2,188 matches
-
tot mai tare... până ce deodată [în] sala iluminată * și plină de un aer de diama [n]t... el auzi râsuri tari, zgomotoase, glume, vorbe, joc... un zgomot ca-ntr-o sală de bal... Și văzu că toate sunt propriile lui închipuiri, clare ca-ntr-un vis limpede... El se simțea apăsat... dete paiele și lutul de pe față și se trezi într-o groapă adâncă - fără să știe cum, fără să știe cine-i el, și deasupra frunței lui cu închipuiri senine
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
lui închipuiri, clare ca-ntr-un vis limpede... El se simțea apăsat... dete paiele și lutul de pe față și se trezi într-o groapă adâncă - fără să știe cum, fără să știe cine-i el, și deasupra frunței lui cu închipuiri senine plutea sus, sus în cer, luna cea plină. [ "Cine sunt eu? " fu cea întîi cugetare ce-i veni în minte. Mintea lui era clară, închipuirile erau ca formele concrete, vii și pline de viață... el avea o lume gata
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să știe cum, fără să știe cine-i el, și deasupra frunței lui cu închipuiri senine plutea sus, sus în cer, luna cea plină. [ "Cine sunt eu? " fu cea întîi cugetare ce-i veni în minte. Mintea lui era clară, închipuirile erau ca formele concrete, vii și pline de viață... el avea o lume gata în capul lui, de a cărei izvoare nu-și putea da socoteală... Se găsea cuminte... și... memoria, memoria era ceea ce-i lipsea... El închise ochii, ca să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să producă, orce mișcare i-ar fi plăcut. Bucurie, invidie, durere, iubire, ură... Va să zică te am în mână, chintesență a mișcărilor istoriei... avere. Tu, reprezentant al puterilor omenești și al puterilor naturei subjugate, atârni de tremurul mînei mele, atârni de închipuirile capului meu, de dorințele inimei mele... Aide, poeți, descrieți luna, învățați, descoperiți izvoarele gîndirei, eu le am toate în acest sunet al aurului... Tot ce căutați, tot ce nu puteți avea, eu pot... Dar vor fi minciuni... Ce e adevărul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ciudat în astă împrejurare... era mortul însuși. El auzea vorbindu-se împrejurul lui, vedea cu ochii închiși bolțile gotice ale paraclisului și făclia de ceară albă de la capul lui... dar i se părea că totuși nu va fi decât o închipuire... I se părea și-i plăcea de a fi mort... gândea că e într-o altă lume și nu pricepea cearta pentr-un cadavru... I se părea că e prezent fără ca s-o fie... că se vedea el însuși întins
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se trezi a doua zi târziu... Era atât de obosit ca și când l-ar fi bătut măr și l-ar [fi] învelit apoi într-un cerșaf ud și rece... Avea friguri... imagini turburi, chipuri negre amestecate cu nouri, astfel era cadrul închipuirei lui... era în acea dispoziție în care se află un om care a trecut prin tortura inchizițiunei ș-acum se află, cu membrele zdrobite, într-un pat moale... durerile sunt întunecoase însă nu tari și devin sfâșietoare abia la atingere
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o operă care ți se pare că fuge dinaintea ochilor... c-ai privi-o cu binoclul întors... ș-ai vedea departe, departe, în fundul cugetării unui om, ceva straniu ce pari a nu pricepe bine, până bagi de seamă că sunt închipuirile unui surd despre vocea omenească, a cărei natura normală el o uitase sau avea numai o reminiscență slabă despre ea. Dar închipuindu-ți cumcă toți oamenii ar avea în urechea lor numai o reminiscență de memorie ca aceea a lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strade; urechea aude muzică plăcută și mintea și - aduce aminte cumc-a mai auzit odată această muzică... Un amic se arată... el a-mbătrînit, vro câțiva peri albi are pe cap... mintea-l compară cu reminiscența ce-o aveam despre dânsul, și închipuirea cum el a fost și vederea concretă cum este ni smulge părerea de rău: "Cum s-a schimbat omul acesta! "... În starea de nebunie toate ideile sunt de o cumplită realitate... Omul e torturat, e pus pe cruce, e bătut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o operă care ți se pare că fuge dinaintea ochilor, c-ai privi-o cu binoclul întors... ș-ai vedea departe, departe, în fundul cugetărei unui om ceva straniu ce pari a nu pricepe bine, ș-apoi abia vezi că sunt închipuirile unui surd despre vocea omenească, a cărei natură normală el o uitase sau era numai o reminiscență slabă despre ea. Dar închipuindu-ți cumcă toți oamenii ar avea în urechea lor numai o reminiscență de memorie ca acea [a] lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strade, urechea aude muzică plăcută și mintea și - aduce aminte cumc-a mai auzit odată această muzică... un amic se arată, el a-mbătrînit... vo câțiva peri albi are pe cap - mintea-l compară cu reminiscența ce o aveam despre el și închipuirea cum el a fost și vederea concretă cum este ni smulge părerea de rău! Cum s-a schimbat omul acesta! în stare de nebunie toate ideile sunt de o cumplită realitate... Omul e torturat, e pus pe cruce, e bătut
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
decât mie, el acolo va găsi pe mama, va avea cu cine vorbi - numai eu n-am pe nimene-n lume. În fața lui ședea cuconul Drăgan Ciufă, antiteza întrupată a înțeleptului Iosif. C-o moșioară mică până la disparițiune și c-o închipuire de sine ș-o deșertăciune până la disparițiune de mare. Capul lui era un calup chelbos, nasul mare, fața sluțită de vărsat și niște musteți zborșite, groase și roșii complectau arătarea acestui om urâcios. Afară de - acestea, omul acesta mai era și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
s-a arătat Într-un vis și i-a spus că-i va da orice dorește. Imaginați-vă câte posibilități se așterneau astfel În fața acestui tânăr conducător! Ar fi putut să ceară o viață Îndelungată, bogății care să Întreacă orice Închipuire, puterea de a-i controla pe alții sau nesfârșita admirație și laudă din partea supușilor săi. Răspunsul lui, menționat În Cartea a Doua a Cronicilor, a fost unul altruist: „Apoi dă-mi mie acum Înțelepciune și știință, ca să pricep cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
care se afla și clasa mea nu erau decât câțiva deținuți care culegeau gunoaiele de pe jos. Totuși, traversând curtea, m-am speriat de un cor de fluierături, râsete batjocoritoare și „invitații” din partea deținuților plictisiți, aflați În clădirile din jur. Toate Închipuirile pe care le aveam mai devreme În legătură cu Îmbunătățirea sistemului penal dispăreau cu repeziciune. În primăvara petrecută În Kentucky am Învățat multe despre motivație. Atunci când am fost rugat să predau un curs de drept comercial la Închisoare, m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decît să adauge cîteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de așteptare În penumbră a deplinei expresii de sine, fără mari speranțe dar și fără lamentații inutile: Închipuire. Nu-i luceafăr, nici Zi luminoasă-n blidul tău de linte. Acestea. Muzici sau miresme-n gînd Înghețe-n iarnă vorbele sau fiarbă În vară. Toate se vor spune cînd? (Sufletul florii). Oricît de surprinzător ar fi, la prima vedere
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
literaturii, forța ei centripetă, ar fi detectabilă în chiar această aspirație a discursului spre statutul ficțiunii. În același sens, Matei Călinescu nota că, în anumite contexte, „lectura ficțională și cea non-ficțională devin aproape nediferențiabile”80, adăugând că jocul de-a închipuirea poate fi, la rigoare, provocat la fel de bine de o știre de ziar, de o biografie sau de narațiune direct ficțională. Căci, de fapt, „nu o dată, ficționalul și non-ficționalul coincid în als ob-ul înțelegerii imaginative care poate pretinde în varii proporții
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
o mai mică măsură vorba despre adevărul literal al propozițiilor prezente într-o operă ficțională sau non-ficțională, cât despre atitudinea adoptată de destinatar față de aceste propoziții: a le crede efectiv sau a le folosi ca punct de plecare pentru jocurile închipuirii. 3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitarătc "3.3 Metatranzitivitate și ficțiune totalitară" Deosebit de interesant ni se pare să urmărim dinamica efectelor produse de acest tip de texte asupra cititorilor din România perioadei comuniste, dat fiind faptul că poezia metatranzitivă (mizând
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
soră necunoscută, fratele mai mare: simple fapte, dar cu rezonanțe îndepărtate, neliniștitoare, complexe). Așadar, în ciuda simplității sale, a transparenței copleșitoare în care se dizolvă parcă orice mister, acest poem rămâne enigmatic. Deși pare să dea câștig de cauză rememorării în defavoarea închipuirii, întregul text este construit, în fond, în jurul unei enigme, aceea a prezenței absentului, enigmă comună imaginației și memoriei: o ființă a fost odată prezentă, a fost absentă, a revenit. Oscilând între tentația înregistrării realului prezent și aceea a resuscitării realului
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
își propune (așa cum pare să sugereze și titlul) să creioneze și, simultan, să discrediteze ironic un anumit tip de „atmosferă”. Este vorba, desigur, de aceea „lăuntrică”, poate într-o oarecare măsură artificială, considerată îndeobște drept cadrul prin excelență propice izvodirii închipuirilor. Intenția ironic-subversivă este evidentă încă din primul vers, în care ni se spune că „mopete s-a instalat într-o seară comod” (la marginea focului, ca în Pastelurile lui Alecsandri și ca în toată literatura de interior!), pregătindu-se „să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aplicat un poem despre mopete - (mopete are pe masă un tom complicat cu minunății despre evul mediu - și pete de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe). mopete din poemul pe care îl scrie el însuși și face închipuirile lui despre dânsul și crede că este independent - însă bufnițe - semne ale rațiunii - îl pândesc pe propria lui frunte, pentru că ele știu că el este doar o creație care depinde de orice măruntă aberație a lui mopete, când vrea să
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în genere, la toate acele opere care tematizează însăși posibilitatea sau imposibilitatea reprezentării fidele prin scris, ilustrând totodată și paradoxul filosofic clasic al „regresului infinit”366. Faptul că „mopete din textul pe care îl scrie el însuși/își face propriile închipuiri despre dânsul” constituie desigur un mod de a arăta că, la rigoare, se poate „face literatură chiar din condiția teoretică a literaturii”367, dar trădează în același timp un fel de neliniște ontologică provocată de descoperirea imposibilității de a trăi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, mai mult sau mai puțin plauzibile, unde suntem atrași să jucăm diferite jocuri ale închipuirii. Este vorba de o alunecare, aproape insesizabilă, dinspre reprezentarea realului, către un fel de „reprezentație” (teatrală) cu miză evident subversivă la adresa instituției literaturii ca atare, împrejurare ce ar putea fi pusă în legătură cu acel impuls marginalizat, parodistic al fanteziei populare care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
anume ludicitate de desen animat, decodarea se dereferențializează luând calea sintezei conotative. Este negată funcția tranzitivă, referențială a limbajului, ceea ce echivalează, la un alt nivel, cu o slăbire a funcției perceptive, orientate spre real și cu suscitarea factorului intern, al închipuirii, al visării. Pe bună dreptate s-a afirmat că „ceea ce părea o succesiune de notații menite să înregistreze lumea exterioară, se reduce, de fapt, la o aglomerare de cuvinte, în care impresia de realitate este minimă”406. Dizolvarea, prin cuvânt
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
venerabilului concept de mimesis în sensul de imaginar mimetic, așa cum procedează Kendall Walton. Autorul studiului Mimesis as Make-Believe se ocupă nu numai de implicațiile capacității noastre de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm jocuri ale închipuirii, ci și de consecințele deplasării frontierelor dintre diferitele „medii”, din moment ce ficțiunea nu mai poate fi restrânsă astăzi doar la domeniul limbajului, al actelor de vorbire, ci este prezentă și în alte sfere. Astfel, proiecția unui dublu ficțional al destinatarului în interiorul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
odihnesc În vecinica tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tăcere, sau ale părinților noștri: Întipărirea ce poate să ne facă un lucru ce nu este descoperit de tot Înaintea ochilor noștri și care prin a lui nedeslușită Înfățișare pare că ar ascunde o taină În sine; Închipuirea ființelor duhovnicești; Închipuirea ce ne putem face despre Prea-Înalta Ființă, despre a sa vecinicie și atotputernicie, Într-un cuvînt, toate ființele ce sînt mai presus de noi sau de care noi sîntem despărțiți printr-o depărtare foarte mare sau a vremii sau a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]