1,577 matches
-
și 776 î.Hr.. Când a pus mâna bine pe domnie, Amasia i-a ucis pe asasinii tatălui său. Apoi a învins 10.000 de edomiți în Valea Sărată și a cucerit orașul Șilo (redenumit Iocteel) și împrejurimile. Dar, ori datorită închinării la idoli (II Cronici 25:14-16) ori datorită cererii în căsătorie a fiicei regelui Israelului și al refuzului acestuia (IV Regi 14:8-9), Ioaș al Israelului a pornit la război împotriva lui Amasia, învingându-l la Bet-Șemeș. Amasia a fost
Amasia () [Corola-website/Science/311389_a_312718]
-
de jos de cît pămîntul" (Exod, 20,4). Apostolul Pavel reia acest topos în Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni (10,14), atunci când îi îndeamnă pe credincioși să se ferească de ispită: "De aceea, prea iubiții mei, fugiți de închinarea la idoli". Împărtășirea este singura formă de jertfă posibilă în creștinism, jertfele aduse imaginilor îl dau pe om pradă demonilor Trupul viu al lui Hristos, prezent în euharistie, este singura imagine a lui Dumnezeu acceptată de către Pavel. În timpul reformei acuzația
Idolatrie () [Corola-website/Science/312293_a_313622]
-
Aug(usti) Sacr(um) disp(ensator) aura(rium) cum suis dedica(nte) A(ulo) Senec(io) Leontiano( ) v(iro) e(gregio) Proc(uratore) Il non(as) lan(uraius) Laeto II Et Cereale co(n) s(ulibus) Traducere: (Zeiței) Ceres Augusta închinare, Suriasus (sclav) al augustului nostru (și) casier general al aurăriilor: aurariae Daciae, dispensator. Antroponimul procuratorului aurăriilor nu este sigur; în ce privește cognomenul său, la fel și datarea in luna ianuarie 215 consuli erau M. Maecius Laetus (a doua oară) și M.
Mănăstirea Negraia-Pătrângeni () [Corola-website/Science/312321_a_313650]
-
din negura vremii. Se pare că pe la 1420 - 1430 în vremea domnitorului Alexandru cel Bun, câteva călugărițe cu ajutorul locuitorilor din satele învecinate ridică o bisericuță de lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae și câteva chilii. Pe la 1700 vechiul locaș de închinare este refăcut de către serdarul Manolache Radovici proprietarul unei moșii în satul Buciumeni și sfințit de Episcopul Sava al Romanului, ce așază în fruntea obștii pe monahia Mafta. Bisericuța la 1750 datorită unor acuzații de complot pus la cale aici împotriva
Mănăstirea Buciumeni (Galați) () [Corola-website/Science/312339_a_313668]
-
credințe departe de zbuciumul cotidian, bufenii din Ciclova montană, majoritatea agricultori, la inițiativa și stăruințele ieromonahului Alexie Nedici din Ciclova Montană, zidesc în anii 1860-1861 , așezând la temelia ei credința lor străbună, ca să fie pomenire în veci și altar de închinare pentru toți urmașii urmașilor lor, într-o vale cărășană cu străveche tradiție monahală și totodată mirenească. O frumoasă și plastică descriere a locului unde a fost întemeieată Mănăstirea Călugăra o găsim într-o lucrare a arhim. Visarion Joantă: „La 2
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
la Muzeul Național de Artă al României din București, pierzându-i-se urma. Cu binecuvântarea P.S. Epifanie al Buzăului și Vrancei și prin străduința maicii starețe de atunci, Emilia Focșa, icoana a fost readusă la Mănăstirea Dălhăuți, fiind așezată spre închinare în biserica mânăstirii. La ora actuală, Mănăstirea Dălhăuți este unul dintre cele mai bine organizate așezăminte monahale din Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei. În ultima perioada de timp, aici s-au construit o clopotniță impozantă, un corp nou de chilii și
Mănăstirea Dălhăuți () [Corola-website/Science/312435_a_313764]
-
stil brâncovenesc, de meșteri necunoscuți. Nu se cunoaște exact data terminării. Se poate afirma sigur că în anul 1769 era gata, căci la acea dată, ctitorul Tândălescu, devenit între timp egumen, sub numele de Iosif ieromonahul, face un act de închinare a schitului ca metoc al Episcopiei Râmnicului. O pisanie veche ne spune următoarele: „Având râvnă bună, numitul părinte ieromonah Ion ca să facă o biserică de piatră pe cureaua moșiei Sfinției sale din Tândălești, făcând și gătirea numai cu cărămidă și neîngăduindu
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
lor a înălțat schitul”. Iosif ieromonahul moare în 1772, crucea lui funerară, cu indicația acestui an, a fost văzută în curtea bisericii, în anul 1901, de Alexandru Ștefulescu. Azi ea nu mai există. În anul 1785, ctitorul Costache Pandia înnoiește închinarea făcută de Iosif ieromonahul. Ambele acte sunt copiate în condica Episcopiei Râmnicului. În 1808, a fost așezată, deasupra ușii, în exterior, următoarea pisanie, care s-a păstrat până astăzi: „Această Sfântă și Dumnezeiască biserică ce se numește Schitul Logrești din
Mănăstirea Logrești () [Corola-website/Science/312451_a_313780]
-
cu multă cheltuiala"” . În contextul poziției de avanpost, a vremurilor tulburi și repetatelor inundații, spre mijlocul secolului XVIII mănăstirea decade până la întreruperea vieții monahale. În 1750 un moment important și cu urmări nu prea fericite în istoria ctitoriei, a fost închinarea ei că metoc "Spitalului Pantelimon" din București de către Grigore ÎI Ghica. Lipsa grijii reale pentru lăcaș (adiminstrarea ei se făcea de către Egumenul Mănăstirii Sf. Ioan din Focșani) a condus la accentuarea decăderii. Au urmat apoi cutremurele din 1802 1838 și
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
ori un sfânt. Iar dacă vrei să afli cui aparține acest "tril în culori", cum îl numea cineva, atunci poți citi pisania de la intrare: "Această catedrală, construită cu har dumnezeiesc, a fost împodobită în haină sărbătoare cum se vede spre închinare Domnului și veșniciei neamului" în "tehnică tradițională românească", fresca fiind realizată de mâna "pictorului profesor universitar Petre Achițenie din București", iar "catapeteasma a fost pictată de fiul său, profesor universitar Ionuț Laurențiu Achițenie, Dorohoi, județul Botoșani", "fie ca opera să
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Drochia () [Corola-website/Science/309679_a_311008]
-
document din 26 martie 1651, la elaborarea căruia și-au dat acordul mitropolitul Varlaam Moțoc al Moldovei, episcopii și membrii Sfatului Domnesc, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a închinat Mănăstirea Dobrovăț către Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Domnitorul a justificat această închinare prin faptul că Mănăstirea Dobrovăț se afla părăsită de călugări și într-o stare de ruină. Mănăstirea Dobrovăț a fost prădată de tătari în anul 1658. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, familia boierilor Racoviță a început
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
romană, ce este posibil să fi fost ridicată "În deal". Deși până în anul 1765, satul avea două jurisdicții diferite, "partea scăunală" și cea "iobagită", sub aspect confesional, chiar dacă existau și locuitori de alt rit, satul avea un singur lăcaș de închinare. Începând cu secolul al XVI-lea și culminând cu cel următor, clasele stăpânitoare formate din ungurii și secuii calvini precum și din sașii luterani, încep să desfășoare o activitate febrilă de atragere a românilor ardeleni la credința lor. O dată cu dezastrul de la
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
cursul revoluției din 1848, s-au redeschis în anul 1851. În anul 1852 a înființat o tipografie, în care a editat aproape toate cărțile de slujbă (mai târziu a luat-o statul). A refăcut cu cheltuiala sa câteva lăcașuri de închinare (Mănăstirea Zamfira, Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea) și a ridicat din temelie biserica din Letca Nouă. Mitropolitul Nifon a îndeplinit funcția de președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
Coste Bucioc. În 1624 Zalnițchi, un dregător polonez care stăpânea la acea vreme Corjeuții, transmite satul vornicului Nicoară în schimbul la 300 de ughii roșii, haine și alte lucruri. În 1654 o hotărăre de judecată a lui Gheorghe Ștefan voievod întărește închinarea satului către Andreiaș, fost mare medelnicer. La 1661 Radu stolnicul, un urmaș al lui Andreiaș, lăsa moștenire moșia Corjeuți, soției sale, Elena. Aceasta din urmă, se învoiește în 1692 cu ginerii ei Preda Palade și Gheorghe Moțoc, pentru a stăpâni
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
fel de baciș (o căldare de vin sau bani). A doua zi, adică duminică dimineață, tinerii mergeau la biserică și se cununau. De la cununie cu toții se duceau la mire acasă, unde se punea „masa cea mare”. După masă se începea „închinare paharelor”. Acest ritual îl conducea nunul mare. Toți se orientau după el: dacă acesta dădea mai puțin, așa făceau și ceilalți nuntași, și invers. Pînă la 1940, ca și în prezent, la nunți se dăruiau animale, cereale, bani. La sfîrșitul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
a sa și pentru o astfel de viață, chiar și de cei mai antireligioși din noul curent apusean, care stăpânea statul cel nou, el încheie cu vrednicie șirul curaților călugări fără arginți, al ctitorilor de cărți și de clădiri de închinare, al sufletelor de arhierei cari o clipă nu și-au închipuit că fapta sau gândul lor scapă de sub ochiul privighetor al lui Dumnezeu" .
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
o piedică în dezvoltarea unei economii agricole mai avansate din această regiune. În prezent satul dispune de un liceu, un dispensar medical, o grădiniță de copii, o casa de cultură, o școală de arte plastice, bibliotecă și două locașuri de închinare religioasă a celor două culte creștine - biserica ortodoxă și cea baptistă. Problema demografică, care domină în Republica Moldova, precum și în această regiune este migrarea populației și părăsirea locului de trai în căutarea unui loc de muncă care i-ar asigura o
Antonești, Ștefan Vodă () [Corola-website/Science/305618_a_306947]
-
la problemele cu care se confruntă omenirea. Martorii sunt cunoscuți pentru lucrarea lor de distribuire de literatură, precum Turnul de Veghe și Treziți-vă, si pentru refuzul serviciului militar și al transfuziilor de sânge. Ei consideră numele Iehova esențial în închinare, resping Trinitatea, nemurirea sufletului și iadul, considerându-le nescripturale. Martorii nu celebrează Crăciunul, Paștele, zilele de nastere sau alte sărbători și obiceiuri, pe care le consideră că au origini păgâne. Aderenții religiei consideră doctrina lor ca fiind „adevărul” și percep
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
vizibil. Învățăturile religioase discutate la aceste întruniri se bazează pe Biblie. Botezul noilor discipoli face parte integrantă din programul fiecărui congres. Întrunirile se deschid și se încheie cu o cantare religioasă și rugăciune. Majoritatea congregațiilor țin întruniri în lăcașuri de închinare numite „Săli ale Regatului”. De obicei, acestea sunt clădiri simple, construite de voluntari Martori. În „Sălile Regatului” nu există niciun fel de icoane, crucifixe sau alte obiecte de cult care să intermedieze închinarea la Dumnezeu. Cheltuielile de întreținere se susțin
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
Majoritatea congregațiilor țin întruniri în lăcașuri de închinare numite „Săli ale Regatului”. De obicei, acestea sunt clădiri simple, construite de voluntari Martori. În „Sălile Regatului” nu există niciun fel de icoane, crucifixe sau alte obiecte de cult care să intermedieze închinarea la Dumnezeu. Cheltuielile de întreținere se susțin prin donații . În fiecare congregație există bărbați Martori care au responsabilități mai mari ca și alții. Martorii nu-i numesc pe aceștia "preoți", "pastori" sau "prezbiteri" ci "bătrâni" sau "supraveghetori", aducând ca argument
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
aceștia parte de fericire în "lumea nouă" promisă de Dumnezeu, adică regatul sau împărăția menționată în rugăciunea "Tatăl nostru". Martorii mai afirmă că Biblia nu este de acord cu ideea conform căreia există mai multe modalități acceptate de a-i aduce închinare lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova afirmă că nu recurg la argumentări filozofice pentru a ocoli declarațiile explicite ale Bibliei sau pentru a justifica modul de viață al oamenilor care au abandonat normele morale ale Bibliei. Ei spun că în ceea ce privește semnificația
Martorii lui Iehova () [Corola-website/Science/305662_a_306991]
-
ul (; ; latină creștină: "altare") este un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși. Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
prin realismul individual al imaginii, dar conțin rafinate și prețioase nuanțe aurii cu irizări miraculoase de argint, într-o pensulație extrem de fină, riguroasă și detaliată. Cele trei personaje feminine, coborâte parcă dintr-o tipologie bizantină, respiră un aer mitologic, de închinare solemnă și interogație, surprinse în ipostaze hieratice de un simbolism sacerdotal. Liniștea contemplativă de pe chipul lor precum și monumentalitatea corporală vorbesc despre suferință, reculegere și dăinuire peste veacuri, dar recuzita vestimentară, voalurile și rochiile lor, brodate fastuos cu motive geometrice și
Elena Greculesi () [Corola-website/Science/306438_a_307767]
-
dedicate unor evenimente importante din istoria României precum: 100 de ani de la Unirea Principatelor Române din 1859, respectiv 50 de ani de la Marea Unire din 1918. Iar un caiet i-a fost dedicat poetului Mihai Eminescu, ,Destin” având ca subtitlu ,Închinare lui Mihai Eminescu”. Aproape toate genurile literare, exceptând teatrul, se regăsesc în articolele și studiile publicate în revista ,Destin”: povestiri de Vintilă Horia, proza fantastică scrisă de Mircea Eliade, fragmente din romanele sale, memorii ale acestuia, eseuri cu privire la relația scriitor-societate
Destin (revistă) () [Corola-website/Science/314587_a_315916]
-
fiind santificată de Dumnezeu, când e găsea încă în pântecele mamei sale? Opera lui Zurbarán ilustrează această dezbatere, tabloul este pictat în tehnica"sfumato" și, grație trecerilor discrete între nuanțele culorilor, se poate admira delicatul clarobscur al întregii compotiții. Tabloul ""Închinarea păstorilor"" (1638, în prezent în "Musée de Peinture et dela Sculpture" din Grenoble) face parte dintr-un ciclu destinat decorării bisericii "cartusiene" "Nuestra Senora de la Defension" din localitatea Jerez de la Frontera. Din păcate, în prezent ele se găsesc împrăștiate prin
Francisco de Zurbarán () [Corola-website/Science/314219_a_315548]