nu limitează puterea autorității judecătorești sau administrative de a dispune înapoierea copilului oricând." 52. Paragraful 68 al Raportului explicativ privind Convenția de la Haga din 1980 privind răpirea de copii, redactat de Elisa Perez-Vera în 1980, dă următoarea interpretare art. 3 din Convenție: "Primul izvor la care se referă art. 3 este

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
copilului." .................................................................... ÎN DREPT I. Capetele de cerere împotriva României A. Pretinsa încălcare a art. 8 din Convenție 54. Reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile române, și anume instanțele și organele administrative, au eșuat în încercarea de a asigura înapoierea rapidă a fiicei sale, după ce soția sa a reținut copilul în România fără consimțământul său. Procedând astfel, autoritățile nu au asigurat respectarea drepturilor sale părintești cu privire la fiica sa, încălcând dreptul la respectarea vieții de familie garantat de art. 8 din

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
societate democratică [...] pentru protejarea drepturilor și libertăților altora." 1. Cadrul problemei supuse examinării Curții 55. Curtea reține că prin Decizia de admisibilitate din 17 februarie 2004, bazată pe susținerile părților, a limitat examinarea cererii la aspectele legate de procedura de înapoiere a copilului în Ungaria, unde familia își avea reședința comună. Reclamantul a susținut, de asemenea, în observațiile sale că scopul său este acela de a asigura înapoierea copilului în Ungaria. Prin urmare, referirile la procedurile privind dreptul de acces sau

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
pe susținerile părților, a limitat examinarea cererii la aspectele legate de procedura de înapoiere a copilului în Ungaria, unde familia își avea reședința comună. Reclamantul a susținut, de asemenea, în observațiile sale că scopul său este acela de a asigura înapoierea copilului în Ungaria. Prin urmare, referirile la procedurile privind dreptul de acces sau dreptul de vizitare au fost făcute numai în măsura în care erau necesare în examinarea susținerilor Guvernului privind celelalte căi pe care le-ar fi putut urma reclamantul. 56. În

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
necesare în examinarea susținerilor Guvernului privind celelalte căi pe care le-ar fi putut urma reclamantul. 56. În observațiile sale complementare din data de 15 aprilie 2005, reclamantul și-a extins plângerea, susținând că incapacitatea autorităților române de a asigura înapoierea copilului și, pe cale de consecință, restabilirea drepturilor sale părintești i-a încălcat dreptul de acces și de vizitare. Prin respingerea cererii sale de înapoiere a copilului instanțele l-au obligat să inițieze două proceduri paralele de divorț, încredințare și pensie

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
15 aprilie 2005, reclamantul și-a extins plângerea, susținând că incapacitatea autorităților române de a asigura înapoierea copilului și, pe cale de consecință, restabilirea drepturilor sale părintești i-a încălcat dreptul de acces și de vizitare. Prin respingerea cererii sale de înapoiere a copilului instanțele l-au obligat să inițieze două proceduri paralele de divorț, încredințare și pensie de întreținere în fața instanțelor române și a celor ungare. Această situație a condus la încălcarea dreptului său la respectarea vieții de familie, datorită faptului

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
Convenția de la Haga, aflată pe rolul instanțelor române. Într-o scrisoare din 22 septembrie 2004 el a reamintit că, în cererea inițială prezentată Curții, nu ar fi putut ridica problema dreptului de vizitare de vreme ce la acea dată procedura privea exclusiv înapoierea copilului. 58. Guvernul român a subliniat că art. 21 din Convenția de la Haga instituie o procedură separată pentru stabilirea dreptului de vizitare, distinctă față de procedura privind înapoierea copilului. Cu toate acestea, reclamantul nu a inițiat prima procedură. În plus, deși

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
putut ridica problema dreptului de vizitare de vreme ce la acea dată procedura privea exclusiv înapoierea copilului. 58. Guvernul român a subliniat că art. 21 din Convenția de la Haga instituie o procedură separată pentru stabilirea dreptului de vizitare, distinctă față de procedura privind înapoierea copilului. Cu toate acestea, reclamantul nu a inițiat prima procedură. În plus, deși i s-a acordat dreptul de vizitare prin Hotărârea din 19 februarie 2004, reclamantul nu a dovedit că a făcut demersuri în vederea exercitării acestuia. 59. Curtea susține

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
își va limita analiza la plângerea reclamantului, așa cum a fost comunicată și examinată în Decizia de admisibilitate din 17 februarie 2004. 2. Susținerile părților a) Reclamantul ... 61. Reclamantul a arătat că hotărârile instanțelor române care au soluționat cererea sa de înapoiere a copilului și poziția Ministerului român în cursul procedurii inițiate la cererea sa, în baza Convenției de la Haga, au reprezentat o ingerință în dreptul său la respectarea vieții de familie. Autoritățile au făcut imposibilă înapoierea copilului la reședința comună a familiei

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
care au soluționat cererea sa de înapoiere a copilului și poziția Ministerului român în cursul procedurii inițiate la cererea sa, în baza Convenției de la Haga, au reprezentat o ingerință în dreptul său la respectarea vieții de familie. Autoritățile au făcut imposibilă înapoierea copilului la reședința comună a familiei și exercitarea drepturilor părintești de către reclamant, în conformitate cu dreptul ungar. 62. Procedura, inițiată de reclamant la 20 ianuarie 1999 și finalizată de instanțe la 2 februarie 2000, a durat prea mult pentru o cauză de

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
unei astfel de cauze. În plus, dacă instanțele române ar fi aplicat dreptul ungar, așa cum prevede Convenția de la Haga, i-ar fi recunoscut dreptul privind încredințarea, astfel cum este reglementat în Convenția menționată și i-ar fi admis cererea de înapoiere a copilului. Reclamantul a concluzionat că procedura a fost viciată de erori și neajunsuri, care au condus la încălcarea drepturilor garantate de art. 8. b) Guvernul ... 63. Potrivit Guvernului, nu a existat o ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale de familie. 64. În ceea ce privește perioada anterioară hotărârii definitive a instanțelor interne, în procedura întemeiată pe Convenția de la Haga, autoritățile statului și-au îndeplinit obligațiile impuse de Convenție, care erau limitate la introducerea cererii pentru înapoierea copilului, la solicitarea reclamantului, la reprezentarea acestuia în fața instanțelor și la promovarea tuturor căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești care îi erau nefavorabile. 65. Mai mult, autorităților statului nu le reveneau obligații suplimentare în temeiul Convenției de la Haga, ținând cont

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
99, 26 iunie 2003) și Iglesias Gil și A.U.I. împotriva Spaniei (Cererea nr. 56.673/00, Hotărârea din 29 aprilie 2003), în care reclamanților le fuseseră acordate astfel de drepturi prin hotărâri judecătorești definitive. 66. Cu privire la procedura de înapoiere a copilului și la rezultatul acesteia, nu a intervenit nici o ingerință în dreptul reclamantului garantat de art. 8, în măsura în care instanțele interne au decis că deplasarea copilului de către soția reclamantului nu a fost "greșită" în sensul Convenției de la Haga. Instanțele interne, care

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
Hotărârea din 9 iunie 1998, Reports of Judgments and Decisions 1998-IV, p. 1.491, § 59). 67. În consecință, Guvernul a arătat că din momentul în care instanțele interne au stabilit că deplasarea copilului nu a fost ilicită, cererea reclamantului de înapoiere a copilului a încetat să îndeplinească cerințele Convenției de la Haga, iar autoritățile române nu au obligații suplimentare față de reclamant. Guvernul a invocat deciziile Curții în cauzele Guichard împotriva Franței (Cererea nr. 56.838/00, Decizia din 2 septembrie 2003) și

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
împotriva Finlandei, cererile nr. 32.842/96, § 127, CEDO 2000-VIII). Curtea a interpretat deja aceste obligații pozitive în lumina Convenției de la Haga, care conține în art. 7 o listă neexhaustivă de măsuri ce trebuie luate de state pentru a asigura înapoierea promptă a copilului, inclusiv inițierea procedurilor judiciare (a se vedea Cauza Ignaccolo-Zenide, citată mai sus, § 95). Aceeași interpretare este valabilă în prezenta cauză, în măsura în care, la data evenimentelor, atât România, cât și Ungaria erau părți la Convenția de la Haga. 74. Curtea

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
în prezenta cauză, în măsura în care, la data evenimentelor, atât România, cât și Ungaria erau părți la Convenția de la Haga. 74. Curtea reține că Ministerul român, în calitate de autoritate centrală în sensul Convenției de la Haga, a ales să acționeze la cererea reclamantului de înapoiere a copilului său. Reiese că autoritățile au acționat având convingerea sinceră că deplasarea fusese ilicită. 75. Curtea reamintește că art. 13 din Convenția de la Haga permite autorității centrale să respingă cererile care sunt în mod vădit nefondate. O astfel de

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
cererea reclamantului ci, dispunând inițierea procedurii judiciare, se prezumă că au consimțit la toate obligațiile care le reveneau în baza acelei convenții. În consecință, Curtea nu poate accepta argumentul Guvernului că obligațiile acestuia se limitau la inițierea procedurii judiciare de înapoiere a copilului în fața instanțelor competente. 76. În plus, Curtea nu împărtășește opinia Guvernului că autoritățile statale nu au obligații suplimentare în baza Convenției de la Haga, întrucât nici o instanță nu a acordat reclamantului responsabilitate parentală unică. Curtea reamintește că dreptul privind

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
România (a se vedea paragraful 12 de mai sus). 78. Curtea admite că prezenta cauză este diferită față de cauzele Ignaccolo-Zenide, Maire și Iglesias Gil și A.U.I., citate mai sus, în care reclamanții erau în posesia unui ordin de înapoiere pe care autoritățile statului nu l-au executat. Totuși, această distincție are un impact redus asupra problemei determinate de aplicarea art. 8 în prezenta cauză. În vreme ce în cauzele precedente obligația autorităților de a acționa izvora dintr-o hotărâre judecătorească, în

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
de 6 săptămâni pentru luarea unei decizii, nerespectarea acestui termen dând naștere obligației organului de decizie de a motiva întârzierea. În ciuda acestei urgențe recunoscute, în prezenta cauză a trecut o perioadă de peste 12 luni de la data introducerii cererii reclamantului de înapoiere a copilului și până la data adoptării hotărârii definitive. Cu toate acestea, Guvernul nu a prezentat o explicație satisfăcătoare privind această întârziere. 83. Curtea reamintește că interesele copilului sunt vitale în astfel de cazuri. Astfel, este posibil ca, la 8 luni

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
de mai sus și deși statul pârât beneficiază de o marjă de apreciere în această chestiune, Curtea concluzionează că autoritățile române nu au făcut eforturi adecvate și eficiente pentru a-l susține pe reclamant în încercarea sa de a obține înapoierea copilului în vederea exercitării drepturilor părintești. În consecință, a existat o încălcare a art. 8 din Convenție. B. Pretinsa încălcare a art. 13 din Convenție 86. Reclamantul afirmă că autoritățile române nu i-au pus la dispoziție un remediu efectiv pentru

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]
fost încălcate are dreptul să se adreseze efectiv unei autorități naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale." 87. Guvernul a arătat că reclamantul a avut deschisă calea acțiunii pentru înapoierea copilului în fața organelor judiciare din România. Instanțele naționale erau deplin competente să soluționeze cauza și au examinat argumentele reclamantului pe fond. Guvernul a reamintit că art. 13 nu garantează reclamantului admiterea cererii sale (a se vedea, mutatis mutandis, Cauza Lindberg

HOTĂRÂRE din 5 aprilie 2005 din 5 aprilie 2005, definitivă la 5 iulie 2005, în Cauza Monory împotriva României şi Ungariei. In: EUR-Lex (2005) [Corola-website/Law/171956_a_173285]