4,058 matches
-
dintr-o porție mare de pastramă de batal cum numai pe munte știu s-o facă. - Cât este ceasul? - Trecut de doisprezece. - Ce repede trece timpul! - Așa este, nici nu știi când se sfârșește vacanța și trebuie să plecăm care încotro. - Cred că am să plâng atunci în gară după ce pleci. - Tu vei pleca prima, ai accelerat la ora paisprezece și eu peste câteva minute în urma ta. Poate îți rezolvi problema cu înscrierea la examen. Cât este de la gară până la facultate
CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353427_a_354756]
-
loitre, spițele roților cu brebenei și viorele , trase de căluți cu hamuri de mătase țintuite cu bujori, lalele și zambile. În căruțe, flăcăi și fete mari chiuiau și dansau în cântec de vioară și țambal. Întreba câte un bătrân mirat: - Încotro, măi nebunaticilor? - La nunta lui Mărțișor! Hai cu noi, tăicuță! Și râdeau cu toții în hohote. Uite așa alaiul veseliei ajunse în sătucul uitat, revărsându-se în curtea Speranței, care se dovedi neîncăpătoare. Majoritatea rămase pe ulițele satului, cu toată larma
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
13 martie 2014 Toate Articolele Autorului Enigme - partea a I a La despărțirea de Andrada, Cristian a stabilit cu ea să se întâlnească în după-amiaza zilei următoare în același loc de pe bulevardul Republicii, pe terasa restaurantului Olimpic, apoi vor vedea încotro să meargă. Trebuiau să lase mașina la bunici, așa că Deea a preferat să meargă și ea să-i vadă. Nu-i mai văzuse de la petrecere și-i era dor de ei. - Sărut mâna, buno, își întâmpină ea bunica aflată în
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
cum cremenea, care să creadă, ca și mine, în Poezie ca în Dumnezeu. Pentru care Valoarea, și ceea ce presupune ajungerea la ea, și conviețuirea cu ea, să constituie religie în sine. Reafirm convingerea mea că Poezia (o despart, nu am încotro, de termenul general, Literatură) este CEVA foarte special, unic. Știu asta cu siguranță. Poezia este dintotdeauna, și va fi întotdeaua, pe viață și pe moarte. În această ZONĂ nu se poate locui decât știind că ai ales să-ți asumi
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
de sandale. Însă nu ale mele! Din nebăgarea de seamă a celui ce mă servise, mă făcusem cu încălțările altcuiva. Să rezolv pe loc această încurcătură, nu se putea: era week-end. Atelierul nu se deschidea decât luni dimineața. N-aveam încotro, trebuia să am răbdare până atunci. Luni dimineața, voi reveni și voi returna sandalele ce poposiseră la mine, dintr-o greșeală. Și îmi voi lua înapoi, sandalele. S-a dus weekendul, iar luni am pus mâna pe sandalele cu care
LOGODNICUL MEU, FRED (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352802_a_354131]
-
care m-am născut, locul unde cerul săruta și șoptește pământului, locul unde dăinuie în ziduri de cetate, inimi de oameni adevărați ai acestui pământ. viorel muha “ Se spune ca acasă este acolo unde-ți este inima. Dar acasă ... Indiferent încotro te-drepți, indiferent unde-ai fost ... Priveliștile pe care le vezi, aerul pe care-l respiri, viața pe care o duci ... Acesta este Brașov ... unde inima-ți aparține. Pentru că uneori răsăritul nu apune, iar unele amintiri nu se șterg niciodată
THIS IS BRASOV de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352843_a_354172]
-
luam pământul, tolănindu-ne pe niște paie rămase acolo de ceva vreme. Seara a apărut un așa zis paznic care ne-a spus să plecăm de acolo fiindcă dacă nu plecăm va anunța miliția. Nu știam ce să facem și încotro să mergem? Până la urmă Linte a hotărât să mergem la gazda unchiului său Jurcă. Ajunși acolo nu l-am găsit acasă, totuși gazda ne-a lăsat să ne adăpostim acolo până la venirea lui. Nenorocul nostru avea să fie destul de mare
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352924_a_354253]
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > DEZOLARE / DESOLATION Autor: Elenă Trifan Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului DEZOLARE /DESOLATION A putrezit lumină în întunericul vieții. Gândurile se pierd în suferință. Păsările nu mai au aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt fade, Au trunchiuri de mărăcini Și fructe necoapte. Zâmbetul e o himera Ce sforăie la fereastra. Lacurile
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
după care își blocă nările cu clemele de metal. Trase în piept prima gură de aer și se liniști. Deși aerul inspirat era fierbinte, masca funcționa. „Lampă, trebuie să găsesc o lampă ... musai să găsesc o lampă, altfel nu știu încotro să mă îndrept.” - gândi confuz Istrate. După câteva minute în care continuă să se târască prin întuneric, atinse cu dosul palmei stângi ceva moale și realiză că îl găsise pe cel pe care îl căuta. Trupul se afla întins pe
NOROC BUN ORTACUL MEU ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352980_a_354309]
-
class, în timp ce noi trăgeam din mahoarca națională, Carpați! Când terminăm țigară, ne duceam înapoi să ne reluăm locurile de belferi și cu greu îi mai dezlipeam pe colegii care îi lașasem să stea în locurile noastre. Până la urmă nu aveau încotro și se reîntorceau pe locurile lor de la economy class, iar noi doi - Alex și subsemnatul - ne reluăm locurile de „Boier Bibescu”, la business class. Pentru toți, cu excepția " Titratului" , era primul nostru zbor cu avionul...trebuia neapărat să luăm o piatră
20 DE ANI DE LA...DEBARCAREA IN U.S.A de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352958_a_354287]
-
-mi că aveai și tu bani să joci! Altfel pierzi ce-ai câștigat! Credul, scot din buzunar banii pe care-i aveam pentru biletul de autobuz. Individul îi înșfacă și împreună cu binevoitorul meu și ciracii care asistau, o zbughesc care încotro ,lăsându-mă cu buza umflată. Ce să fac acum? Fără bani nu aveam cum să merg cu autobuzul și să ajung acasă. Simțeam că sunt cel mai nenorocit de soarta după cele întâmplate în ziua aia păcătoasa. Merg, totuși, spre
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
sub o nouă paternitate: „Brâncuși: E=mc2”. Puteam scrâșni printre dinți, puteam zâmbi zeflemitor sau cu un aer de generozitate paternalistă, puteam să ridic savant din sprâncene sau să bâigui vreo silabă cu iz anecdotic ― zarurile fuseseră aruncate. Așa că, neavând încotro, m-am întors, ca pe vremuri, la lecție. Într-o astfel de situație, socotesc de mare ușurare povața lui L. Boltzmann (pe care Einstein îl citează în prefață) de a lasă eleganța stilului pe seama croitorilor și cizmarilor și de a
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
în: Ediția nr. 293 din 20 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului un om merge de-a lungul plajei, calcă rar și apăsat, pașii lui lasă urme adânci pe nisip pe care le șterge apoi vântul cine sunt? de une vin? încotro mă îndrept totuși? universul este plin de răspunsuri care nu așteaptă decât să întindem mâna spre ele. Referință Bibliografică: Pași pe nisip / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
PAŞI PE NISIP de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354351_a_355680]
-
de cheltuieli, nemulțumiri, epidemii etc. De-abia rămânând pe loc, în ținuturile unde aveau locuințe, animale și unelte de muncă, unde se desfășurau activități productive și se întăreau obștile, de-abia în asemenea condiții ei erau utili Imperiului Roman. Căci încotro se îndreptau popoarele migratoare? Nu în căutarea de populații sedentare cu care ajungeau să conviețuiască - și pe care le apărau de alți năvălitori! - grație rolului vital pe care îl aveau în producerea hranei? Faptul că pe teritoriul României de azi
ISTORIA ROMÂNILOR SCRISĂ PRIN PROCURĂ de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354423_a_355752]
-
persecuții în timpul războiului, ca în alte țări, ba mai mult, alți evrei din alte părți au găsit în Timișoara siguranță în acele vremuri, au devenit comuniști de nădejde ai dictaturii până ce au instalat temeinic comunismul după care au emigrat, care încotro. Ungurii au rămas aceiași iredentiști înrăiți și de la început au trecut de partea comunismului impus, ca să se răzbune pe români. Primii douăzeci de ani au fost o adevărată teroare comunistă, apoi totul s-a relaxat, viața s-a îmbunătățit, s-
ECHINOX CU FANTOME IREDENTISTE de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353601_a_354930]
-
uita cât de mult te iubesc... Săndica. Durerile și necazurile tale sunt și ale mele, să nu uiți acest lucru niciodată. - Știu dragule, și-ți mulțumesc dar acum sunt răvășită. Ce m-ași face fără tine? Nici nu mai știu încotro s-o iau. Și acasă sunt toate de izbeliște. Vai de capul meu, nu știu cum mă voi descurca și cu spitalul, serviciul și cu casa de una singură. - Te înțeleg și ce pot să-ți spun decât că trebuie să fi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
Despre mine știu că oriunde aș fi făcut umbră pământului, tot acasă am rămas, gravitând în jurul casei, înfipt nu departe de portița grădinii Liței Nuța. Mai știu că am purtat, neîncetat, întrebări despre mine și despre noi, despre ce suntem, încotro ne îndreptăm și ce am putea deveni.” (Departe de țara cu dor, p. 164) Într-o lume în care valorile și simțămintele naționale încep să se degradeze, cartea doamnei Ligya Diaconescu oferă exemple profunde și răscolitoare de dragoste de țară
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
mai întunecați la față. George mă îndruma îndeaproape cum trebuie să pescuiesc, cum trebuie să pun râme în undiță. Eram cu totul novice în pescuit. Uf! Ce îndeletnicire nesuferită să pui râme în undițe! Dar în ziua aceea n-aveam încotro. George prinsese deja un peștișor lucios. Eu nimic. Mai prinde George un boiștean. Eu ... nimic. 0-2. - Vezi, fii atent, când trage peștele de dop, smucește undița! îmi dădea sfaturi George. Și vezi dacă mai e momeala pe ac, poate ți-
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > TIMPUL, ÎNCOTRO?! Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului Când spunem Timp la ce ne gândim oare? Poate că unii dintre noi se gândesc la ceasul de perete care arată secundele, minutele, orele ce
TIMPUL, ÎNCOTRO?! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353886_a_355215]
-
oamenii de astăzi și generațiile care vor veni după noi, nu suntem o specie de tranzit în drumul către adevărata umanitate care va veni după Apocalipsa despre care se vorbește, adică după comprimarea timpului în punctul zero?! Referință Bibliografică: Timpul, încotro?! Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TIMPUL, ÎNCOTRO?! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353886_a_355215]
-
puteai întâlni la tot pasul. Un copil de șapte ani, venit cu mama sa la cules de zmeură: - Mamă! Vino la mine, c-am umplut ulcica!... - Vine mama, vine! - Hai, mamă! Vino repede!... - Vin, puiule, vin! - Vino acum! N-avea încotro, mama veni să deșerte în căldare ulcica plină de zmeură a copilului. - Așa-i că se cunoaște când am vărsat ulcica în găleată? - Da, se cunoaște! Bravo, puiul mamei! Copilului nu i se mai auzi glasul preț de un minut
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
accidentul și amnezia ce a precedat accidentul din timpul violului, șansa de a porni în viață cu dreptul când i s-a oferit postul de șef de fermă la Dorobanțu, decesul celor doi părinți și apoi multe semne de întrebare. Încotro să o ia? Să lase totul baltă la Dorobanțu și să plece la Galați alături de Mircea? Cum se va adapta ea unui alt stil de viață, învățată să trăiască printre țărani, îngrijitori de animale care miroseau a dejecții, printre păsările
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
atât cu treburile gospodărești ale casei, cât și cu serviciul. Și totuși era greu să facă față. Grădina se umplea cu buruieni, nu mai era nimeni să le smulgă. Păsările se împuținaseră, fiind sacrificate pentru ritualurile de înmormântare. Nu știa încotro să o ia. Aștepta ca Mircea să ia vacanță și să vină lângă ea, pentru a se sfătui cum să procedeze. Fetița a fătat o vițică foarte frumoasă. Sugea toată ziua și creștea văzând cu ochii, pe zi ce trecea
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă și pe ce preț? Și dacă relația cu Mircea nu va merge, încotro o va lua? Nu putea să nu observe faptul că mama lui nu o prea plăcea. Se vedea că ar fi vrut o altă noră pentru unicul ei copil. Veronica nu se ferea să-și manifeste dezaprobarea, chiar dacă la primul
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
Arc... să fie vre-o zece, doișpe! -Deci din ziua aia noi nu ne-am mai văzut... -Da, desigur, ne-au mutat la mama naibii prin lume... -Ce să fi fost așa important de ne-au mutat pe toți care încotro? Hm? -Of ! Lasă-ma Arc, nu-mi aduce aminte omule, se pare că de-acolo ni se trage la toți... -Ne-au telefonat niște tipi în plină noapte, mai știi? -Și ne-au spus să luăm toate armele grele, tot ce
FORTĂREAȚA ( PARTEA A IV-A) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352693_a_354022]