3,105 matches
-
gușter, solzoasă și grea, ce ieșea de sub sutană și se târa pe drum. Coada se legăna după mersul de om gras al părintelui și lăsa dâre largi În țărână. Enin vru să-l strige, dar mintea parcă i se oprise, Încheieturile gurii Înțepeniseră și nu putu să scoată nici măcar o vorbă. Se mulțumi să-l petreacă Îndelung cu privirea. Apoi Își reveni. „Dă, bă, și mie un foc!” auzi glasul spart al lui Odraslă. „Dacă dai o țigară!” Îi Întoarse Enin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de durere - dar și cea de ridicol În cazul unui eșec - m-au făcut să aleg cu greutate și pe bâjbâite. La Început mi-a trecut În minte să-mi tai venele; nobil, oarecum curățel și (cu excepția gâdilăturilor lamei pe Încheieturi) destul de nedureros. Mai Încercasem așa ceva când eram prin liceu și se apropiau examenele pentru treapta a doua. Nu-mi dădeam - pe drept cuvânt - nici cea mai măruntă șansă și eram convins că n-aveam În veci de veci să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de șpan aveam să Îndur umilințe și mai mari decât cele pe care le sufeream la școală. În noaptea acelei zile am Încercat prima oară să trec de capul meu pragul către Dincolo. Am pus o lamă de bărbierit pe Încheietură și am tras. Însă, desigur, nu am apăsat-o cu destulă putere - lașitate, instinct de conservare? - și n-am crestat decât pielea, fără să ating Încrengătura de vase albastre de sub ea. Sângele a sărit, totuși, din pielea desfăcută și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem și-mi spuneam că n-avea cum să fie dracul așa de negru. Mi-am pansat și palma pe lângă Încheietura rănită, pentru că n-aș fi Îndurat privirile necruțătoare ale celor ce cu siguranță și-ar fi spus: „Uite și la neisprăvitu’ ăsta! Nici măcar de atâta lucru n-a fost În stare...”. Am spus tuturor că Îmi julisem mâna la fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ceva din mine s-a răscolit, dându-și seama că eram pe moarte, și m-a Împins, m-a azvârlit În sus din groapă ca dintr-o țeavă de tun. Alergam bezmetic, mă prăbușeam, mă ridicam și cădeam iarăși, din pricina Încheieturilor Înțepenite și a pâslarilor din picioare. Urlam, cântam, cuprins de o bucurie imbecilă, ieșisem dintr-o moarte pe care nu eu o chemasem și găsisem de cuviință să mă Împotrivesc. Când au venit să mă schimbe, În frunte cu locotenentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tapiseria rărită și destrămată, țoalele azvârlite de-a valma pe podea, ibricul mânjit cu zaț de surogat de cafea, paharele cu vin, bolborositul neîncetat al țevilor din baie, prăpăditul de fazan din hol, frigiderul care se zgâlțâia din toate Încheieturile când motorul pornea sau se oprea, ecusonul de plastic, gemetele adânci, lampa cu globul crăpat, durerile Începutului și Împietrirea sfârșitului, chipul căruia nu izbutisem să-i rețin trăsăturile, tristețea citită pe acel chip, borcănașele și tuburile cu pomezi alinătoare, pântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai ferite ale anatomiei feminine. În timpul transportului (când elevii stau Înghesuiți ca oile, iar cei din mijlocul remorcii nu aveau de ce se ține - fapt, ținem să repetăm, condamnabil de legile din orice țară civilizată), atunci când camionul se clătina din toate Încheieturile la intrarea În vreo hârtoapă, profesorul, cu nemaiîntâlnită grijă de cloșcă iubitoare, Încerca să protejeze mușuroiul de elevi cu brațele, ca nu cumva să cadă, și dibuia totdeauna, ca din Întâmplare, câte un sân țanțoș pe care Îl strângea, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ducă mai lesne, Îl Îmbătase și-l adormise dându-i să mănânce un codru de pâine Înmuiat În rachiu. În timp ce oamenii se opinteau să salte trupul mort și ghemuit În sanie, purcelul grohăia nehotărât și Întrebător și tremura din toate Încheieturile. Încercară În zadar să-i Închidă lui Florea Cucu ochii albaștri, cu luciri de gheață, Încălziți, totuși, de o duioșie fără seamăn. Pe albia Dunării curgea În loc de apă un soi de păcură vâscoasă. Lenevoasa alcătuire căra Încet la vale puzderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a trezit, după cincizeci și cinci de ani de vis, a constatat că nici chiar el nu putea scăpa de acuzațiile și de lauda lumii. După ce a rostit aceste cuvinte, s-a sinucis. — Înțeleg. Murakoshi suspina convulsiv, ștergându-și, cu încheietura mâinii, lacrimile de pe față. — Nici n-a ascultat de admonestările Seniorului Toshimitsu, nici nu a refuzat să poate o luptă decisivă la Yamazaki, pe teren dezavantajos, cu o armată mică, fiindcă se baza pe acea Mare Cale. În lumina acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puse în mișcare. Cât de curând voi ști dacă am ales persoana potrivită. IV. Cu un fluierat distrat, preaonorabilul Poha urca spirala scării care ducea undeva deasupra cabinetului său de lucru. Sub greutatea lui, treptele de lemn scrâșneau încet din încheieturi, împrăștiind pe alocuri firicele subțiri de praf. Scârțîitul surd, pe alocuri sugrumat îi inducea preaonorabilului o stare de relaxare, ca întreaga clădire de altfel. O găsise după căutări îndelungate, plătind pentru ea un morman de credite. Dar efortul depus meritase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
atenție pe bătrân, prin fața noastră trec câțiva călăreți care duc între ei un osândit mai mult gol, cu zdrențele de pe el însângerate...Picioarele îi sunt ferecate în lanțuri grele, iar pentru a nu cădea este ținut de lanțurile prinse de încheietura mâinilor. Merge împleticit, cu capul căzut în piept... „Oare ce a făcut bietul ca să merite asemenea soartă?” - mă întreb cutremurat. Răspunsul însă vine îndată din gura unui slujbaș domnesc, care - după o răpăială de darabană - a glăsuit cu voce ridicată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
europene, nou-nouțe și cu suportul tehnic asigurat pe zece ani, s-au îndreptat ca înecații, la sugestia aceluiași președinte, spre achiziționarea de avioane americane F16, date la casare după ce făcuseră 20 de ani de serviciu și acum clămpăneau din toate încheieturile. Acestea trebuie cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit că trebuie să le reparăm noi, cu propriile forțe, dar numai după ce le plătim mai scump, decât pe cele noi, europene. Și atunci, oare de ce mai
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
decât ai mei...eu în mintea lor am rămas și o să rămân mereu domnișoara ... Catedrala sufletului meu Mă-ndrept spre tine pe cărări neumblate. Îmi frâng hainele în povârnișul dușmănos al stâncilor neatinse.Înalț strigătul războinic: -Hei, munților! Mă dor încheieturile roase în a voastră piatră! Mă tulbură ochii goi ai izvoarelor din adâncul nesecat din care se adapă, în miez de noapte, iele mlădioase cu trupuri mercuriene și picioare de foc. Luna își ascunde fața de femeie perfidă îndărătul unui
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
împărțit.Moartea râde ca o nebună înșelată. Eu ridic ochii spre cer. Luna se ascunde vinovată după un nor de zinc. Marioneta Îi mai curg lacrimi pe obrazul de porțelan, pe când păpușarul își numără banii.Sforile îi strâng din ce în ce mai crunt încheieturile.Păpușarul le strunește cu îndemânare și zâmbește larg publicului după fiecare reprezentație. Ar zâmbi și ea copiilor care îi îndeasă dulciuri în mâinile imobile. Dar nu cunoștea nici gustul „dulce” și nici „amar”. Cuvintele nu aveau simbol în puțina ei
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Părea că a nimerit în cercul „alcoolicilor anonimi”, unde sufletele solidare își varsă, pe umărul de lângă ele, amarul. Zâmbește trist, dar liber și simte voluptatea libertății ca pe o pasăre liberă a văzduhului. Păpușarul o zărește și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unei mîini de om, și au scris, în fața sfeșnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mînă, care a scris. 6. Atunci împăratul a îngălbenit, și gîndurile atît l-au tulburat, că i s-au desfăcut încheieturile șoldurilor, și genunchii i s-au izbit unul de altul. 7. Împăratul a strigat în gura mare să i se aducă cititorii în stele, Haldeii și ghicitorii. Apoi împăratul a luat cuvîntul și a zis înțelepților Babilonului: Oricine va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
genul „E momentul să ne umilim!“ și „în după-amiaza asta e rândul meu să calc pe cărbuni încinși!“ și „Aș prefera să fiu dus în curte și biciuit!“. Haide! mi-a spus Mike. 10tc "10" Mike m-a înșfăcat de încheietura mâinii și m-a tras după el pe coridor și apoi într-o altă încăpere. —Aici e Sala Abbot? l-am întrebat neîncrezătoare, uitându-mă prin camera în care era un curent teribil și nimic altceva, în afara unui șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a certat el când am încercat să-mi trag mâna dintr-a lui. Nu, am spus eu din nou, cu ochii tot în pământ. —Ai început să te repeți, mi-a atras el atenția în batjocură. Degetele lui îmi strângeau încheietura, iar sfârcurile mele atingeau materialul aspru din care era făcută cămașa lui. Dar astea erau singurele forme de contact dintre trupurile noastre. Luke părea că stă în mod deliberat departe de mine. Iar mie mi-era mult prea frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spre ușă. Scuze, a bolborosit Vincent. Toată lumea s-a oprit în loc și s-a așezat din nou pe scaune. Lucrurile s-au liniștit pentru un timp. Adică până când Barry-copilul a intrat în goană în sala de mese, tremurând din toate încheieturile. Se părea că la etaj se iscase un scandal de proporții fiindcă Celine îl găsise pe Davy citind paginile cu cursele de cai. Cum Davy era un parior cronic, gestul lui era la fel de grav ca atunci când cineva ca Neil ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate nechibzuită - un debut superficial a ceea ce avea să devină o prietenie profundă. — O să-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mulțumesc, i-am șoptit în ureche. E splendidă. Dar nu trebuia să-mi cumperi un cadou. — Dă-mi voie să te ajut să ți-o pui la mână, a zis el luptându-se cu încuietoarea. Îi simțeam căldura degetelor pe încheietură. L-am sărutat pe gât. — M-am gândit eu c-o să-ți placă, a continuat el, reușind, în sfârșit, s-o închidă. — Îmi place la nebunie, Randall. Iar pe tine te iubesc. Sunt așa de încântată că, finalmente, ne petrecem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bine. Nu pot să-ți zic ce supărat a fost Randall când a intervenit chestia aia la serviciu - ți-am arătat ce mi-a luat, ca să-mi demonstreze cât de rău îi pare c-a ratat week-end-ul ăsta? Am ridicat încheietura cu brățara de aur și instantaneu am tresărit. Până și eu îmi dădeam seama cât de neconvingătoare eram - dar atitudinea pro-Luke a mamei și a prietenei mele celei mai bune mă făcuse ciudat de defensivă. Niciodată nu mă așteptasem ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a mai durat mult până când am început să moțăi. Următorul lucru de care am fost conștientă a fost faptul că Randall mă înghiontea ca să mă trezească. — Cred că suntem pe punctul să aterizăm, mi-a spus el, frecându-mi blând încheietura cu degetele. Mi-am mișcat degetele de la picioare. Mă dureau. Avusesem parte de un somn așa de profund și de luxos, iar acum nu ne mai despărțea de Lucille și de cârdul ei de prietene decât un drum scurt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mea... ca într-o experiență de decorporalizare... vocea mea rostind, dintr-o dată, ceea ce gândeam de săptămâni, ba chiar de luni întregi. — Ce nu e suficient, Claire? a repetat Randall, apropiindu-se de mine și prinzându-mi mâinile strâns. Părea îngrozit. Încheieturile degetelor i se albiseră. Zi, Claire, m-am gândit. Spune-o acum, înainte să fie prea târziu. Dar trebuia să cred că, la un anumit nivel, Randall voia să fac asta. Văzusem felul în care i se luminase fața, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
limpede că se comporta ca un cadavru, chiar dacă unul foarte greu, dar era ceva la genunchii femeii care sugera că, din punct de vedere anatomic, nu era chiar totul în ordine la ceea ce dezgropau ei, orice va fi fost acolo. încheieturile parcă ar fi fost dublate și exista o evidentă lipsă de consistență acolo unde picioarele se îndoiau într-un unghi drept, părând să sugereze că, odată cu viața, doamna Wilt își pierduse și oasele genunchilor. Diformitatea aceea făcea ca sarcina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]