1,721 matches
-
iertare și percepem cum, fiecare expirație revarsă în valuri această lumină alb strălucitoare în pieptul și abdomenul nostru. Conștientizăm cum toate valurile de lumină alb strălucitoare, ne purifică, ne armonizează stările emoționale din zona pieptului și ne echilibrează, tensiunile, zonele încordate, blocajele din zona abdomenului. Ne focalizăm acum pe zona ficatului și percepem cum valurile de lumină alb strălucitoare impregnează toate celulele lui cu sănătate, echilibru, armonie, liniște, iubire și iertare. Toate stările de mânie acumulate în zona ficatului sunt dizolvate
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
stâncă nu a fost pentru ei decât un simplu detaliu turistic. Rândul format lângă cimitirul mănăstirii, acolo unde se găsește și mormântul cu pricina, este supravegheat de către jandarmi, acești stâlpi ai pelerinajelor contemporane. Par mult mai calmi, mult mai puțin încordați decât cei din București. Iar aici, la Prislop, ideea de autoritate pare să fie întruchipată mai degrabă de Poliția Rutieră, cea care decide până unde se poate „urca” cu mașina către mănăstire, accesul auto plus parcarea fiind un simbol de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
face apel la conducerea Partidului și chiar la organizațiile de Partid de pe întreg cuprinsul țării. Îmi voi face cunoscute dubiile. Sunt o persoană încăpățânată. Aș dori să știți lucrul acesta (Gluchowski: 1995, 38-39). La nivel social, situația rămăsese în continuare încordată. Grevele și manifestațiile populației continuau, acum în majoritatea marilor orașe poloneze, iar reinstaurarea lui Gomułka în frunte PMUP constituia una dintre revendicările principale ale protestatarilor. Pentru a preveni scăparea de sub control a situației, și totodată pentru a liniști spiritele la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar să renunțe la statutul de membru al Tratatului de la Varșovia în cazul Germaniei de Est pentru o retragere concomitentă a Germaniei de Vest din NATO (Hrușciov: 1959, 83), nimic mai mult decât un artificiu propagandistic, lipsit în acei ani încordați de orice fezabilitate. Nu în ultimul rând, discursurile politice ale cabinetului lui Konrad Adenauer "abundă în inadmisibile ieșiri grosolane la adresa Uniunii Sovietice" având "țelul de a cultiva în rândurile populației R.F.G. sentimente de ostilitate față de poporul sovietic și de a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a bucurat de o aprobare unanimă" își amintește Sorin Toma, fost redactor-șef al cotidianului Scânteia, pe atunci exclus din partid și marginalizat (Toma: 2004: 189). Deși regimul câștigase o anumită popularitate (Deletant: 2006, 158), atmosfera politică rămăsese însă una încordată, iar neajunsurile economice pe care le îndura populația își făceau în continuare simțită prezența. "Lipsurile materiale și nivelul de trai scăzut al populației continuau să plaseze România, cu excepția Albaniei, pe ultimul loc între "țările frățești"" (Țîrău: 2005, 495; vezi și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în acele împrejurări. Trupele "celor cinci puteri" urmau să fie retrase dar, pentru aceasta, Dubcek cerea populației ajutor pentru a face față cu succes "tuturor provocărilor elementelor care au interes să agraveze și mai mult situația, care este deja destul de încordată". În acel moment, "patimile" trebuiau lăsate deoparte în favoarea unei abordări raționale a procesului de "normalizare". "Vă rog, nu admiteți provocări", încheia Dubcek implorator. "Nu admiteți pătrunderea panicii în rândurile noastre. Nu ne rămâne nimic în aceste clipe grele decât să
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
retrasă și nu-l atrăgea strada. Când lucra, nu vorbea și nu vedea nimica. Era cu totul cuprins de viziunea lui pe care o concepea și încerca să-i dea viață pe pânza lui. Schița cu multă repeziciune și lucra încordat câte 2-4 ore fără întrerupere și în acest timp nu scotea o vorbă. Nu era mulțumit de o lucrare până când nu era sigur că i-a dat viață, iar în portrete urmărea să redea specificul și caracterul lăuntric al personajului
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
pe Mihai Viteazul și i-ar fi preamărit pe fanarioți. Iorga își dădu curînd seama că poziția lui în cadrul Universității era periclitată. A cerut să fie primit în audiență de Take Ionescu, ministru Învățămîntului. Întrevederea lor a avut un caracter încordat. Take Ionescu l-a asigurat că, atît timp cît va fi ministru al Învățămîntului, Iorga nu va fi profesor universitar. Nu contează, domnule, pot aștepta"97, a răspuns Iorga. Intrigile acestea dăunau foarte mult lumii științifice a României. Între timp
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
era Mihai Manoilescu. Toate acestea nu au dus la modificarea aranjamentelor pactului sovieto-nazist; era (cum îi spunea Manoilescu) "guvernul Disperării Regale". Odată cu căderea Franței și retragerea britanicilor de pe continent, spada care apăra România Mare a căzut. A urmat o săptămînă încordată. Toată lumea simțea apropierea tragediei 8. Doamna Liliana își amintea starea de spirit a tatălui ei: tensionată, sfidătoare și combativă. Iorga se pregătea pentru seara zilei de joi, 26 iunie, cînd urma să aibă loc o manifestare comemorativă în cinstea iubitului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
enervează pentru că-mi aduce aminte de un șofer cu același nume, aflat în slujba mea pe când eram mare ștab, și care mă privea întotdeauna cu o ură ranchiunoasă. Raporturile dintre un șofer și cel „șofat“ pot fi uneori ciudat de încordate. De altfel, Arkwright de la „Leul Negru“ e destul de enervant pe cont propriu. Un individ mătăhălos, cu o chică de păr negru și favoriți negri, o mutră de bădăran victorian. E capul celor care se amuză să mă pună în încurcătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noastră. (N-aveam nimic împotrivă. Nu-mi prea plăceau ceilalți copii.) Dacă James avea cumva prieteni, îi ținea departe de mine. Așa încât ne jucam în doi, urmărindu-ne unul pe celălalt, dar nu întotdeauna atât de crispați și cu conștiința încordată cum ar rezulta din descrierea de mai sus. Până și în jocurile cele mai obișnuite, superioritatea lui James părea să țâșnească la suprafață, fără nici un efort. Știa mult mai multe decât mine despre păsări și despre flori, și se cățăra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
prin politețe am fi putut salva situația, cel puțin pentru moment. Sau poate că soțul ei infirm era într-adevăr bolnav, suferind, indispus, sau chiar țintuit la pat? Dar, vai, ce simțea Hartley, ce-o determina să fie atât de încordată și de îngrijorată? Poate că reținerea de a mă invita la ei era lesne de înțeles, într-adevăr foarte lesne de înțeles. „Ești atât de mare și de celebru!“ Poate că se rușina cu casa și cu soțul ei. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pajiștea din spate. Acum puteam privi în bucătărie. Da, era Rosina, între două lumânări aprinse pe masa din bucătărie, încercând, fără succes, să aprindă una din lămpile mele și, probabil, distrugând fitilul pe parcursul acestei strădanii. I-am văzut privirea sașie, încordată, și zvâcnirile mofluze ale gurii în timp ce chinuia cu brutalitate fitilul, ridicându-l și coborându-l și îmbrâncindu-l cu un chibrit aprins. Flacăra lămpii se înălța, apoi se stingea. Rosina purta ceva negru, cu o bluză albă, iar părul întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de umbre, dar felul în care-și ridicase gulerul pardesiului verde, adăpostindu-și părul, îi dădea un aer tineresc. Poate că așa obișnuia să-și ridice gulerul fulgarinului, în zilele când hoinăream împreună pe biciclete. Și în timp ce-i ascultam, cu încordată atenție, spusele, îi cercetam, cu un fel de pasiune creatoare, fața iluminată de luminare, asemenea unui zeu care s-ar fi străduit să-i reconstituie frumusețea, pentru scopurile lui personale. — Stai, Hartley, totul e în ordine - o văzusem înălțându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cred că mă condamna pe mine și mă detesta mai tare decât pe Ben. Desigur, când era mic, Titus era tot timpul speriat și stătea tăcut, era în stare să șadă toată seara pe scăunașul lui de lângă perete, palid și încordat și liniștit, înfiorător de liniștit. Mai târziu, când împlinise cincisprezece ani, obișnuia uneori să pretindă că ar fi copilul tău, și de vreo două ori i-a spus lui Ben că eu i-aș fi declarat acest lucru. Cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și Titus, discutând în bucătărie. Mâine voi sta de vorbă cu Titus. Titus cu mine și cu Hartley vom pleca împreună, singuri, într-un alt loc. Fapta mea, voința mea vor crea o nouă familie. Am auzit un ușor zgomot încordat, metalic. Am privit în sus și am văzut sârma clopotului vibrând. Pe urmă am auzit și sunetul rezonant, incoerent. Ben? M-am întors repede și am deschis larg ușa. Peregrine Arbellow stătea în fața mea, cu o valiză în mână. — Bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
verzi și albastre. {i fața ei exprima aceeași incertitudine canin-gilbertiană, la care se adăuga un aer ștrengăresc, confidențial și apologetic. Ne-am așezat pe banca de lemn din fața cârciumii și ne-am uitat unul la celălalt, eu surâzând vag, ea încordată și cu ochii strălucitori. Mă simțeam mai mult ca oricând expus privirilor trecătorilor, dar din fericire aceștia nu erau mulți la număr. Am început să vorbesc: — Drăguț din partea ta că mi-ai telefonat. Sunteți în trecere? Iartă-mă că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a sărit. Am ieșit și eu că eram mai mărișor, eram printre primii la părinți, și atunci s-a întâmplat necazul... Trebuia să treci forțat la colectiv, să dai cal, să dai căruța, să dai pamântul... Zi de zi eram încordați că vin echipele de colectivizare pe la școli, pe la cămine. Cine făcea parte din aceste echipe de colectivizare? Dom’le, tot niște oameni de prin comunele de aicea, de la Țifești... Toți ăștia erau: ba unul, ba altul și lor le plătea
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
francez Ordega. După-amiaza audiențe de la ora 1½ la 4 și de la 5 la 6. Seara cu Elisabeta, citit. Luni, 9 martie/25 februarie +5°R, ceva nori. Ora 10½ venit Sturdza, ora 11 Stolojan. Germania și Anglia sunt în relații încordate. După-amiază promenadă, dezghețat și foarte umed. Ora 4 Gottereau, discutat noua construcție pentru Rotondă. Orele 5-7 G. Cantacuzino la mine. Seara cu Elisabeta și citit. Orele 9-10 Radu Mihai la mine. Marți, 10 martie/26 februarie Vreme de primăvară, +15
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de muncă, criteriile de performanță adoptate, posibile schimbări organizatorice și elemente administrativ-birocratice. Nu trebuie uitate relații interpersonale stabilite între respectivul lucrător și superiorii săi, pe de o parte, și cele cu colegii sau subordonații, relații ce pot fi tensionate, neprietenoase, încordate, lipsite de încredere, egoiste, fățarnice. Și se mai impune discutarea unei categorii de stress la locul de muncă determinat de procesul de hărțuire: sexuală, profesională, rasială, religioasă. Hărțuirea afectează dreptul fiecăruia dintre noi de a ni se respecta demnitatea personală
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
nemișcat și a nu face nimic. Dimpotrivă, ea impune folosirea unor forme de activitate plăcută și recreativă, deosebite de munca profesională. Odihna activă este indicată mai ales pentru intelectuali, care duc adesea o viață sedentară și care au mereu atenția încordată, solicitând memoria și operațiile de analiză și sinteză a informațiilor culese, ceea ce impune creierului un efort mare și continuu. Preocuparea intelectualilor trebuie alternată cu activitatea de destindere, care să-i producă bună dispoziție: plimbări pe jos, sport, muncă fizică utilă
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
Cu mingea în mână, se efectuează un pas înainte cu piciorul opus celui care execută lovirea mingii. Mingea este aruncată în sus până la nivelul pieptului, piciorul care execută lovirea mingii pendulând dinapoi-înainte cu laba piciorului bine întinsă și glezna bine încordată. Greșeli frecvente mingea este aruncată prea înainte și în sus; contactul cu mingea se face cu laba piciorului relaxată și glezna neîncordată; preocupat de lovirea mingii, portarul nu protejează mingea de eventualii adversari. Utilizare tactică în repunerea mingii în joc
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
încep prin așezarea piciorului pe minge și tragerea ei spre înapoi cu talpa sau interiorul labei piciorului, în timp ce trunchiul jucătorului se rotește pe piciorul de sprijin, jucătorul ajungând astfel cu spatele la adversar, interpunându-se între acesta și minge într-o poziție încordată și bine fixată pe ambele picioare. Un rol important în menținerea poziției optime pentru protejarea mingii îl au brațele, care sunt ușor ridicate și flexate din articulația cotului, menținând astfel echilibrul corpului și o mai bună protecție a mingii. Greșeli
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
exterior, glezna semirelaxată, genunchiul flexat. Corpul contribuie și el la o execuție biomecanică eficientă, fiind ușor aplecat și răsucit în direcția piciorului de sprijin, poziția brațelor fiind cea naturală din alergare. Greșeli frecvente insuficienta orientare a vârfului spre exterior; glezna încordată; poziție înaltă a centrului de greutate; jucătorul privește doar mingea. Utilizare tactică progresia în spații libere; depășirea adversarului. Conducerea mingii cu exteriorul labei piciorului Este procedeul tehnic cel mai des utilizat la conducerea mingii în viteză. La contactul cu mingea
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
vârful orientat în interior cu laba piciorului orientată oblic pe sol, glezna semirelaxată, genunchiul ușor flexat. Corpul și brațele sunt în poziție naturală, privirea jucătorului fiind orientată spre teren și minge. Greșeli frecvente insuficienta orientare a vârfului spre interior; glezna încordată; poziție înaltă a centrului de greutate; jucătorul privește doar mingea. Utilizare tactică progresia în spații libere; depășirea adversarului. Conducerea mingii cu șiretul plin Laba piciorului care efectuează conducerea este contractată și orientată cu vârful spre sol mingea fiind împinsă prin
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]