20,977 matches
-
mult șase în primul loc: culegi un braț de papură albă ușoară de pe malul de apus al lacului kanas, lacul tău secret, un braț cât de mare poți căra tu, îl aduci degrabă către prispa grădinii suspendate a dragostei tale, încarci ceva papură albă, din cea uscată de vântul cald khamsin, și în spinarea tigrului qilin, tigrul care aduce prosperitate cuibului tău, vii cu toată încărcătura aceasta prețioasă pe prispa așteptării tale și te apuci de lucru, harnică nevoie-mare. mai întâi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mâinile lungi ale maimuțelor lumii noi. șase în al doilea loc: trăsurica fină zboară din ce în ce mai jos, ajunge în bătaia mâinilor lungi, păroase și îndemânatice ale maimuțelor nancy ma, conduse în această urmărire de hanuman însuși, supranumit retragere regele crud. vrăbiuțele-soldat, încărcate de greutatea căpăstrului galben, au ostenit, trebuie să faci ceva, cu inspirația ta găsești, ca întotdeauna, o soluție cât de cât ingenioasă, scoți, din partea ascunsă a desagiifără-fund, aripa subțire de liliac-cu-nas-de-frunză primită în dar, o îmbraci de îndată, te înalți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
șașiu îți iese în cale, are o sfoară cu care poartă, la plimbare, un porc murdar și trage după sine o căruță mică, plină cu limacși-vineții-cu-guriță-cu dinți, trebuie să scoți arcul tău de lapis lazuli, arcul tău fermecat, și să încarci o săgeată, apoi așteaptă, mergi calm, pe jos, pe drumul tău înainte, uită-te atent numai în ochii singuraticului șașiu, gata, pericolul a trecut, poți să pui arcul și săgeata la loc, nu înseamnă însă că dacă nu ai fost
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
la care ești și aici. geometria trebuie să existe și în sufletul tău, nu numai în mintea ta, pentru a putea să te scalzi în fericirea caldă a cuibului de la miazăzi. femeia trebuie cucerită, nu violată cu privirea de la cinele încărcate de alcool scrise în josul paginii de metal ruginit. femeia trebuie să ajungă mireasă, așa cum vântul poate trece pe sub cer, nu prin cer, și oricum corzile de nylon întinse pe aici vibrează și pot tăia. nouă în al doilea loc: pentru
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tunel blestemat, sudoarea îți curge pe frunte, în fața ta apare o cisternă plină cu apă, susținută de coloane verticale înalte, în apă bălăcindu-se mii de limacși-vineții-cu-guriță-cu-dinți și mii de mormoloci de broaște-spion, păziți de către singuraticul șașiu, gata să îi încarce, odată hrăniți, în roabă. nouă în al cincilea loc: nu ești nevoit să te lupți cu singuraticul șașiu, întrucât, la vederea rubinului tetrae dric, acesta o rupe la fugă, ai de rezolvat însă acest cuib al răului, îți tragi pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iei din desaga ta frunze de brustur-brodat-de-zâne și îți acoperi ochii, să nu fii orbit, continui alergarea. șase deasupra: ziua abundenței iată a venit, lakshmi este cu tine, desaga ta s-a umplut de depozite de lumină, sufletul tău este încărcat cu dor de femeia ta, în ochii tăi s-au adunat lacrimi pe care le vei plânge de fericirea de a o revedea pe prințesa ta cuminte-așteptătoare de tine, feliuțe uscate de măr sălbatic ți-au făcut doldora buzunarele hăinuței
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nu-ți spun eu că vorbești în dodii? Care car și de unde? DĂNILĂ: Greu mai pricepi, măi nevastă! Apoi iaca cum: întâi vând boii, pe urmă cumpăr alții mai mici și-un car, îți iau și ție casâncă și mai încarc pe jumătate carul cu cucoșei de turtă dulce pentru copii, apoi pe urmă vin acasă. SMARANDA: Da' pe taica potropopu' nu-l pui deasupra? Că-ți mai rămâne loc destul! Doamne, măi omule, tu te-ai stricat de tot! De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de bivol îndesate cu brânză de oi, din care nu se poate găsi decât pe la noi. Din fruntea făinei de grâu poftesc paisprezece saci, pentru placinte rumene și pentru falnici cozonaci, zahăr, mirodenii, ulei, unt și sare, cât oi putea încărca în două care. Să nu uităm pentru mămăliga din cucuruz și din mei, făină ca aurul pusă în cinsprezece saci rotofei. Rachiu de perje zece butelci dolofane și vin lăudat douăzeci de budane, să le ajungă pentru sindrofii la boieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
destul ce-ai hotărât dumneata aici? Că oștenii mei nu se joacă atunci când e vorba de mâncare... LIANA: E prea destul, căpitane. Și-apoi nu uita c-ai făgăduit să-i mai sprintenești, nu să-i porți de la o masă încărcată la altă masă încărcată... PÂRJOL: Adevărat. Socot și eu că-i destul. Și-oi mai trece, cum am spus, să te mai văd. LIANA: Ușa asta-i mereu deschisă, poftește când vrei. Însă pentru preumblări și vorbe de clacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
eterogen de fapte sociale. Ar trebui analizate chiar acrobațiile intelectuale ale antropologilor care încearcă să identifice anumite comportamente rituale profane în aproape orice activitate umană ce implică repetitivitate, un oarecare grad de elaborare și dramatizare. Totuși, această tendință de a încărca cu un anume sens ritual cea mai banală activitate produsă de om ar trebui să dea de gândit, ar presupune sau ar fi o probă că există o reală nevoie de mit și rit. Nu neapărat o nevoie a antropologului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
începutul unei forme de religie sau poate un rudiment de religie care în alte condiții s-ar fi putut dezvolta în ceva coerent. În orice caz, mai zicea Monique Segré, societatea noastră are nevoie de mituri și rituri pentru a încărca cu sens viața care nu are cum să fie trăită strict rațional. Există o anume nevoie de irațional. Realismul extrem devine halucinant și, cum spuneam, scârbos. Există suficiente practici magice sau care evocă magia în societatea de azi. Practici asimilabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
a auzit un glas. Costăchel și-a ridicat cu greu capul, a deschis ochii și, prin ceața lacrimilor, a privit năucit spre locul de unde venise întrebarea. În fața lui sforăia din când în când un cal vlăguit, înhămat la o căruță încărcată cu fân, în vârful căreia tronau un bărbat și o femeie. „De unde au răsărit aiștia? Nu i-am văzut și nu i-am auzit venind. Cine or fi?” se întreba Costăchel... În fața celor din vârful căruței se găsea un bărbat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Să ieși din primărie până nu te iau în coarnele furcii! a strigat Costăchel la Vrăbioi, în timp ce-i smulgea pistolul. Făcând fețe-fețe, legionarul a bătut în retragere. Catârcă ajunsese în curte de multă vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta primăriei, Petrache l-a întrebat alarmat pe Costăchel. De ce i-ai dat pistolul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache a izbucnit: Auzi numai și fă-ți cruce cu limba-n gură! Luceafărul mamei lor de bolșevici! Și-au pus în gând să ne aducă la ascultare, Petrache băiete! Da da! Aista-i planul lor... La sfârșitul săptămânii, au încărcat două sănii învârfonate cu saci și au plecat la târg, să predea cotele... În timp ce prubuluia grâul, Aizic magazionerul clătina din cap: „Da’ ce marfă-i asta? Aveți noroc că Aizic îi un jidan de treabă și că ne cunoaștem de când
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
grâu, păpușoi, cartofi și câte altele... Iarna nu mai terminau de umblat - la deal și la vale - săniile. Mai erau pe urmă și giosănii, care dimineața treceau cârd spre pădure, iar seara se întorceau. Dobitoacele abia se opinteau la cotiugarele încărcate cu lemne. Stai și fă-ți o socoată... Unde să se oprească gospodarii - la dus, da’ mai ales la întoarcere - să golească o cinzeacă de rachiu sau o ulcică cu vin? La o crâșmă. Unde altundeva? Frumoasă poveste, n-am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
despre relațiile de familie. Deocamdată însă... În acest climat trăia și profesoara Simona Deleanu care, grație tinereții și nevoilor sale materiale minore, trecea nepăsătoare pe lângă aceste neajunsuri; fie că nu le băga în seamă, fie că nu voia să-și încarce sufletul cu greutăți ce păreau a fi insurmontabile. Dar viața mergea totuși mai departe, purtând ca pe o apă plină de reziduuri, sedimentele depunându-se cu fiecare zi ce trecea, împovărând tot mai mult viața oamenilor. O istorie nedreaptă fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate gândurile încărcate de mâhniri, dincolo de căminul lor în care pasărea neliniștii își făcuse nechemată cuib. Văzând-o ca pe o umbră care se îndreaptă spre ușă, mama ei voi s-o urmeze. Se trezi cu o mână hotărâtă pe umăr. Soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o imploră el, negăsind pe moment cuvinte de reproș. Ei bine, a zis ta-ta, ta-ta! De mai multe ori. Și Simona a închis telefonul, fără a aștepta reacția doctorului pe care o bănuia a fi una ce îl încărca și-i înspuma nervii. Rămas cu receptorul în mână, neștiind ce să facă, să arunce cât colo telefonul acesta care-l scotea mereu din minți, să alerge până la ea să o apostrofeze, să-i reproșeze faptul că încălca toate convențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a se fi terminat, îi dădea dreptate. Ce mult o iubise acest om, cu câtă dragoste o înconjurase! Era deplin convinsă că tatăl său dorise cu ardoare ca drumul dintre ea și el să fie neted, luminat de dragoste și încărcat numai și numai cu bucurii. După înmormântare, Simona mai zăbovi câteva zile în casa părintească. Colindă ograda toată, mângâie mlădița de la rădăcina fostului cireș, străbătu grădina până la nucul din vale, privi cu nostalgie stratul de flori din fața casei, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
dragi lui, nu se bucurase din plin de soare, de viață!... Pornise călătoria spre lume într-o zi din luna mai și plecase, tot așa cum venise, într-o frumoasă zi de primăvară, poate cea mai frumoasă din primăvara aceea, dar încărcată de atâta tristețe... Nu venise seara, dar cerul întreg se înnoptase. Natura se dezlănțui cu o furie de nestăpânit. Tunete cumplite zguduiră pământul. Șfichiurile de foc ale fulgerelor răniră înaltul, dar ploaia nu veni. Nici cerul nu mai avea atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un somn îndelungat. După această întrevedere, cele două colege se îndreptară spre gară și o dată urcate în tren, se cufundară într-o tăcere din care nimeni și nimic nu le putu scoate. Duceau cu ele dureroasele impresii cu care se încărcaseră la întâlnirea cu fosta lor colegă. În câte lumi îi este dat omului să trăiască!" gândi Ema care fusese una din cele mai apropiate confidente ale Simonei. Zile în șir cele două foste colege ale Simonei fură urmărite de scenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
stare să mențină deasuprea solului construcția. Se impuneau totuși încă reparații ale căror costuri erau greu de estimat... 17 T oamna, după ce își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și după felul în care i se mișcau buzele se părea că rostește o rugăciune. Zăbovea un timp pe malul apei, urmărind jocul gâzelor. Îi plăcea mai ales zborul delicat al libelulelor și-și trimitea pe solzii valurilor gândurile ei încărcate de tristețe pentru a fi duse departe, departe până la marea cea mare. Privind zările, părăsea însă aceste gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
catalogare folosite de-a lungul timpului. Existența fișierelor de autoritate permite acuratețea punctelor de acces. 3. Dactilografierea catalogului de către o societate de service. Biblioteca oferă societății o fotocopie, un microfilm al catalogului său. Societatea transpune informația pe benzi magnetice. Aceasta încarcă notițele în sistemul propriu. Fișierul informatic nu conține o bază de date bibliografice coerentă, fiind nevoie de o muncă de omogenizare 4. Lectura optică prin recunoașterea caracterelor (OCR)= scanarea fișelor. Notițele bibliografice sunt scanate. Imaginea este scanată cu un program
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
cer să-mi spui ceea ce nu vrei sau ceea ce nu poți. Simte-te liberă, deci, sămi povestești doar ce anume crezi că trebuie povestit, dar numai povestește, te rog! Nu uita că mărturisirea este cel mai eficient purgativ, pentru sufletele încărcate cu poveri. Prin urmare, curaj! Eu am să te ascult atent până la capăt, să știi. Cei doi tăcură și schimbară între ei priviri adânci. Ambii aveau senzația că trec cu privirea dincolo de ființa celuilalt. Acest dialog tăcut exprimase, pentru fiecare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]