1,681 matches
-
istorie, cultură, știință și politică. Acest lucru este evident pentru toți cei care se apleacă asupra istoriei contemporane a științei, filosofiei, politicii, artei. Chiar și în România ele ocupă în mod „barbar” 50,3% din locurile din universități și se încăpățânează, contra naturii lor, să producă știință. E drept, diverși cristiantudorpopești le mai blochează individual acestă perversiune contra naturii, împingându-le la locul lor, nu de alta, dar e mai bine să scapi de jumătate din competitori, delegitimându-i ca intelect și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
dar și intelectualii pe care este o mare eroare să îi privim ca pe ceva din afară. Poporul nu înseamnă deci așa-zișii oameni de bine care ar sfâșia-o pe Doina Cornea, ci și Doina Cornea care încă se încăpățânează să creadă că revoluția din decembrie a existat cu adevărat și că democrația ar mai putea să aibă o șansă în țara asta. Din diversiunile prin care intelectualii sunt puși în opoziție cu poporul câștigă doar cei care vor să
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
noi, ci vremurile au fost de vină, trebuia să aducem din când în când și niște dovezi că am existat. Altfel s-ar fi putut crede că, de la Dumnezeu, n-a fost să fie. Convinsă că așa stau lucrurile, mă încăpățânez și acum, când pentru cultură este mai rău decât a fost înainte, să fac abstracție de zgomotul asurzitor care a luat locul tăcerii mormântale de altădată și să iau totul, încă o dată, de la început. Text prezentat la colocviul de la Sorbona
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
vechea conducere și toate darurile postrevoluționare în bani și în natură) consideră că nu are nici o responsabilitate pentru ce se întâmplă; că trebuie să lăsăm cultura națională să devină cultură de piață și, eventual, să o facă precupețele. Noi ne încăpățânăm să nu abandonăm această corabie care se scufundă. Fiindcă Viața Românească a însemnat ceva nu numai în istoria culturii, ci și în istoria acestei țări și considerăm că ar fi o rușine națională ca ea să dispară. Dar, din nefericire
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
comun cu el, măcar fiindcă Liiceanu nu e (încă) om politic și poate dă Dumnezeu să nici nu fie. Poate rămâne în lumea cărților, în care nu ți se cere niciodată să fii șmecher și nu intransigent. Fiindcă eu mă încăpățânez să cred mai departe că, în ciuda oricăror necesități imediate (și chiar și datorită acestora), mai trebuie să rămână și cineva profund îngrijorat pentru tot ce se întâmplă și, în același timp, capabil să nu vadă lucrurile numai din perspectiva momentului
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
ar recupera brusc înțelepciunea de a sta deoparte”. În ceea ce mă privește, oricât de viteji se vor dovedi în continuare domnul profesor Silviu Brucan și ceilalți foști demnitari comuniști - care au dat încă o dată marea lovitură printr-o scrisoare - mă încăpățânez să sper că nici Paul Goma nu se va cuminți de frică și nici Andrei Pleșu nu va rămâne până la capăt un drept-credincios care se conformează, cuminteă celor unsprezece versete. În rest, dat fiind căă viața și petrecerea ei i-
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
care ai scris-o nu are nici o importanță și nici suferințele, bucuriile, privațiunile, adică toate câte ți se pot întâmpla în viață. Exiști prin fărâma de eternitate pe care ai reușit să o încredințezi hârtiei. Atâta tot. Și asta mă încăpățânam să cred în timpul interviului deși, în realitate, știam că atunci mai important decât orice teorie despre roman, despre literatură în general, era răspunsul la câteva întrebări ce așteptau, ce nu puteau fi amânate. Ce voi face tocmai cu viața mea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
sensuri. Majoritatea verbelor care introduc un discurs indirect pot fi folosite și pentru discursul direct. În schimb, un număr destul de mare de verbe care ar putea marca prezența unui discurs direct nu ar fi potrivite pentru discursul indirect: a se încăpățâna, a izbucni, a face, a urma etc. Nu este vorba de verbe de expresie, ci de verbe care, datorită unui cotext potrivit sunt "deturnate" către o interpretare în termeni de expresie. O astfel de disimetrie poate fi ușor explicată: nu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
elemente pe care le considerăm, de regulă, disjuncte: absența subordonării, caracteristică discursului direct, și pierderea autonomiei deicticelor din discursul citat, caracteristică discursului indirect. Să analizăm acest fragment de Zola, în care Rosalie, bona, i se adresează stăpânei: Totuși, Rosalie se încăpățâna. Când credea că are o idee bună, nu renunța așa de ușor la ea. Doamna greșea socotind că umbra îi făcea rău. Mai curând, doamna se temea să nu deranjeze lumea; dar se înșela, domnișoara n-ar supăra, cu siguranță
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
discursului indirect liber Nu există o modalitate specifică pentru a introduce DIL (ruptură sau subordonare). Orice este convenabil; este suficient ca un cititor să remarce apariția unei discordanțe enunțiative. Adesea însă, există și anumite semne; de pildă, în "Rosalie se încăpățâna", chiar dacă acest verb nu este unul de expresie. Oricum, prin natura lui, discursul indirect liber este cu greu compatibil cu modurile de introducere net consacrate. Scopul lui este tocmai acela de atenua diferența dintre discursul care citează și cel citat
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu toții. Dac-am avea-o, toți am fi niște genii. Niște genii ca oameni. Draga mea, dragul meu, asta a fost. Viața merge înainte, iar eu continui să-i simt gustul, să-i sorb bucuriile, iar răvășitoarei tristeți, care se încăpățânează să se instaleze din când în când, îi opun viguros răspunsul afirmativ la interogația dintr-o superbă strofă eminesciană: da, e păcat ca să se lepede clipa cea repede ce ni s-a dat.
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
depinde de fiecare cum o fructifică, cum își pune în valoare această șansă. Am avut și bucurii, am avut și necazuri. De aceea mi se întâmplă, uneori fără să vreau, să am lacrimi în ochi, numai câteodată, când prezentul se încăpățânează să răscolească trecutul. Eu mi-am adunat în suflet și necazul și bucuria și am picurat peste ele câte o lacrimă, chiar dacă nu se vedea. De atâția ani de pribegie prin țară și printre oameni, mi le-am îndrăgit deopotrivă
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
și el seama că în România se mai făcea, încă, carte serioasă. Cu toate așa zisele reforme pe care fiecare personaj ce îmbrăca haina de ministru se strofoca să le facă, ca și cum cu el începea lumea, în- vățământul românesc se încăpățâna să mai producă oameni bine pregătiți. Faptul se datora aproape în întregime brumei de cadre didactice ca-re își iubeau până la respect meseria. Acolo, în orașul Brive la Gaillarde, Gruia a avut, însă, pri-ma mare dezamăgire. A fost obligat să repete
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ceva nu e în regulă, încât insistența mea de a afla adevărul scoate oamenii din minți. Mama spunea: „ Irina, mamă, o mână spală pe alta și ei se mănâncă între ei, iar ție nu-ți spun nimic, nu mai fi încăpățânată să afli, corb la corb nu-și scoate ochii. Neîncrederea în cadrele medicale și suspiciunile că nu era cancer de plămân apăsau greu pe umerii mei. Gândurile mele zilnice îmi sabotau toate eforturile de a-mi scoate din minte ideea
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
programul de revanșă față de federalismul nonsîrb al lui Tito. Și se ține de cuvînt căci, în februarie 1990, la Kosovo se va declanșa escalada represiunii antialbaneze. Lovitura fatidică se va produce în ianuarie 1991. Atunci cînd Croația și Slovenia se încăpățînează în fața exigențelor din timpul negocierilor asupra viitorului federației, Milosevic lansează următorul avertisment: În ceea ce privește poporul sîrb, acesta dorește să trăiască într-un singur stat. Iată de ce, orice diviziune în mai multe state, care separă diferitele părți ale poporului sîrb plasîndu-l în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vor ralia din ce în ce mai mult ungurilor pînă la nivelul în care proporția maghiarilor declarați va crește de la 41,2 la 48,1 % între cele două recensăminte efectuate în 1880 și respectiv 1910. În schimb, slavii de sud, croați sau sîrbi, se încăpățînează să reziste maghiarizării. În paralel, în spațiul austriac, recunoașterea legală a drepturilor lingvistice ale naționalităților nu rezolvă toate pro-blemele acestora și nu le satisface toate aspirațiile. Responsabilii locali încalcă adesea prevederile constituiționale în materie școlară sau administrativă, fără ca instanțele judiciare
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
simțeau nevoia frecventării unor modele autentice); cel de-al doilea l-a izolat, acordându-i funcții ornamentale și făcându-l să creadă că este un privilegiat. Lui Călinescu nu îi lipsea o doză de ingenuitate; una pe care, probabil, se încăpățâna să și-o cultive și care îi devenise a doua natură. A crezut cu tărie în propria abilitate de a-și conserva libertatea de exprimare, deși nu întotdeauna așa au stat lucrurile; a mai crezut și în puterea de a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Dionysos le lovește cu "nebunie" și mătușile sale, împreună cu alte femei din Teba, se năpustesc în munți, unde celebrează rituri orgiastice. Pentheu, care urmase pe tronul bunicului său Cadmos, interzisese cultul și în ciuda sfaturilor pe care le primise, el se încăpățâna în neclintirea lui. Deghizat în oficiant al propriului său cult, Dionysos este capturat și închis de către Pentheu. Dar el scapă în mod miraculos și reușește chiar să-1 convingă pe Pentheu să le spioneze pe femei în timpul ceremoniilor lor orgiastice. Descoperit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sferei politicului, în care orientarea oficială este impusă și orice abatere de la aceasta este privită ca un atentat la "siguranța națională", într-o astfel de perioadă, își fac apariția cele două reviste (nu singurele, e adevărat) ai căror redactori se încăpățânează să meargă împotriva curentului. Cadran, așa cum am amintit, este o revistă de stânga, unde interesul pentru social trece întotdeauna în prim-plan. Grupul de la Cadran promovează, cel puțin la nivel teoretic, o literatură de valoare, criteriul de selecție afirmat în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a nu deveni subiect de anecdote. Mai mult de o întîmplare îi arătase - sînt convins - că nu rezistă la îmbulzelile de pe stradă și la zeflemelile „inteligenților”. Bacovia n-a vrut (mai exact ar fi, poate, să spun: s-a încăpățînat) să fie altceva decît poet, „un poet așa cum se închipuiau poeții” la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Paradoxal, izolarea, reticențele i-au asigurat o libertate mai mare decît celor avizi de contacte umane, mînați de obligații
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
predată, dar nu smulsă” spunea cândva Prof. Gh. Băcanu, subliniind actul firesc al continuității într-o cursă în care trecerea ștafetei dintr-o mână în alta trebuie considerată ca indispensabilă pentru câștigarea competiției în care ești angajat. Cel care se încăpățânează în continuarea cursei dincolo de mandatul firesc, riscă producerea unor conflicte regretabile. Uneori este mai potrivită postura unui antrenor competent, decât a unui alergător epuizat și perdant. Oprobiul „publicului spectator” nu va întârzia să se manifeste. La fel de nefirească este „smulgerea” ștafetei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
domnule, nu-mi pasă dacă tu zici că trebuie să-mi pese“, atunci ești înscris în rândul canaliilor. În România de astăzi, ca în Franța stângistă din anii ’70, eticul se vertebrează socio-politic, iar esența lui e oenghistă. Eu mă încăpățânez să cred că moralitatea este, totuși, un subiect mai larg și mai adânc decât această agendă a falselor solidarități. E un subiect, în primul rând, plural. Fiindcă există o moralitate de tip politic și una de ordin religios; una publică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
astea există - sau, ca să fiu mai precis, rezistă - din întâmplare, fiindcă soarta a fost bună cu noi. Deși n-am făcut mai nimic ca s-o administrăm, s-o dezvoltăm sau să asigurăm un trai decent locuitorilor ei, România se încăpățânează să existe.Am avut noroc. Mai întâi am avut noroc că n-am devenit o republică sovietică. Dacă s-ar fi întâmplat așa ceva, azi am fi fost la fel de buimaci identitar ca și cetățenii Republicii Moldova. Apoi Războiul Rece ne-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
avertizată că summit-ul este sortit pieirii, deoarece francezii sunt dispuși să abandoneze Bruxelles-ul. Aznar și Chirac urmează să aibă o ultimă întâlnire. Chirac se prezintă în biroul lui Aznar. Președintele spaniol explică faptul că nu intenționează să se încăpățâneze cu susținerea Nisei, dar că are mai multă încredere în acest sistem: Dacă cineva are o mașină de 100 de cai putere, va dori ca noua lui mașină să aibă același potențial, și oricât de modernă ar fi aceasta, nu
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
mari și greșit fixate; alteori, l-am etichetat ca fiind un personaj neadaptat la realitatea imediată a vieții noastre politice atât de pragmatice. Părea desprins de rezolvarea punctuală a unor conflicte, vorbea cu entuziasm despre ce va să fie, se încăpățâna să nu dea termene clare, făcea prognoze care păreau utopice și, nu în ultimul rând, își calcula, cu minuțiozitate, aparițiile în spațiul public, fără să forțeze nimic. Când nimeni nu mai înțelegea ce se întâmplă pe scena politică, cineva din
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]