1,625 matches
-
în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare, și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu o inconștiență grozavă, susținea, într-o convorbire cu Marinescu, că Bulgarii au 700.000 oaste... Toate argumentele și vorbele lui Marinescu, ca să-i demonstreze deșertăciunea acestei afirmații, au fost zădarnice. De unde poate avea Bulgaria atâta oaste? Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
200.000! D-ta știi vra să zică mai bine decât noi? Fără îndoială. Dar cum se face că cu o oaste așa de mare v-au bătut și Sârbii și Grecii? Avem noi planurile noastre!... Atâta senilă inconștiență și încăpățânare se poate zice că atingea sublimul. În urmă, la Mahlata, la avantposturi, s-a prezintat un vagmistru de artilerie bulgar, care a făcut 8 luni campania, s-a luptat și împotriva Turcilor și a Sârbilor și a Grecilor: Discuția între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Cehov și Mark Twain. [AFORISME 1950]* Unii oameni au atâtea ocupații încât n-au vreme să isprăvească nimic. La treaba dragostei de multe ori prostul se pricepe mai bine ca deșteptul. Patima e cel mai ascultat sfetnic (decât interesul). Încăpățânarea e lipsă ori de caracter, ori de inteligență. Ades te ții tare din pricina slăbiciunii și ești viteaz ori îndrăzneț din pricina fricii. Colportorii de anecdote în București; negustori de haine vechi; fac afaceri numai cu clienți noi. Am uitat pe acei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
casnice prozaice. Viziunea aceasta, tipic românească, dezvăluie un imaginar arhaic senin, în care instanțele superioare nu timorează, ci copiază realitatea cunoscută de țărani: Dumnezeu și Sfântul Petru sunt niște moșnegi vorbăreți, zânele deretică, împărătesele mătură prin casă. Viziunea animistă din spatele încăpățânării bobului (subliniată la nivel morfologic de adverbul iară) se dezvăluie din atitudinea calmă a împărătesei confruntate cu așa un incident. Nici măcar sarcina apărută din senin nu provoacă frisoane, mentalul tradițional este familiarizat cu puterea germinativă din afara umanului. „Mama însăși nu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
adăuga satisfacției de a găsi soluția optimă de rezolvare a misiunii în ciuda îndărătniciei celui care avea răspunderea de iure pentru tot ceea ce se făcea bine sau greșit în ambasadă. Nu înțelegeam atunci și, în mod sincer, nu înțeleg nici acum încăpățânarea șefului misiunii de a nu citi textul de pe hârtie, mai ales că avusesem grija să îi exemplific cu momente trăite, când ambasadori, șefi de delegații citeau, pentru a da maximum de greutate, instrucțiunile date de forurile lor superioare. Reacția interlocutorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
mai mari părți a țării de Centrali se datorează exclusiv concepției greșite a conducerii militare române, care s-a axat pe “satisfacerea revendicărilor lor teritoriale”. Gurko absolvă Rusia de orice vină, arătând că bunele sale intenții s-au lovit de încăpățânarea românilor, mai mult, “Cartierul General român a refuzat sprijinul direct al armatelor ruse”. Concomitent, Nicolae al II-lea lansa la 25 decembrie 1916 un Manifest adresat armatei sale în care preciza că este hotărât să continue războiul deoarece “Rusia nu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cât e alegere bine însușită în faptul că ai ales să rămâi la Alba Iulia? Ce ai pierdut rămânând la Alba Iulia? Ce ai câștigat rămânând la Alba Iulia? Cât e predestinare în fixarea într-un anumit loc? Cred cu încăpățânare că există o predestinare în toate ale noastre. E o credință. Și ca orice credință e vag demonstrabilă sau imposibil de demonstrat. Eu am câștigat totul, venind în Alba Iulia. Ce ți-a adus ție poezia? Ce frustrări ți-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a studiat cum cade mărul din pom, Darwin ne-a trimis din Biblie la maimuță, Galilei a fost silit să abjure și Einstein, deși pacifist, ar fi cochetat la un moment dat cu bomba atomică! Cristofor Columb a crezut cu încăpățânare în visurile sale, s-a lansat într-o aventură ce putea să-l coste viața, și-a pus în joc onoarea și averea și ne-a oferit o lume nouă! De aici cele 400.000 de site-uri pe Internet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
fie mai libere străzile, și în tăcerea absolută a orașului nu se auzea decât bubuitul camioanelor și automobilelor pe străzi. armistițiul în așteptarea aliaților A doua zi nu au intrat aliații noștri, cum se zvonise, dar populația îi aștepta cu încăpățânare și manifestațiile se succedau. Școlile nu mai funcționau, elevii fiind prea preocupați să cutreiere străzile cu drapele tricolore ieșite din pământ, din iarbă verde. La Cercul Militar, „Hauptwache“, au venit jandarmi în locul celor 100 de soldați germani rămași. Steagurile și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
oamenilor, necunoscuți în străinătate, care trebuiau să rezolve chestiunile diplomatice, aleși nu de țară, dar de rege. Maniu, luând al doilea cuvântul, protestă tot atât de energic și insistă asupra îngrijorării Ardealului. Cădea regele de sus. Ce iluzii își făcuse! dar, cu încăpățânarea și suficiența care îl caracterizau, le răspunse: „1. Că el nu va lucra decât cu oameni tineri; 2. Că armata și-a făcut întreaga datorie (!?); 3. Că are încredere în viitor; 4. Că totul va merge f. bine“. Era acolo
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cabana Gărâna” ce fusese mult discutată de către organizatorul taberei, căreia îi lipsea țigla, era reprodusă în cuprinsul articolului, fiind și singura lucrare din tabără ce apărea în „Buletinul informativ”. Era o recunoaștere și în același timp o mulțumire sufletească că încăpățânarea mea nu fusese fără rost, reușind să mă exprim cu ajutorul pensulei într-un limbaj al culorilor pe înțelesul specialiștilor din domeniu, iar dovada se afla în mâna mea. Știam că toți cei prezenți în tabără primiseră la fel ca și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
amprenta din plin, mai ales în prima repriză. Deși romașcanii au început jocul cu garnitura a doua, elevii lui Gheorghe Poenaru au avut probleme în a se apropia de careul advers, iar atunci când au făcut-o, s-au lovit de încăpățânarea unui arbitru localnic despre care am aflat că se intitulează Dumitriu și “Ricky” (deși, după maniera în care a arbitrat, mai potrivit ar fi “Freeky”). Acesta le-a refuzat băcăuanilor vreo două lovituri libere din apropierea suprafeței de pedeapsă, dar și
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ani, iar de atunci se acumulează continuu, aproximativ exponențial. Fiecare dintre cei doi parteneri ai biocenozei, producătorul și consumatorul, contribuie Însă și altfel la modificarea caracterului redox al mediului, dar În mod cu totul diferit. Ambii parteneri sunt de o Încăpățânare feroce când e vorba de a-și menține condițiile optime de viață, numai că o realizează În mod diferit. Animalul, mă refer la cel pluricelular, a apărut Întâi, și a apărut În apa mării. De atunci, el păstrează cu sfințenie
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altfel de mare interioară, una aeriană, deși În celule păstrează și ele acea câtime din marea din care acestea au ieșit pe uscat. Să revenim Însă la noi, animalele, că plante oricum nu suntem. O fi bună la ceva această Încăpățânare de a purta cu noi o “mare” și aceea perimată? Și Îmi răspund la Întrebare făcând Încă o revenire, la Întoarcerea nostră estivală, chiar dacă de multe ori doar cu gândul, la mare, aceea adevărată. În scopul anume de a ne
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
energie chimică, anume aceea oferită de fotoautotrofe; pentru inițiați spun și că o variantă a autotrofiei, utilizarea unei surse primare de energie de natură chimică, e de fapt tot heterotrofie. Avem și o dovadă: anume acea minusculă euglenă, clasată cu Încăpățânare și În botanică și În zoologie; de fapt e o celulă capabilă, după caz, și de autotrofie, căci are clorofilă, dar și de heterotrofie, având un fel de gură. O formă de viață de tranziție, deci. Cert este faptul că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
naturii de a ucide, și Încă pe la spate. O specie dată este caracterizată de o seamă de caractere, morfologice, deci referitoare la aspect, dar și biochimice, referitoare la colorit, conținutul În diferite substanțe. Caracterele sunt foarte stabile, fiind repetate cu Încăpățânare, de la o generație la alta, generații ce “citesc” aceeași “bandă de magnetofon” care este genomul. Mai ales caracterele morfologice. Și avem specii rămase neschimbate - fosile vii - de sute de milioane de ani. Ca un caracter morfologic să se schimbe - asta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
apucate. - Competițiile și capriciile ursitoarelor provoacă nedumeririle eroului lăsat În voia soartei. - Dar șoap tele pezevenghi din Calea Oilor, cum și ale filozofului și profesorului unei generații de „năiști“ nu-s luate În seamă. - Satul de sub munte cu ispite și Încăpățânările unui june cu reliefuri nevalorificate. - Câțiva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței subscriu la monumentul lui Verlaine din Grădina Luxemburg. - Cu Baudelaire la subțioară printre sciți și consiliile literare ale unui mare editor neștiutor de carte. - Exercițiile de retorică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fier unde nimerea, în stomac sau în spate sau în cap. Mama tăcea în continuare. Nu țipa, nu se văicărea. Parcă n-ar fi simțit durerea ori parcă îi fusese tăiată limba. De mult nu mai întâlnise tovarășul Cameniță atâta încăpățânare, de mult. Se enervase, o lovea din ce în ce mai tare. Apoi a luat bastonul de cauciuc și a dat cu el, la întâmplare, din toate puterile. Însă femeia tot nu ceda: nu recunoștea și nici nu plângea de durere și de frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o să-l trezească din somn sau, mă rog, câte și mai câte, o să-l supere pe șef și ăla o să spele cu el dușumelele, dar asta e, n-are încotro. Fanache a rămas la fața locului, împreună cu ceilalți. Repeta cu încăpățânare, adresându-se comandantului miliției locale și directorului liceului: -E mâna americanilor aici!... Ăștia au dat din cap că sunt de acord, dar în sinea lor erau convinși că Fanache e dus cu pluta, e un mare nătărău... Printre înjurăturile la adresa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
accepte că mă confundase. Soția lua situația ca atare și nu era deloc afectată de nepotrivire. „Lasă, Petrică - l-a temperat ea -, că doar nu-i prima oară când te înșeli.“ Aveam de-a face cu un caz aparte de încăpățânare: din cauza celor treizeci de ani, omul nu admitea că se înșelase. Dacă ar fi fost numai cinci, treacă-meargă. Ar fi conchis că a căzut în eroare. Și zece erau acceptabili. După treizeci însă, eroarea începea să însemne altceva. Că, bunăoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cresc În vecinătatea acoperișurilor plate ale clădirilor moderne. Dar ceea ce va face ca gălbuiul clădirilor În stil colonial să dăinuie, chiar și după ce vor fi dispărut de pe harta orașului, este spiritul Caracasului, impermeabil față de stilul de viață nordic, Înrădăcinat cu Încăpățînare În condițiile retrograde, semipastorale, ale trecutului său colonialist. ACOTACIÓN AL MARGEN Însemnare pe margine Stelele luminau cerul nopții În sătucul acela de munte, iar liniștea și frigul făceau ca Întunericul să dispară. Era - nu știu cum să explic - ca și cum tot ce era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui Giglio... Solitude... Solitude desirée... Solitude consentie... Je me donne à toi! 1 16 decembrie 1954 Vreau să-mi dovedesc că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta e o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
modul lejer, reconfortant pentru el. Avea rutină în toate capriciile sale. Întrebarea din copilărie: „Cât valorează viața mea?“ era depășită. O asemenea întrebare nu poate veni decât dinăuntru. Când îți este pusă din afară, devii recalcitrant. Chiar și numai din încăpățânare începi să-ți iubești viața. Fiecare zi dobândește preț, înveți să trăiești cu plăcere. Îți spui în mintea ta că ești viu. Abia acum îți dorești cu tot dinadinsul să trăiești. și asta-i suficient, viața ți se umple de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut invidia. Aburii locomotivei își manifestau "iubirea" față de temerarii călători printr-o îmbrățișare umedă, care până la contactul cu obrazul și corpul lor devenea rece ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu mintea încețoșată, plutind într-o maree de instincte ucigătoare, apelând la rudimentele lui de inteligență cavernicolă, a luat muribunda de coadă și a mai trântit-o de câteva ori de pământ. Tot mai răsufla. Exasperat de rezistența și de încăpățânarea ei care parcă puneau sub semnul îndoielii calificarea lui de călău autorizat, s-a hotărât să-și manifeste în final abilitățile sale profesionale. Aruncându-și ochii împrejur, a zărit tocmai obiectul de care avea nevoie: o bucată de cărămidă vârtoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]