1,521 matches
-
cele patruzeci de fecioare promise. Atrași de zgomotele de pe coridoare, Napoleon și membrii statului său major se năpustiră și ei spre unul dintre balcoane. Când se aplecă peste parapet, Împăratul fu cât pe ce să Învie de bucurie. Nici la Încoronare nu văzuse așa ceva: mulțimea care se afla acum la picioarele lui Întrecea cu mult ca ordin de mărime orice oaste pe care-o putuse strânge vreodată. — Iată armata mea! urlă el. America, ia aminte! Cu mâinile făcute pâlnie În fața gurii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10 mai, Încoronarea primului rege; femeile erau atît de atente, deși subiectul nu le era străin, că aproape nu-mi observară intrarea În cameră, decît În momentul În care, Înclinîndu-mă ușor, rostii, În pauza cîtorva secunde, cu politețe, dar și afectuos - căci mărturisesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să facă considerații de ordin tactic și să aibă cuvântul hotărâtor în chestiuni militare. Cu toate acestea, prin lovituri succesive, descurajante pentru năvălitori, valea Loarei a fost eliberată chiar în ziua de Paște. Astfel, drumul spre orașul Reims, locul de încoronare a regilor francezi, a fost despresurat. în duminica de 17 iulie, Charles al VII-lea a fost încoronat, într-o solemnitate aleasă, ca rege al Franței. Patru cavaleri călări au intrat în Catedrală. Doisprezece vasali ai regelui au ținut coroana
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
sufletul tatei era tulburat și că nu-și va găsi niciodată pacea dacă onoarea nu-i va fi răzbunată. Pe jumătate adormit, soțul meu își continuă trista istorisire. Vorbește despre răscoala din Taiping, care a început la o lună după încoronarea sa. O descrie drept un pârjol care s-a întins de la o provincie la alta, cuprinzând țara și ajungând până în îndepărtatul Chihli: — O rană îngrozitoare care nu vrea să se vindece. Asta e ceea ce am moștenit eu de la tata. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
creștin, apoi împuternicirea de a organiza biserica în Ungaria. Papa a satisfăcut prompt și generos solicitarea și a trimis, odată cu coroana și împuternicirea, și o delegație de prelați pentru a organiza noua biserică ungară. În anul 1001 a avut loc încoronarea lui Ștefan ca rege creștin (apostolic) al Ungariei. Creștinarea din jurul anului 1000 deschidea o nouă eră în istoria Ungariei-prin această mare operă, ungurii au intrat în comunitatea statelor și popoarelor europene civilizate. Altminteri, ungurii ar fi pierit ca popor, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1000 deschidea o nouă eră în istoria Ungariei-prin această mare operă, ungurii au intrat în comunitatea statelor și popoarelor europene civilizate. Altminteri, ungurii ar fi pierit ca popor, precum hunii și avarii ce i-au precedat în Panonia.26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fruntași) vinovați de moartea (uciderea) lui Iurii Koriatovici și, în același timp, să restabilească suzeranitatea lituaniană în Moldova. Dar această expediție de represalii nu putea aparține Lituaniei, ci provenea mai curând din Podolia, Ungaria sau Rusia Mică. În 1370, după încoronarea sa ca rege al Poloniei, Ludovic a numit ca guvernator al Rusiei haliciene pe fostul palatin al Ungariei, Vladislav de Oppeln, foarte receptiv la cursul evenimentelor din Moldova. În toamna 1377, el acordase azil lui Giurgiu, "voievod românesc", refugiat din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a comunicării de masă. Abia acum se va dezvălui o față ascunsă a științelor omului în Franța. În sfîrșit, în ultimele patru părți vom reconstitui, pornind de la o serie de schițe, explicația lui Freud asupra fenomenelor de masă. Sinteză și încoronare a muncii înaintașilor, dar cu un punct de pornire absolut nou, opera lui Freud le transformă ipotezele și deducțiile în sistem. La drept vorbind, este singura explicație a acestei psihologii de care dispunem. Deci o putem considera clasică. Partea întîi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
imitare a religiei creștine, creată de diavol cu scopul de a ascunde adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea să exprime semnul, indiciul unui lucru sacru în relația sa misterioasă cu acesta
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
occidentale. În societățile tradiționale, se știe, puterea n-a încetat să-și găsească legitimitatea în sacru. Întorcîndu-ne la fapta de altădată a Zeilor și Eroilor, care au făcut să se nască popoare și cetăți, nu putem trece cu vederea că încoronarea de la Reims, uleiul cu care au fost unși pe frunte și pe umeri suveranii, miracolul vindecării regilor, vigoarea sîngelui și a stirpei, mormintele de o mie de ani aliniate în criptele de la Saint-Denis, toate au continuat să reprezinte Vechea Franță
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Sumar: Șarpele simbolic și semnificația lui. Nestabilitatea balanței constituționale. Teroarea în palate. Puterea și ambiția. Mașinile de vorbit parlamentare, pamfletele. Abuzurile puterii. Sclavia economică. Adevărul poporului. Acaparatorii și aristocrația. Armata francmasonilor evrei. Degenerarea creștinilor. Foamea și dreptul capitalului. Venirea și încoronarea stăpânului universal. Scopul fundamental al programelor viitoarelor școli populare ale francmasonilor. Secretul științei ordinii sociale. Criză economică generală. Siguranța alor Noștri: Despotismul francmasonilor și domnia rațiunii. Pierderea unui călăuzitor. Francmasoneria șimarea revoluție franceză. Regele despot este din sânge de Sion
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
a acestor fecioare există elemente comune cu imaginea Fecioarei Maria. După cum arată Kim Philips, deși Fecioara Maria a murit la șaizeci sau la șaptezeci și doi de ani, după diferiți autori, ea este înfățișată ca femeie tânără în iconografia reprezentând adormirea și încoronarea Maicii Domnului. Nici o icoană medievală nu o ilustrează bătrână, ci, dimpotrivă, ca o fecioară cu părul lung închis la culoare sau blond, mai tânără uneori decât propriul fiu. Iconografia Fecioarei este în mod clar diferită de modelul real, atât în ceea ce privește
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Scena nașterii"; este femeia tânără cu pruncul Iisus sau cu băiatul Iisus în "Madonna cu copilul"; este femeia tânără în doliu din scena "Răstignirii" și este aproape la fel de tânără atunci când este cinstită de Iisus în "Ridicarea la ceruri, Consacrarea și Încoronarea Maicii Domnului". La acestea se adaugă reprezentările interesante ale "Madonnei cu pruncul", ca Madonna Lactans, în vi-ziunea Renașterii italiene și a artei baroce, care au imaginat-o ca femeie cu forme pline, voluptuoase, hrănindu-și copilul la sânul dezgolit 141
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
învățătorului lor: PURIFICAREA EULUI APARENT ÎN VEDEREA REALIZĂRII EULUI ESENȚIAL. Acest sacrificiu de sine activ constituie singura condiție care poate deschide calea spre "împărăția Cerurilor", loc imaginar unde orice spaimă este învinsă, unde nu domnește decît bucuria nepieritoare numită simbolic "veșnică". Încoronare a vieții mitice, mitul creștin este bizat pe simbolul încarnării spiritului. Iisus, om unic, ilustrează prin viața sa reală adevărul simbolic al mitului. Eroul își sacrifică real și total eul aparent eului esențial, prin care se unește cu esența vieții
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
starea de sănătate psihică, ea repre-zentînd cea mai înaltă manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el reprezentînd cel mai înalt grad de eliberare. Dat fiind acest fapt, dinamismul sanctificării s-a manifestat
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
șaptea (în funcție de calcularea lunilor începând din primăvară), numită tišrî, în calendarul neobabilonian aflat în uz până în zilele noastre, și ’êtannîm, în calendarul folosit în Israel înainte de exil; la acestea se adaugă ziua „ispășirii”, Anul Nou și alte două celebrări: sărbătoarea încoronării regelui și sărbătoarea alianței sau încoronarea lui Yhwh; despre ultimele două știm prea puține lucruri; nu suntem siguri nici dacă s-au celebrat cu adevărat sau dacă nu cumva sunt doar o presupunere a certătorilor. 12.2. Trăsăturile sărbătorilor În
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
primăvară), numită tišrî, în calendarul neobabilonian aflat în uz până în zilele noastre, și ’êtannîm, în calendarul folosit în Israel înainte de exil; la acestea se adaugă ziua „ispășirii”, Anul Nou și alte două celebrări: sărbătoarea încoronării regelui și sărbătoarea alianței sau încoronarea lui Yhwh; despre ultimele două știm prea puține lucruri; nu suntem siguri nici dacă s-au celebrat cu adevărat sau dacă nu cumva sunt doar o presupunere a certătorilor. 12.2. Trăsăturile sărbătorilor În calendarele liturgice antice care au la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sau mai puțin originea cananeană. În rest, nu este întâmplător faptul că tradiția biblică afirmă că, pentru construirea templului, Solomon s-a folosit de priceperea arhitecților și meșterilor fenicieni! c) Constatăm că printre savanții de astăzi circulă ipoteza că sărbătoarea încoronării regelui, împreună cu comemorarea sa anuală, coincidea cu sărbătorile de toamnă, adică sărbătoarea recoltei, sărbătoarea „colibelor” și Anul Nou, aceasta din urmă, după cum vom aminti (cf. 2.d și 4.b), nefiind încă separată de celelalte două precedente. La încoronarea monarhului
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
sărbătoarea încoronării regelui, împreună cu comemorarea sa anuală, coincidea cu sărbătorile de toamnă, adică sărbătoarea recoltei, sărbătoarea „colibelor” și Anul Nou, aceasta din urmă, după cum vom aminti (cf. 2.d și 4.b), nefiind încă separată de celelalte două precedente. La încoronarea monarhului se referă Ps 2, 45, 72, 110 în care putem recunoaște substratul tipic al stilului de curte antic oriental pe care Iuda îl avea în comun cu popoarele din Orientul Apropiat Antic, în special cu Canaanul. În Ps 2
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
felul acesta, formula ridică diferite probleme, nu de natură gramaticală sau sintactică (din acest punct de vedere, ambele traduceri sunt corecte), ci istorică și istorico-religioasă: dacă expresia mălak Yhwh este utilizată deseori într-un context în care se vorbește despre încoronarea sau întronarea domnitorilor pământești (în acest caz înseamnă evident „XY a devenit rege”, cealaltă traducere neavând sens), atunci înseamnă că ritualul întronării domnitorului pământesc - un act politic - este diferit de ritualul regelui ceresc - un act teologic relevant. Din aceste motive
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
conducă la ideea întronării divine; în schimb, vorbesc despre alegerea neamului lui David și a muntelui Sionului, cele-brează „prezența”, „intrarea triumfală” a lui Yhwh în mijlocul poporului său. Totodată nu reiese clar ce relație exista între această ceremonie și cea a încoronării regelui. e) O dată cu sfârșitul monarhiei în secolul al VI-lea î.C., aceste concepte au suferit modificări substanțiale. Vechea expresie „Yhwh a devenit rege”, repetată în Is 52,7-10, dobândește acum o intensă conotație polemică împotriva tuturor divinităților păgâne care
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
tentativa de a autohtoniza, rescriind-o în spiritul etniei majoritare, arhitectura orașelor intracarpatice ale României Mari. Un prim val (al anilor douăzeci și până la jumătatea anilor treizeci) este acela al catedralelor și marilor biserici ortodoxe în centre urbane semnificative (Catedrala încoronării de la Alba Iulia, 1924 arh. V. Ștefănes-cu, catedralele ortodoxe de la Cluj, 1925/35 arh. G. Cristinel, Timișoara, 1935 arh. I. Traianescu, Satu Mare, 1930 arh. V. Smighelschi), când se ridică și Palatul Patriarhal de pe Dealul Mitropoliei din capitală (arh. Gh. Simotta
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
catedrale mitropolitane ortodoxe la Alba Iulia, pe lângă alte ctitorii. Din toate acestea, în Mihai Titus nu rămâne nimic. Singura lui referire la religie este o întrebare ironică, pusă printre dinți popii Stoica, mai mult soldat decât popă, în timpul ritualului de încoronare la Alba Iulia : „Mai știi să ții o slujbă, sfinția-ta ?”. În nici un moment greu al zbuciumatei sale vieți, Mihai Titus nu îl invocă pe Dumnezeu, nu se roagă, nu vorbește cu o față bisericească. E un ateu singuratic, ale
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
anul când Napoleon este proclamat împărat de către senatul francez, începe o perioadă grea pentru Papa, deoarece Napoleon dorea să-l aibă aproape ca pe un adevărat patriarh al Curții Imperiale, motiv pentru care îi cere să participe la ceremonia de încoronare, stabilindu-i în același timp reședința la Avignon. Mai mult ca atât, Napoleon a dorit ca Papa să devină participant activ la campaniile sale militare în calitate de suveran temporal, ceea ce papa nu a acceptat, motivând că în calitate de reprezentant a lui Hristos
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unificarea principatelor danubiene. În consecință, trecuturile anterior defalcate pe aliniamentele granițelor politice dintre principatele române sunt fuzionate într-un tot unitar. Istoriile separate ale Țării Românești, Moldovei și Transilvaniei sunt sintetizate în istoria națională a poporului român, care își găsește încoronarea simbolică și politică în instituirea regalității. Această majoră reorganizare națională a memoriei istorice, în urma căreia a fost codificată prima formulă unitară a memoriei naționale românești, se califică pentru a fi etichetată drept o "revoluție mnemonică" (Rusu, 2011a). Este revoluția națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]