1,787 matches
-
regelui Richard I al Angliei. A fost fiica cea mare a regelui Sancho al VI-lea de Navara și a reginei Sancha de Castilia. Berengaria s-a căsătorit cu Richard I al Angliei la 12 mai 1191 și a fost încoronată în aceeași zi de arhiepiscopul de Bordeaux, de episcopul de Evreuxand și de episcopul de Bayonne. Ca în cazul multor soții ale regilor Angliei, se cunosc puține lucruri despre viața ei. Richard a fost logodit înainte cu Prințesa Alys, sora
Berengaria de Navara () [Corola-website/Science/320546_a_321875]
-
nevoit să i se realăture lui Daniel din Galiția. Vaišvilkas, fiul lui Mindaugas, a hotărât să se retragă la o mănăstire. Tautvilas a recunoscut superioritatea lui Mindaugas și a primit Polațkul drept fief. După cum i se promisese, Mindaugas a fost încoronat împreună cu soția sa Morta la un moment dat în vara anului 1253, iar Regatul Lituaniei, proclamat de către Papă în 1251, a fost recunoscut. 6 iulie este astăzi sărbătorită drept „Ziua statalității” (în ) și este o sărbătoare oficială în Lituania modernă
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Mindaugas, în speranța că un nou stat creștin ar putea opri invaziile Hoardei de Aur, un stat din Imperiul Mongol. Pe 17 iulie 1251, papa a semnat două edicte papale. Unul dintre acestea a cerut episcopului de la Chełmno să îl încoroneze pe Mindaugas ca rege al Lituaniei, să numească un episcop pentru Lituania, și să construiască o catedrală. Celălalt edict îl punea pe noul episcop să fie în subordinea directă a papei. Acest lucru a fost binevenit pentru lituanieni, deoarece ei
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
Svarn, fiul lui Daniel din Galiția, care va deveni mai târziu Mare Duce al Lituaniei. Au fost consolidate și relațiile diplomatice cu Europa de Vest și cu Sfântul Scaun. În 1255, Mindaugas a primit permisiunea Papei Alexandru al IV-lea să-și încoroneze fiul cu titlul de rege al Lituaniei. Pe plan intern, Mindaugas s-a străduit să înființeze instituții de stat: propria sa curtea nobiliară, sisteme administrative, un serviciu diplomatic și un sistem monetar. Au circulat monede mari de argint lituaniene (în
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
sale, Koppány, care revendica moștenirea lui Géza pe baza tradiției ungurești a moștenirii fratelui mai mic. La înfrângerea rivalului a contribuit o forță germană, mulțumită relației pe care o avea soția sa, Gisella de Bavaria. Marele principe Ștefan a fost încoronat la 25 decembrie 1000 sau 1 ianuarie 1001, devenind primul rege al Ungariei (1000-1038) și fondator al țării. El a unit teritoriul relevant sub domnia sa până în 1030, subjugând ținuturile așa-zișilor unguri negri și domeniile stăpânite până atunci de căpetenii
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Orseolo a luat sfârșit în 1046, când a izbucnit o revoltă masivă a ungurilor rămași păgâni, iar Orseolo a căzut prizonier. Cu ajutorul păgânilor, Andrei, fiul ducelui Vazul, exilat și botezat în statul kievean rus, a preluat puterea și a fost încoronat. Astfel, un membru al unei ramuri laterale a dinastiei a preluat coroana. Regele Andrei I (1046-1060) a reușit să liniștească rebelii păgâni și să restaureze poziția creștinismului în regat. În 1048, regele Andrei l-a chemat pe fratele său mai
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
pars regni" au acceptat supremația regelui, dar unii dintre ei (Béla, Géza și Álmos) s-au revoltat, pentru a obține coroana și s-au aliat cu conducători ai statelor vecine. Regele Andrei I a fost primul rege care și-a încoronat fiul, Solomon, în timpul vieții pentru a-i asigura succesiunea (1057). Principiul primogeniturii nu a reușit să înlăture tradiția transmiterii titlurilor între frați și, după regele Andrei I, tronul a fost preluat de fratele acestuia, regele Béla I (1060-1063), în defavoarea tânărului
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
din casa de Barcelona, care l-a influențat la alegerea stemei a familiei Árpád (scut cu opt dungi roșii și albe). Fiul și succesorul său, regele Ladislau al III-lea (1204-1205) a murit în copilărie și în locul său a fost încoronat unchiul său, Andrei al II-lea (1205-1235). Domnia acestuia s-a caracterizat prin conflicte interne permanente: un grup de conspiratori i-au ucis regina, Gertrude a Meraniei (1213); nobili nemulțumiți l-au obligat să emită Bula de Aur din 1222
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
al IV-lea a reușit să ocupe ducatul Stiriei pentru o scurtă perioadă (1254-1260), dar a trebuit să-l abandoneze în favoarea regelui Ottokar al II-lea al Boemiei. În ultimii săi ani, a intrat în conflict cu fiul său, Ștefan, încoronat în timpul vieții tatălui său și care își obligase tatăl să-i cedeze zonele estice ale regatului. Două dintre fiicele sale, Margareta și Kinga (Kunigunde) au fost canonizate (în 1943 respectiv 1999), iar a treia fiică, Iolanda, a fost beatificată în
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
mulți contemporanii credeau că dinastia arpadiană s-a stins, deoarece unicul descendent patriliniar al familiei, Andrei, era fiul ducelui Ștefan, fiul postum al regelui Andrei al II-lea, care fusese dezmoștenit de frații săi. Ducele Andrei „Venețianul”, însă, a fost încoronat și acceptat de majoritatea baronilor. În timpul domniei sale, Andrei al III-lea (1290-1310) a trebuit să lupte cu baronii puternici (între care cei din familiile Csák și Kőszegi). Linia masculină a dinastiei Árpád s-a stins odată cu el (deces: 14 ianuarie
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
o mănăstire de pe continentul estic pentru a evita răspândirea zvonurilor. Leto devine noul duce Atreides. În cealaltă parte a galaxiei, Împăratul Padișah Elrood al IX-lea moare. Shaddam ajunge în sfârșit pe Tronul Leului de Aur și urmează a fi încoronat ca Împăratul Padișah Corrino al IV-lea al universului cunoscut. El pune la cale o încoronare fastuoasă pe Kaitain, invitând nobili de pe tot cuprinsul imperiului, printre care noul duce Leto și oaspeții săi, moștenitorii familiei Vernius, dar și pe baronul
Dune: Casa Atreides () [Corola-website/Science/320727_a_322056]
-
și pentru că nu a lăsat un moștenitor clar, au apărut dispute cu privire la succesiune. Toate aceste evenimente au dus la cucerirea Angliei de către normanzi. Harold al II-lea al Angliei a fost ales rege de consiliul de conducere și a fost încoronat la Catedrala Westminster. A fost învins și omorât de William Cuceritorul în bătălia de la Hastings. Membrii consiliului de conducere care au supraviețuit s-au întors la Londra și l-au ales pe Edgar Atheling ca rege. Normanzii au ajuns până la
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
s-au deplasat în amonte și au trecut râul la Wallingford de unde s-au apropiat de Londra dinspre nord-vest. Aristocrații englezi și șefii bisericii s-au predat lui William Cuceritorul la Berkhamstead. Pentru că a ocupat Londra, William Cuceritorul a fost încoronat rege la Catedrala Westminster. Ocupanții normanzi au construit noi fortărețe în oraș pentru a domina populația locală. De departe cel mai important dintre acestea a fost Turnul Londrei (the Tower of London) care a fost amplasat în marginea de est
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
în timpul primului război al baronilor (război civil), Londra a fost ocupată de Ludovic al VIII-lea al Franței, care fusese chemat să intervină în favoarea baronilor rebeli și împotriva lui Ioan Fără de Țară. Ludovic al VIII-lea al Franței a fost încoronat ca rege al Angliei în vechea Catedrală Saint Paul. Totuși, după moartea lui regelui Ioan în 1217, suporterii lui Ludovic au revenit la supunerea față de Plantageneți, regrupându-se în jurul fiului lui Ioan, Henric al III-lea al Angliei, astfel că
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
s-a căsătorit cu Jelena, fiica ducelui sârb Uroš I al Raškăi, și a primit în dar de la rege moșii lângă Tolna. La 1 martie 1131, regele a murit fără să aibă copii, iar la 28 aprilie, Béla a fost încoronat la Székesfehérvár, deși Ștefan al II-lea îl desemnase pe Saul, nepotul său de soră, ca succesor în 1126. Saul, însă, fie murise înaintea unchiului său, fie fusese învins de susținătorii lui Béla. Întrucât Béla era orb, soția lui a
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
Garda lui Eddard este ucisă, Sansa este luată prizonieră, dar Arya reușește să fugă din castel cu ajutorul instructorului ei. Trăsăturile Aryei, nepotrivite vieții la curtea regală, o fac aptă să se ascundă și să supraviețuiască în mahalalele cetății. Joffrey este încoronat rege, iar Cersei îl convinge pe Eddard să semneze un act în care recunoaște că l-a trădat pe rege. El face acest gest pentru a salva viața fiicelor lui și în schimbul promisiunii că va fi exilat în Rondul de
Urzeala tronurilor () [Corola-website/Science/321667_a_322996]
-
Glinka în opera "O viață pentru țar". Capitala era într-o stare atât de jalnică la acea vreme încât Mihail a trebuit să aștepte câteva săptâmâni la mănăstirea Troița, la distanță, înainte să poată locui la Moscova. El a fost încoronat la 22 iulie 1613. Suedia și Polonia au fost îndepărtate în urma păcii de la Stolbovo (17 februarie 1617) și de armistițiul de la Deulino (1 decembrie 1618). Cel mai important rezultat al armistițiului de la Deulino a fost întoarcerea din exil a tatălui
Mihail I al Rusiei () [Corola-website/Science/320856_a_322185]
-
alte structuri arhitecturale din fier, cum ar fi stațiile de tren sau piețele, cu influențe ale modernismului, care au ajuns recent în Portugalia. Au fost împărțite în trei secțiuni, separate de pilastri, mici frize dințate care fugeau pe orizontală și încoronau setul, un fronton mare spart. Secțiunile laterale aveau două deschideri: partea de jos acoperită de o mulură și partea de sus terminată cu un arc îcastrat. Secțiunea centrală, mai mare decât cele laterale, se remarcă printr-o mare deschidere ce
Centrala Tejo (ansamblu arhitectural) () [Corola-website/Science/321000_a_322329]
-
iar momentul acestor nenorociri era considerat de prințesă, atunci când s-a născut Ioan. În momentul morții lui Alexie I atmosfera în familia Comnenilor era plină de nervozitate. Fiul mai mare al defunctului împărat reușise să ocupe palatul și să se încoroneze, el însă tremura până într-atât pentru soarta sa, încât nu și-a făcut apariția nici măcar la parastasul întru pomenirea tatălui său. Potrivit relatărilor lui Choniates, în primele zile, împăratul se ținea de palat "precum caracatița de pietre." Anna Comnena
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
astfel acces la tezaur. Axuch / Axouch a sosit în capitală înainte chiar de vestea morții lui Ioan al II-lea. S-a asigurat de loialitatea cetății, iar când Manuel și-a făcut intrarea în capitală, în august 1143, a fost încoronat de noul patriarh Mihail al II-lea Courcouas. Câteva zile mai târziu, când nu mai avea de ce să se teamă, Manuel a ordonat eliberarea fratelui său, poziția sa fiind asigurată. Manuel I era un "occidentalist" declarat, la caracter și la
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
vreun pretext. Primul care a simțit pe pielea sa consecințele mâniei împăratului a fost Raymond, principele Antiochiei. În anul 1143, acesta a organizat un atac asupra bogatelor orașe ale Ciliciei, sperând că tânărul împărat, care nu apucase nici măcar să se încoroneze, se va da bătut și principele va scăpa nepedepsit pentru incursiune. Însă legiunile Imperiului, trimise în grabă, au curmat toate încercările antiochienilor de a-și consolida pozițiile în regiunea disputată. Raymond, supunându-se cererii basileului, s-a dus la Constantinopol
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
inscripție cu litere cuneiforme și cunoscută sub denumirea Codul lui Hammurabi. Religia babiloniană considera pe rege ca fiind trimisul lui Marduk, iar orașul Babilon ca pe un "oraș sfânt", locul în care orice conducător legitim al Mesopotamiei trebuia să fie încoronat. Babilonienii, la fel ca predecesorii lor, erau angajați în comerț regulat cu orașele-stat din vest, cu oficialii babilonieni sau uneori trupele trecând spre Siria și Canaan, și negustori amoriți care operau în întreaga Mesopotamie. Conexiunile monarhiei babiloniene spre vest au
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
regina Marie Leszczyńska și bunicul matern Stanisław Leszczyński, duce de Lorraine de asemenea i-au supraviețuit. Fiul său mai mare, Ludovic-Auguste, duce de Berry a devenit noul Delfin iar mai târziu, la moartea lui Ludovic al XV-lea, a fost încoronat ca Franței. Ludovic a fost înmormântat la Catedrala St.Étienne în Sens. Inima sa a fost înmormântată la biserica Saint Denis.
Ludovic, Delfin al Franței (1729–1765) () [Corola-website/Science/315376_a_316705]
-
de miazănoapte a satului. Construcția, ridicată pe o fundație de piatră, este de dimensiuni modeste (lungime 10,50m, lățime 4,90m). În plus se disting cele trei încăperi: pronaosul, naosul și altarul poligonal decroșat. Deasupra pronaosului se înalță turnul prismatic, încoronat cu un coif tronconic. În partea de sud se află ușa de acces, mărginită de usciori simpli, dar masivi. Ușa de intrare în naos prezintă un frumos ancadrament decorat cu motivul funiei, al crucii și al rozetei. În interior pronaosul
Biserica de lemn din Sălișca Deal () [Corola-website/Science/315450_a_316779]
-
din Podișul transilvano-someșan: pronaosul și naosul de formă rectangulară, iar absida altarului de formă poligonală, mai îngustă decât restul clădirii. Deasupra pronaosului se află turnul-clopotniță, de forma unei prisme, cu secțiunea plană pătrată, cu galerie în partea superioară a tamburului, încoronat cu un coif ascuțit. Intrarea în biserică se deschide în peretele sudic al pronaosului. Pronaosul este tăvănit, iar naosul și altarul au câte o boltă semicilindrică. Pereții interiori au fost acoperiți cu picturi în anul 1821 de zugravul Ioan Perșe
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]