2,835 matches
-
săracă din centrul orașului. Dwight Îi aruncă o privire amuzată. Se mai numește și ochi leneș. Leneș e un termen peiorativ. Dwight râse și clătină din cap. Și el avusese un „ochi leneș“ când era copil. Lulu simți că se Încing spiritele și interveni. Hai, să vizităm familia. Dacă intrați, o să aveți noroc. Dacă sunteți Într-o casă unde a murit cineva, persoana moartă o să vă ia cu ea tot ghinionul când merge pe lumea cealaltă. Oare și eu luasem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cînd este pustiit, Chir-Moabul este nimicit!... 2. Poporul se suie la templu și la Dibon, pe înălțimi, ca să plîngă, Moabul se bocește: pe Nebo și pe Medeba toate capetele sunt rase, și toate bărbile sunt tăiate. 3. Pe ulițe, sunt încinși cu saci, pe acoperișuri și în piețe, totul geme, și se topesc plîngînd. 4. Hesbonul și Eleale țipă de li se aude glasul pînă la Iahaț, chiar și războinicii Moabului se bocesc cu sufletul plin de groază. 5. Îmi plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ce a vrut aceste lucruri, nu vedeți pe Cel ce demult le-a pregătit. 12. Și totuși Domnul, Dumnezeul oștirilor, vă cheamă în ziua aceea să plîngeți și să vă bateți în piept, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac. 13. Dar iată, în schimb veselie și bucurie! Se junghie boi și se taie oi, se mănîncă la carne și se bea la vin: "Să mîncăm și să bem, căci mîine vom muri!" 14. Domnul oștirilor mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
tău! 19. Vei fi izgonit din dregătoria ta, și te va smulge Domnul din locul tău. 20. În ziua aceea, zice Domnul, voi chema pe robul Meu Eliachim, fiul lui Hilchia; 21. îl voi îmbrăca în tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău, și voi da puterea ta în mîinile lui. El va fi un tată pentru locuitorii Ierusalimului și pentru casa lui Iuda. 22. Voi pune pe umărul lui cheia casei lui David: cînd va deschide el, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
luați aminte la cuvîntul meu! 10. Într-un an și cîteva zile, veți tremura, nepăsătoarelor; căci se va duce culesul viilor, și strîngerea poamelor nu va mai veni. 11. Îngroziți-vă, voi cele fără grijă! Tremurați, nepăsătoarelor! Dezbrăcați-vă, și încingeți-vă coapsele cu haine de jale! 12. Băteți-vă pieptul, aducîndu-vă aminte de frumusețea cîmpiilor și de rodnicia viilor. 13. Pe pămîntul poporului meu cresc spini și mărăcini, chiar și în toate casele de plăcere ale cetății cele vesele. 14. Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Meu Iacov, și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ți-am vorbit cu bunăvoință, înainte ca tu să Mă cunoști. 5. Eu sunt Domnul, și nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoști. 6. Ca să se știe, de la răsăritul soarelui pînă la apusul soarelui, că afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, și nu este altul. 7. Eu întocmesc lumina, și fac întunericul, Eu dau propășirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ieși din mijlocul tău. 18. Ridică-ți ochii de jur împrejur, și privește: toți aceștia se strîng, vin la tine." " Pe viața Mea, zice Domnul, că te vei îmbrăca cu toți aceștia ca și cu o podoabă, și te vei încinge cu ei ca o mireasă. 19. Căci locurile tale pustiite și pustii, țara ta nimicită, vor fi strîmte pentru locuitorii tăi; și cei ce voiau să te mănînce se vor depărta. 20. Fiii aceștia de care ai fost lipsit, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
deslușeau. Raza de soare tăia bezna ca o sabie de samurai înfiptă în gheața unui lac. Rămase în ușă, urmărind fâșia de lumină traversată lent de suspensii infinitezimale de praf și fulgerător de molii, stârnite de lumină. în spatele unei lăzi încinse cu benzi de fier zări umbra unui om cu pălărie și loden. "Bună ziua!", îngăimă Bătrânul și îndrăzni câțiva pași de apropiere, dar umbra se mișcă odată cu el. Era umbra lui. Din poziția în care se afla, putu să vadă, la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale nopții. Flacăra începea să consume cifra XII. Jordan îi atrase atenția asupra unei vechi spade de Damasc. îi dezvălui că meșterii armurieri, după ce o încinseseră la roșu, o înfipseseră în pântecul unei tinere sclave. Era considerată călirea perfectă, fiindcă oțelul împrumuta substanțe organice și secreții tainice, dar era și un gest magic, pentru că spada prelua și încorpora pentru vecie suflul vital, tinerețea, suplețea și frumusețea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ce mi-au fost părinți. 28 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVIII) Sunt multe Iude printre noi, Fără să-i mustre eul, Trăind când neamul e-n nevoi Doar cu dolari, nu leul. * Unii o gaură în plus Fac în curea. Nu-ncinge burta; Alții triști o fac în minus, Fiindcă li-i redusă turta. Nu căuta străină cale Cu o minte de cocoș C-o s-ajungi la nevricale, Căutând resturi în coș. În noi, mustul nu mai fierbe. Toate au încremenit, Pe
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ori pe câți ai tu, rahat în ploaie ce ești, dar trebuie să mai trăiesc încă pe-atât până să dau ortu’ popii; o să-i îngrop înainte și pe copiii tăi, dacă o să ai vreunul. Râseră din nou, apoi se încinseră iarăși și din nou se ciondăniră, golind, între timp, amfora de vin, dar căzură la urmă, cu toții, rând pe rând, amețiți bine, chiar și descântătoarea - un somn lung și nesănătos, care, legănat de cântecul păsărilor de afară, se prelungi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicate, cât se poate de lustruite. Balamber, mai ales, strălucea într-o cămașă lungă, cu mâneci largi, dintr-o țesătură albă cu broderie roșie; își pusese pantaloni negri, strânși sub genunchi în jambiere lucioase din piele tare. Panglica verde îi încingea talia, cu capătul atârnând de-a lungul piciorului, în franjuri lungi aurite. Audbert nu-și crezu ochilor când văzu că avea de gând să-și aranjeze părul cu un piaptăn de os, uns cu o pomadă. Așteptarea fu destul de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi vor mai îngădui să rămână în viață. începu să tragă cu ochiul împrejur, căutând febril o cale e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția le era atrasă de discuția vie ce se încinsese între Balamber și Gualfard; soldații acestuia din urmă se foiau, între timp, încoace și încolo pe acolo, ocupați să îngrijească răniții și să dezbrace morții. Prin urmare, nimeni nu-i dădea vreo atenție. însă, când încercă să dea un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sebastianus. Magister militum nu vă va abandona! Vizigoții din Aquitania vor fi și ei cu noi! reuși din nou să strige înainte să-l acopere rumoarea nedeslușită ce venea din mulțimea încinsă. Părerile erau împărțite; ici și colo chiar se încinseră mici încăierări, iar asta și pentru că nimeni nu părea să-și asume menținerea ordinii. Nedumerit de întorsătura negativă pe care o lua adunarea, Sebastianus avu un moment de descurajare; încruntat, își întrerupse intervenția și, căutând ajutor, se întoarse din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi de fier, iar pe cap având un coif ascuțit, dotat cu obrăzare mari; mijlocul îi era încins cu o panglică lungă, sau mai degrabă un brâu, de un verde strălucitor. Bărbatul, care, se vedea limpede, era comandantul armatei dușmane, trecea fără grabă printre rândurile războinicilor săi, dar își îndrepta adesea privirea către cele ale burgunzilor. Pentru moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nimic... lasă că știu eu. — Spune-mi: Balamber... ce fel de om e? Odetta ridică din umeri: — Ce vrei să-ți spun? E un hun, nu? Dar imediat ce o să-l vezi o să-l recunoști, nu te teme: are mereu mijlocul încins cu o eșarfă verde cu auriu. Sebastianus revăzu, pe calul său negru, magnificul războinic care, cu o zi mai înainte, se găsea în fruntea bătăliei. Așadar, destinul îl făcuse să-l întâlnească chiar pe hunul ce organizase asasinarea lui Waldomar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să se trezească o să se simtă foarte obosit și n-o să-și mai aducă aminte de nimic. încruntat, în culmea uimirii, Balamber reflecta acum la ce ar fi trebuit să facă; cu degetele mari înfipte în brâul verde ce-i încingea mijlocul, își trecu privirea peste chipurile războinicilor ce-i înconjurau și pe toate citi descumpănire, frică, nesiguranță. De undeva de jos, dinspre războinicii care nu-și putuseră da seama de ceea ce se întâmpla în fața sihăstriei, începeau, între timp, să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ești trădătorul! Tu ai violat legile noastre! Hotărârea era luată și acum tu profiți de absența lui Eudoxiu ca să-i înfigi un pumnal în spate și să pui iarăși totul în discuție! Izbucni o serie de proteste, mici altercații se încinseră ici și colo în mulțime și un scurt tumult se ridică; pentru a-l potoli, Ambarrus, care, din fericire, dispunea de o voce pătrunzătoare, trebui să recurgă la toată autoritatea sa, nu fără a împărți câte o scatoalcă. De îndată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
demoni aveau să ajungă să aibă putere și peste viața ei. între timp, servii se puseseră pe treabă pentru a aprinde lumânările. Imediat ce se făcu puțină lumină, unii dintre refugiați se azvârliră cu furie asupra prizonierului și în mijlocul sălii se încinse o încăierare. Soldatul, însă, îl apără cu toate puterile sale. — Nu! striga. Nu-l ucideți! Ne-ar putea fi de folos. Hippolita, care rămăsese la ambrazură, nu le dădea mare atenție, fiind foarte preocupată în acel moment să observe mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în fața fricii, ci să se organizeze și să pregătească să reziste. își încheie cuvântul, îndemnându-i pe ascultători să-și desemneze capi care să facă o socoteală și să-i organizeze pe cei dispuși să ia arme. De îndată, se încinseră între cei prezenți zeci de consilii mici și animate, în care vocile celor mai hotărâți se ridicau acum cu mai mare autoritate. Imediat ce coborî de pe treaptă, domina se simți apucată de un braț. Era Placidia: — O, Hippolita! Ce va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mică distanță de ai săi. Chipul său sever, împodobit de mustăți lungi și subțiri, privirea atentă, ațintită asupra baricadei și chiar și ținuta sa nu erau noi pentru Sebastianus. Când însă îi observă brâul verde ornat cu aur, ce îi încingea talia, nu mai avu nici o îndoială: Shudian-gun! Așadar, destinul îi împingea spre o nouă confruntare; și de astă dată, hunul era mai puternic. Avându-l acum în bătaia tirului, pentru a nu fi văzut, Maliban se duse până la spațiul strâmt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese întrerupt pe neașteptate. Simțind atingerea unui corp și o oarecare apăsare în jurul taliei, se răsuci să se ridice și se lovi de cineva care stătea lungit în spatele lui. Auzi un geamăt de copil, apoi simți că brațul care îi încinsese mijlocul aluneca de pe el și intui în întuneric că persoana ce-i stătea alături pe podeaua de frasin prăfuită își schimba atunci poziția. Ciulind urechea în tăcerea nopții, prinse ritmul respirației sale firave: Go-Bindan, nu avea nici o îndoială. își plimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din apropiere. Sebastianus și Metronius schimbară o privire descumpănită, temându-se că Magister, absorbit de preocupările sale ușor de înțeles, uitase de ei. în sfârșit, scoase un suspin adânc și lăsă jos pumnalul; își desfăcu apoi panglica roșie ce îi încingea toracele, ca semn distinctiv al comandantului suprem și, după ce o împături, o puse pe masă. Apoi chemă, printr-un semn, servitorul pentru a-l ajuta să se elibereze de platoșă. în timp ce acela era ocupat să-i desfacă legăturile platoșei, Magister
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suliță. Când ajunseră din nou în poziție, Sebastianus se întoarse să privească dușmanul. Mingan-ul înfrânt se regrupa în dezordine la poalele pantei, însă alte unități, ridicând nori de praf, se desprindeau din liniile hune pentru a le veni în ajutor. încins și fremătând, după cum îi era firea, Vitalius se apropie de el: — Ai văzut, Prefectule? Au luat-o pe cocoașă! Ce-au mai încasat-o! Sebastianus dădu să-i răspundă, însă Iustinus Datianus veni către el și arătă cu degetul către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]