1,782 matches
-
cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment. Iată iarăși o încurcătură de sensuri judicativ-constitutive și non-judicative. Dar de aici trebuie să vedem nu ceea ce pretinde prima vedere, anume dominația celor dintâi sensuri asupra celorlalte, ci tocmai ceea ce abia se anunță vederii, apelând, de fapt, "conștiința" înțelegătoare a fenomenului "ivirii": non-judicativul însuși
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neamț le tot prezenta studenților noștri unele specii de plante mai rare, mai puțin cunoscute. Totuși, ai noștri recunoșteau speciile și le nominalizau. Atunci, oarecum supărat, botanistul le-a zis „dar lăsați-mă și pe mine să vă pun în încurcătură”! Am insistat asupra acestor aspecte pentru a nuanța ce înseamnă etica științifică în cercetare și în procesul de învățământ. Vorbind de aplicațiile practice în natură trebuie să prezint aici, am obligația morală, aplicațiile de cercetare pe care le organiza profesorul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de altfel tot ce a făcut pentru mine și pentru colegii mei ulterior, era ca un dar făcut cu dragoste și generozitate. Ne-a descoperit că lumea vie este extrem de frumoasă și de complexă, dar ne-a pus și în încurcătură cu întrebări existențiale ce se cuvenea a fi puse studenților teologi. Amintirile luminoase din anii studenției se completează cu serile dinaintea Crăciunului în care colindele erau mai frumos cântate după un pahar de busuioacă, lângă bradul familiei profesorilor Mustață. Drumul
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
să mă întorc de acolo la Oslo cu primul avion. Ceea ce am și făcut, aterizând la Oslo în aceeași zi, la miezul nopții. Mărturisesc că m-am simțit foarte jenat și mă întrebam cum voi ieși cu fața curată din încurcătură, dacă cineva mă recunoaște pe drum sau în puținele minute cât durează trecerea prin aeroport și informează ministrul? Spre bucuria mea, aeroportul din Oslo era prost luminat, iar ofițerul de la Controlul pașapoartelor era mai mult adormit decât treaz, așa că m-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
disperare, dar eu l-am privit zâmbind în timp ce, chipurile, traduceam și îmi vedeam liniștit de treabă. Când convorbirea a luat, în cele din urmă, sfârșit, Ilan s-a repezit la mine și m-a întrebat îngrijorat: "Cum ieșim din aceasta încurcătură? Ce vor spune românii când vor auzi cele spuse de Shazar?". Când i-am explicat lui Ilan cum am ocolit obstacolele presărate de Shazar, s-a luminat la față și, cucerit de un surâs enorm, mi-a strâns mâna cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
se adresa întrebând, de exemplu, cum se spune cutare cuvânt în limba rusă, să zicem "mitralieră", "artilerie" sau alți termeni militari și politici de care nu-și mai aducea aminte. Mňačko aștepta cu răbdare ca prim-ministrul să iasă din încurcăturile lingvistice apărute și lua note fără să zâmbească, într-o situație cu conotații câteodată comice. Interviul care s-a desfășurat într-un mod ce a satisfăcut aspirațiile gazetarului a durat mai mult de o oră. Când am ieșit din biroul
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și cum se procedează în legătură cu aplicarea ideii de apel nimeni nu știa. Însă solidaritatea colegilor-prieteni a avut darul de a micșora întrucâtva durerea recuzării mele și chiar găsisem în ea un dram de consolare, dar o portiță de ieșire din încurcătura în care mă relegaseră zbirii facultății nu era. Nu, nicidecum în această etapă inițială. Între timp, am început să diger semnificația situației imposibile în care mă aflam și am luat pe loc hotărârea fermă să nu mă cramponez cu orice
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
căzut în plasa pe care mi-am întins-o mie însumi, dar că n-are niciun sens să mă văicăresc, căci banii sunt pierduți. Oricum, mai aveam asupra mea destui bani care să mă scoată la nevoie dintr-o eventuală încurcătură financiară, așa că nu aveam vreun motiv de îngrijorare majoră. Am lăsat bagajul în cameră și am pornit să cutreierăm zona centrală a orașului. Apoi ne-am dus la reședința ambasadorului nostru, bunul meu prieten, Itzhak Shefi, pe care nu-l
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
bine. L-am văzut pe peron zâmbind și făcându-ne semn cu mâna că ne urează călătorie plăcută. Astfel am reușit să regăsesc un șofer anonim între cei zece mii de șoferi câți practică această meserie în Santiago de Chile. Dar încurcătura din această expediție improvizată nu s-a soldat cu peripeția șoferului regăsit. Ajunși la Mendoza, am regăsit mașina mea intactă și am pornit la drum hotărâți să avansăm în direcția Buenos Aires până la căderea nopții. Am reușit să parcurgem astfel în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să mai stai de vorbă cu noi, se supără moș Tudor. Ceilalți mîrîie a nemulțumire și unul chiar se răstește aproape furios. Adică nu umblă cu țîțele goale?! Ne crezi prea proști... Mai știm și noi cîte ceva. Sînt în încurcătură și nu vreau să-i supăr pe sătenii care încă se zbuciumă pe acest pămînt minunat. Hai, băi, că am venit degeaba, îndeamnă oamenii unul mai nervos. Stați, nu plecați, mai încercăm o dată, spune moș Tudor. Deci nu umblă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
un copil. Doamne, ce necaz a dat peste voi! Cum de te-ai născut vara? N-ai fost prea cuminte, fato, ești ca... Zînica. Dinu a luat puiul în brațe, l-a mîngîiat și apoi și-a dat seama de încurcătură. Îl așează din nou jos, cu mare atenție și dă să plece bodogănind. Îmi pare rău, dar am treabă... Ce treabă, Dinu? se aude dinspre puiuț. Cum, ce treabă? Am treburile mele... Importante, foarte importante, nu? Da, importante, ce treabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
anterior o fi fost în România! Probabil că fața mea exprimă nedumerire. Am citit CV-ul dumneavoastră, știu că sînteți și scriitor, ați fost primar. Sînt într-o postură incomodă. N-am reținut nici măcar cum îl cheamă. Mă scoate din încurcătură elegant. Servește, de pe tava prezentată de un chelner, un whisky cu gheață și fără să mă întrebe, mai ia și pentru mine unul. De atunci ne-am împrietenit. I-am trimis la Paște o casetă cu vinuri românești. Am primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Grigorie Ghica vodă s-a prezentat la judecată „Leontie, egumenul de la mănăstirea noastră Sfetii Arhangheli (Frumoasa), cu Iezechiil de Trei Sfetitele și cu Ion Zosânu postelnic.” Fiecare pretindea că satul Coiceni de pe Prut, ținutul Iași, îi aparține. De fapt, toată încurcătura pornea de la greșeala voievodului Vasile Lupu, care a dat acest sat mănăstirii Trei Sfetite. Acest sat însă „au fost moșie a lui Isacu Balica hatmanul, ctitorul și ziditoriul cel dintâiu aceștii mănăstiri” (Frumoasa). Si însuși vodă spune că: „Stându cu toții
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
țarina târgului de peste Ciric, care loc se hotărăște despre răsărit tij (de asemeni) cu locul lui Sfetii Ioan Zlataust ce iaste de danie și de miluire de la ctitorul ei Constantin Duca vodă”. Ei, ce părere ai, mărite Spirit, de așa încurcătură? - Ai dreptate, dar noi trebuie să luăm în seamă ceea ce scrie pe peretele de la amiază al bisericii. Si să nu-l uităm pe Nicolae Costin cronicarul, care spune: „In acest an veleatul 7190 (1682) a zidit Duca Vodă mănăstirea Sfântul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
altor ființe dragi lui, la îndemnul meu de a-și aduce aminte de anii copilăriei, de anii de elev și de adolescență, ne relatează : «Dragă prietene de demult! Trebuie să recunosc deschis că solicitarea ta m-a pus oarecum în încurcătură. Să-mi amintesc anii de școală ! Ce a fost, cum a fost, despre foștii colegi. Nu crezi că pretinzi prea mult? Au trecut de-atunci o groază de ani. Și cum bine se știe, cu cât înaintezi în vârstă cu
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
stare conflictuală, precum și dificultățile întâmpinate de Administrația militară provincială, au ajuns să fie cunoscute chiar și de Curtea din Viena, în urma rapoartelor înaintate de contele Hadik. Împăratul Iosif al II-lea, constatând faptul că în Bucovina domnea cea mai mare încurcătură, cerea Consiliului Aulic de Război să facă cunoscute ordinele pe care le trimetea atât lui Balș, cât și lui Enzenberg și să ia măsurile necesare în vederea ameliorării acestei situații 66. Ca urmare, la sfârșitul lunii august 1782, Consiliul îl atenționa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
lor și a încurajat închipuirea lor de a se considera prost administrați, de a incomoda pe Majestatea Voastră, sub semnătura de boieri, cu jalbe pe cât de numeroase, pe atât de neimportante și de a provoca în țară o mulțime de încurcături. Boierii, a căror origine esențială am analizat-o mai sus și care sub această fericită guvernare venerează trăsăturile de generozitate și iubire de oameni, pentru care Preaînaltele porunci au servit mereu drept linie directoare a acțiunilor lor, solicită de aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Bucovina)3 Propuneri privitoare la: a) descrierea și organizarea clerului mirean și monahal în legătură cu concepțiile, obiceiurile, vecinătatea și educația. b) siguranța proprietății bunurilor private imobile și rectificările frontierelor lor. c) comportarea oficiilor vamale și ridicarea comerțului. d) lămurirea și stratificarea încurcăturilor contra administrației de pe atunci din provincie, și e) natura și alcătuirea și înființarea oficiilor directoriale. Observație Planul clerical: Deoarece acesta a fost încuviințat de Majestatea Sa de odinioară și deja, a fost urmat mai târziu de punerea în practică a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prea mult, după cîte se părea, dacă cutare sau cutare copil de care se ocupa una dintre ele era chiar al ei sau al altei neveste a soțului ei. Conflictul dintre înrudirea biologică și înrudirea socială, care îi pune în încurcătură la noi pe juriști și pe moraliști, nu există deci în societățile cunoscute de etnologi. Ele acordă primatul socialului fără ca în ideologia grupului sau în conștiința membrilor săi cele două aspecte să intre în conflict. Nu vom trage de aici
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
amerindienii să le fi preluat de la noi (sau invers). Și de vreme ce, de o parte și de cealaltă a Atlanticului, alte obiceiuri diferă sau chiar se contrazic, n-am putea să descoperim pentru nici unul un fundament natural. Pentru a ieși din încurcătură, Montaigne ia în considerare două soluții. Prima ar fi să se încreadă în judecata rațiunii, pentru care toate societățile, trecute sau prezente, apropiate sau îndepărtate, pot fi calificate drept barbare, de vreme ce dezacordurile lor sau chiar acordul lor accidental nu au
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sunt nesemnificativi, pe când Ele sunt esențiale. Cică omul s’ar fi eliberat de instincte; nici pe departe, zic eu, riscând un cucui, chiar de la buna mea prietenă, căci și microfonul are coadă. Și mai risc unul, când mă gândesc că Încurcăturile dintre apelativele abia amintite nu’s decât manifestarea unei limite: Natura stimulează reproducerea, dar nu oricât. Ce să fac? Doar să mă feresc de ambele cucuie prin ceva măgulitor dar adevărat: bărbatul, cu unicul său apelativ, de domn, chiar dacă adesea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ele ar fi vrut să-l ia socotindu-se cea mai frumoasă. Pentru că nu se înțelegeau au strigat spre adunare să li se spună care este cea mai frumoasă dintre ele. Zeii fiind prevăzători n-au vrut să intre în încurcătură. Zeus le-a spus că un singur om le poate spune adevărul și acela este Paris de la Troia, ce se afla pe muntele Ida să-și revadă cirezile pe care le îngrijea când era păstor până a nu ajunge prinț
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
43, iar Octav Minar susținea că fiii căminarului au învățat binișor, nemțește și franțuzește, de la o guvernantă bătrână, care era adusă de la Botoșani, la Ipotești, o dată pe săptămână 44. Deși căminarul a avut, mai ales după 1848, mari probleme și încurcături financiare, el a făcut toate eforturile posibile pentru ca fiii săi să învețe alături de copiii oamenilor cu stare, așa încât i-a înscris la pensionul lui Ladislau Ferderber din Botoșani. În 1850, trei dintre frații lui Eminescu se aflau la învățătură în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aceste danii. În 1840, de exemplu, stolnicul Mihalachi Mavrodin, căsătorit cu Maria, sora Ralucăi Eminovici, a dăruit și el aceluiași schit pe tot anul câte 5 dimirlii popușoi cât va trăi12. Numai că donația lui Alexandru a produs și ea încurcături, căci Gh. Eminovici ia în arendă această parte de moșie, intrând în conflict cu Vitalie Lemne, starețul schitului Gorovei. Prin aceasta, Eminovici își mărea suprafața pentru agricultură, pe lângă faptul că partea lui Alex. Isăcescu, dăruită de acesta schitului, avea câmp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Nu mai încape nici o îndoială că tranzacția cumpărării Ipoteștilor de către Eminovici era înfăptuită la 30 iulie 184716. Dar ca să devină stăpân pe partea sa din Ipotești și să achite obligațiile bănești față de vânzătoarea moșiei, căminarul a trecut prin multe peripeții. Încurcăturile se întâmplă chiar de la început: tranzacțiile s-au stabilit în vara lui 1847, iar actele s-au făcut în ziua de 11 martie 1848, când Gheorghe Eminovici a cumpărat cele două părți din moșia Ipotești, pe care Eufrosina Petrino le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]