14,237 matches
-
să așeze capcana cu bestia înăuntrul său. Ceva mai într-o parte, era o stivă de bușteni nu mai lungi de un metru. După ce băgau capcana în container, avea de gând să stivuiască buștenii aceea mai scurți, astfel încât să mascheze încărcătura. Oricine ar fi deschis ușile containerului ar fi văzut numai lemn brut înăuntru. Stratagema aceasta nu i-o spusese și lui Godunov, era ideea lui și se simțea foarte mândru de ea. El era pregătit, în ceea ce îl privea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Rusia fusese izolată de restul lumii. Nilul (părintele Serghei) cerceta arhivele mănăstirilor. Această căutare a surselor primare ale Conspirației poate constitui un capitol aparte dintr-un stufos roman fantastic. (Cuvîntul roman apare În text pentru a doua oară, cu toată Încărcătura acestui concept. Însă rațiuni economice se vor opune ca această povestire, care este o parabolă despre rău, să se Împlinească la dimensiunile unui roman a cărui acțiune ar fi putut avea loc Într-un timp incert, pe imense Întinderi ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
drepți, neavînd nici cel mai mic loc pentru a se prăvăli sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mînă. Cadavrele erau despărțite anevoie, de cîte ori se elibera spațiul pentru o nouă Încărcătură a trupurilor vieții, jilave și Împăstate de urină, cu picioarele mînjite de fecale și de sînge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștînd-o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
au rămas datori și pe anul 1907 și siliți s plătească de două ori, și munca, și cu banii. Domnule Ministru, zică țăranii jeluitori, suntem oameni sărmani, nevoiași, cu totul lipsiși de pământ și a munci de două ori prin încărcăturile la muncă făcute de d-l administrator al moșiei ar fi un mare păcat pe capul nostru, mai ales că d-na proprietară , prin administratorul ei, are la îndemână autoritatea comunală: primar, ajutor etc. care le facă orice acte numai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se închide, automobilul cu numere false care se apropie și pleacă luându-l pe asasin, nimic mai simplu decât să omori și să fii omorât. Liftul era la parter, nu trebuia să-l cheme. Acum urcă, își va lăsa încărcătura la etajul al paisprezecelea, acolo, înăuntru, o succesiune de inconfundabile țăcănituri spune că o armă e gata să tragă. Pe coridor nu se vede nici țipenie de om, la ora asta birourile sunt deja închise. Cheia alunecă suav în broască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lovească. Își ridică privirea, atras de scârțâitul steagului de pe vergă. Înainte ca drapelul să cadă moale la loc, apucă să zărească imaginea unui craniu, peste două oase În cruce. La mijlocul punții era un tambuchi care dădea spre cală. Poate că Încărcătura navei avea să Îi dezvăluie misterul. Apucând o cange, o Înfășură iute Într-o cârpă gudronată care zăcea pe jos. Din câteva mișcări de amnar, aprinse torța improvizată, iar apoi se aplecă În gol, făcând lumină. Nu văzu echipamente, vergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foc corăbiei. Să se preschimbe Într-un rug funebru și fie ca Dumnezeul nostru și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ale măcelului, Însă nu și dreptul acelor ființe de a fi răzbunate. Trebuia să găsească responsabilul, omul care fugise după comiterea acelei crime atroce. În fața lui se legăna sacul cu fragmentele mecanismului. Calul se smucea nervos Într-o parte atunci când Încărcătura gemea cu glasul ei metalic, ca și când ar fi fost conștient că transporta frânturi din infern. - Deschideți poarta pentru autoritatea Florenței, strigă cu ultimele puteri către santinela din turn, care Încerca să se uite În jos Întinzând torța printr-un gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
treaba! adăugă el cu un rânjet. Dante mai urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de abia aștepta să se descotorosească de Încărcătura aceea de hârburi. - Însoțește-mă până la Palatul priorilor, la San Piero. Sacul să i-l predai meșterului Alberto, lombardul care ține o prăvălie la Santa Maria. Să aibă grijă de el ca de ochii din cap. Eu voi trece mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin, de unde scoase codicele cu Eneida. Printre pagini ascunsese o foaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt nu părea să Îi acorde atenție, captivat cum era de ceea ce avea În fața ochilor. - De altminteri, dintotdeauna au fost cei mai buni În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat seama de Îndată. - Ești sigur? - Cum nu se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept membri ai breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste Reno, În vad, un catâr s-a smucit Într-o parte, a căzut și a răsturnat Încărcătura. Nu era numai lână. Ci și lame de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste Reno, În vad, un catâr s-a smucit Într-o parte, a căzut și a răsturnat Încărcătura. Nu era numai lână. Ci și lame de fier, și vârfuri. - Și unde s-au dus acești falși negustori? - Nu știu. Ne-am despărțit aproape de zidurile Florenței. Numai Rigo a venit cu mine. Fusesem instruit să trag la hanul Îngerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
populată cu imagini neliniștitoare. Fețele viilor și ale morților se contopiseră Într-o comedie macabră, În care expresia zeflemitoare a lui Cecco se suprapunea peste rana cumplită a lui Bigarelli, iar corabia masacrului, ieșită din nou În larg, călătorea cu Încărcătura ei de cadavre spre tărâmurile dinspre apus. El Însuși parcă străbătuse o mare sărată pe care i se părea că Încă o mai simte pe buze. Chiar și Fecioara, prizonieră În relicvariul ei presărat cu nestemate, Îl persecutase multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ora a noua și probabil că toți hamalii se apucaseră de mâncat. Astfel, Dante se Îndreptă spre magazia de stofe de lână. În poartă era paznicul, așezat pe un butoiaș, cu un ulcior Între picioare. - E cumva În depozit o Încărcătură de fetru? Omul Îl cântări alene din cap până În picioare. - Cine vrea să știe? - Autoritatea Florenței. - Pe Sfânta Treime și pe Sfântul Ioan! replică omul, reținându-și un căscat. Poetul se trase mai aproape. Paznicul Îi citi ceva În privire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o placă din piatră. Cu daga tăie ușor un colț al Învelitorii de fetru. O rază ce pătrundea pieziș din curte izbucni ca o străfulgerare argintie În punctul dezvelit, orbindu-l pe poet. O oglindă. Era o oglindă ascunsă În Încărcătură. De o mărime neobișnuită, cum Dante nu mai văzuse În viața lui, nici măcar În casele celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța, pe timpul călătoriei sale la Paris. În câteva minute, cu frenezie, cercetă Întreaga Încărcătură, fără a lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oglindă ascunsă În Încărcătură. De o mărime neobișnuită, cum Dante nu mai văzuse În viața lui, nici măcar În casele celor mai bogați negustori din Florența, ori din Franța, pe timpul călătoriei sale la Paris. În câteva minute, cu frenezie, cercetă Întreaga Încărcătură, fără a lăsa deoparte nici un balot. Mai existau Încă șapte plăci, identice cu prima, fiecare dintre ele protejată grijuliu cu pânze de fetru și ascunsă În lâna neprelucrată. Aceea era comoara pe care o așteptau? Desigur, trebuie să fi costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oprit să cotrobăiască. Judecând după paloarea chipului său, părea să fi crezut povestea. Pentru câtva timp, plăcile aveau să fie În siguranță. Priorul se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o apucă spre ieșire, trecând din nou prin fața paznicului, care Îl aștepta neliniștit. - Mai există cu siguranță și alte fâșii, În Încărcătură. Nu e sigur că provin de la Cremona, dar ține-te departe, pentru siguranță. Mă voi Întoarce repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o apucă spre ieșire, trecând din nou prin fața paznicului, care Îl aștepta neliniștit. - Mai există cu siguranță și alte fâșii, În Încărcătură. Nu e sigur că provin de la Cremona, dar ține-te departe, pentru siguranță. Mă voi Întoarce repede, cu șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți. Omul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți. Omul se grăbi să Încuviințeze clătinând din cap cu hotărâre, cuprins de un fior. - Iar acum spune-mi cine a depozitat Încărcătura de fetru, adăugă poetul pe un ton imperios. Celălalt se grăbi să se Întoarcă la registrul lui, cu fruntea brobonită de sudoare. - Iată... unul pe nume Fabio dal Pozzo, negustor. E marfă de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai sporadice. În cele din urmă, se opri de-a binelea. Doi străjeri se cățărară cu grijă peste schelăria de bârne care o susținea, până când ajunseră la punctul unde trupul rămăsese Înțepenit. De acolo, ajutându-se cu frânghiile, coborâră macabra Încărcătură până Într-o bărcuță ce aștepta pe râu. Dante rămăsese pe mal. - Alungați-i de aici pe gură-cască! le strigă străjerilor, arătând spre mica mulțime de curioși care se Îmbulzeau În preajmă. În timp ce soldații, folosind mânerele lăncilor pe post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă continua să Îl urmeze pe poet fără să se vaite. Pe o parte a străzii se alungea umbra copertinei unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar o ținuse drept Înainte, privind țintă În față și ferindu-se să răspundă la saluturi. Ajunse la biserică În timp ce clopotul abației vestea vecernia. Dinaintea porții secundare, după ce se asigură Încă o dată că nimeni nu Îi urmărise mișcările, intră cu Încărcătura. Înăuntru era pustiu. Profită ca să acționeze iute comanda ce dădea acces spre criptă și coborî În subteran. Își aminti unde fusese lăsat opaițul. Îl aprinse și porni În căutarea unei ascunzători. Sala nu oferea nici un loc prielnic. Pentru un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl sculptați la prora corăbiilor, ca aceea pierdută În mlaștinile de pe Arno. Voi Înveșmântați În noblețe ceva ce nu e decât o cale a ereziei și a pierzaniei. - Așadar, a ajuns! exclamă francezul, Întrerupându-l. Și unde... - A ajuns cu Încărcătura ei de moarte. Asta așteptați? - Dumneata nu Înțelegi, messer Alighieri. Monerre clătină din cap. Apoi Își ridică privirea, ca și când ar fi voit să se inspire de la stelele ce se iveau pe cer. - Cât de departe de adevăr e judecata dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a doua tentativă eșuată, pufni disperat: - Lasă-mă să trec, babo! Să piei În infern cu lemnele tale! În loc să se dea la o parte, femeia se Întoarse ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]