1,423 matches
-
pe furiș mâna la gură, i-a spus: „Hai să-ți dau un mic sfat În legătură cu președintele nostru”. Carol s-a Întors să-l asculte. „Să te uiți tot timpul la fruntea lui Chuck În timpul ședinței”, i-a zis el. Încurcată, Carol l-a Întrebat de ce. „Păi”, a continuat directorul de vânzări, „are pe frunte o venă care se umflă când e gata să-și iasă din pepeni. Dacă Începe să se mărească În timp ce vorbești, probabil că ar fi mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
dintîi așezămînturi a stihurilor”, „aceste trei canoane sînt temelia meșteșugului stihurilor pe care este așăzată toată stihurghichi” etc... Conachi inventează (traduce, calchiază) o terminologie specifică, silind dialectul moldav să primească finețea și complexitatea științei retorice. El Împarte stihurile În drepte, Încurcate și sloboade, numește vocalele slove glăsuitoare și consoanele slove neglăsuitoare, tîlcul, tălmăcirea unui stih se cheamă la el noimă, comparația este asămăluirea, scurtarea unui cuvînt prin ifen [...] se numește zgîrcire și zgîrcirea cuvîntului „pricinuiește scădere” etc. ... Grija poetului este ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el, ține-te la oarecare distanță „ca să nu-l stropești cu bale / și cu scuipările tale”. Cuvintele să fie frumoase, dulci și cu minte, nu mojicești, dacă un ce nu-l știi bine, nu Încerca să-l spui „cu vorbă-ncurcată”. La masă să nu iei Îmbucătura prea mare că e urît, ci una mică, potrivită, „să-ncapă În gură / ca s-o rumegi subțire...”. În poezia erotică propriu-zisă, tonul nu mai este atît de mustrător. În 1831, Anton Pann publică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de compoziție, romanul nu e o reunire de capitole separate, de observații, reflecții, eseuri chiar sau de episoade legate pe un singur fir al personalității eroului, ci un roman în adevăratul sens al cuvântului, adică narațiunea epică a unor acțiuni încurcate și chiar tenebroase (s. n.)"50. Într-adevăr, ca elemente de noutate tehnică se cuvin semnalate atât relativizarea perspectivei narative (episoadele sunt, am văzut, "depozitate în memoria fiecăruia"), cât și atribuirea unui rol mult mai însemnat intrigii în angrenajul romanesc. Drept
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
vînătorii de balene nu trebuie să uite nici o clipă și de care cititorul trebuie să-și aducă aminte pentru înțelegerea unora dintre capitolele ce urmează. în legătură cu această problemă a văzului leviatanilor poate fi ridicată încă o chestiune foarte stranie și încurcată. Mă voi mulțumi însă cu o simplă aluzie. Atîta vreme cît ochii unui om sînt deschiși pe lumină, actul vederii este involuntar, cu alte cuvinte omul vede mașinal orice obiect aflat în fața lui. Totuși, experiența ne învață că, deși putem
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ce sînt aceste jeturi - nu poți oare deosebi apa de aer? Scumpii mei domni, în lumea asta nu-i chiar atît de ușor să lămurești asemenea lucruri simple. Lucrurile astea așa-zis simple mi s-au părut adesea cele mai încurcate. Cît despre jetul balenei, chiar dacă-ai ajunge să stai în el, tot n-ai putea ști cu certitudine ce anume este. Firul lui central e ascuns de pîcla zăpezie și scînteietoare, care-l învăluie; cum ai putea oare spune cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
saulă, apoi începu să o tragă cu repeziciune, în speranța că în felul acesta o va descîlci. Dar în clipa aceea, în fața ochilor lui apăru o priveliște mai înspăimîntătoare decît boturile sîngeroase ale rechinilor! O sumedenie de harpoane și lăncii, încurcate și răsucite între nodurile saulelor, cu vîrfurile și muchiile scînteietoare, se izbiră de cavaleții de la prova ambarcațiunii lui Ahab. Exista o singură salvare. Apucînd cuțitul de bord și aplecîndu-se în chip primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
primejdios peste acest păienjeniș de oțel, Ahab trase puțin saula, o trecu bosmanului și, tăind în două locuri saula lîngă cavaleți, făcu să cadă în mare balotul acela de metal. în clipa aeeea, Balena Albă se repezi printre celelalte saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mea lunecă umbrele viitorului, ca niște forme goale, scheletice; întreg trecutul se întunecă parcă. Mary, copila mea, te pierzi într-o lumină palidă, în urma mea! Băiatul meu drag, nu-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri acum! Cele mai încurcate probleme ale vieții par să se lămurească, dar iată, prin fața lor trec nori negri... Se apropie oare sfîrșitul călătoriei mele? îmi simt moi picioarele, ca unul care-a ostenit umblînd o zi întreagă. Pune-ți mîna pe inimă, Starbuck - mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pune e dacă există vreun da sau vreun nu serios... cinstit... incoruptibil... Ce spuneți? Preotul: (adevărul e că nu prea știe ce să spună...) Păi de, fiule... cum adică?! Dumnezeu ne-a dat vorbirea... (urmează cîteva onomatopeice...) Dascălul: (sub privirea încurcată a preotului) Da... așa... Dumnezeu ne-a dat vorbirea..., cum spune părintele... Preotul: (jenat de discursul dascălului și presat de tăcerea celorlalți) ...Și dacă Dumnezeu ne-a dat vorbirea... înseamnă că da... e da... și nu e nu...! Groparul: (sesizînd
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Lui Ion i se încrețește părul de la ceață tranz.: Ion își încrețește părul part. încrețit, -ă nom. încrețirea, încrețitul A SE ÎNCURCA Firele se încurcă tranz.: Ion încurcă firele ca s-o enerveze pe Ioana part. încurcat, -ă nom. încurcarea, încurcatul A SE ÎNDESI Pădurea se îndesește pe măsură ce urci tranz.: Ion îndesește pădurea de la marginea orașului part. îndesit, -ă nom. îndesirea, îndesitul A SE ÎNDOI Scândura se îndoaie din cauza greutății tranz.: Ion îndoaie scânduri cu dinții part. îndoit, -ă nom. îndoirea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
îndoială: „Glorie Rusiei?” Dar unde este oare țara aceea blondă, blondă ca spicele, albă, albă ca zăpada? Țara aceea cu sufletul bogat? Și ce caută acolo sclavul care geme de durere? Și cine este tiranul căruia i se sărbătorește căderea? Încurcat, am început să recit refrenul: Salut, salut à vous Peuple et soldats de la Russie! Salut, salut à vous Car vous sauvez votre Patrie! Salut, gloire et honneur A la Douma qui, souveraine, Va, demain, pour votre bonheur À tout jamais
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a produs în capul meu: fără să fiu întrebat, am început să vorbesc despre Nicolae și Alexandra, despre vizita lor la Paris. Intervenția mea a fost atât de neașteptată, iar detaliile biografice, atât de abundente, încât profesorul a părut încurcat. Chicote nedumerite au străbătut clasa: elevii nu știau dacă trebuia să considere discursul meu un act provocator sau un simplu delir. Dar deja profesorul stăpânea din nou situația subliniind: - Țarul a fost răspunzător de cumplita învălmășeală de pe câmpia Hodinka - mii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său încurcat, declara cu emfază: „Mă gândeam la ceea ce îi voi spune lui Dumnezeu când, foarte curând, probabil, voi ajunge în împărăția lui...” Atunci, Leconte de Lisle, ironic și respectuos totodată, afirma cu convingere: „Oh, îi veți spune: «Dragă confrate...»”. Curios, o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să comenteze, să compare, să citeze. Mă simțeam atins de o stranie orbire... La un moment dat, conversația noastră s-a întrerupt. Ascultasem atât de distrat, încât ultimele cuvinte ale Charlottei - trebuie să fi fost o întrebare - mi-au scăpat. Încurcat, i-am scrutat chipul ridicat spre mine. Auzeam în urechi melodia frazei pe care tocmai o rostise. Intonația ei m-a ajutat să-i reconstitui sensul. Da, era intonația luată de un povestitor când spune: „Nu, dar asta ați mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însuflețea. Se auzea scârțâitul unui cablu, clipocitul sonor al apei sub un ponton, fâșâitul trestiilor. - E grozav bastingajul ăsta! am exclamat eu, folosind cuvântul acela, căruia nu-i cunoșteam decât vag apartenența maritimă. Pașka mi-a aruncat o privire cam încurcată, a vrut să vorbească, apoi s-a răzgândit. M-am ridicat, grăbit să mă întorc pe Muntele de bucurie... Deodată, prietenul meu m-a tras cu putere de mânecă, ca să mă facă să mă așez și, șoptind nervos, a anunțat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de soare. Părul argintiu îi era adunat la ceafă. Din când în când, mă privea cu un zâmbet ușor. Încercam să înțeleg ce anume, în chipul acela, în rochia aceea foarte simplă, iradia frumusețea a cărei existență o recunoșteam, aproape încurcat. Nu, Charlotte nu era „o femeie care se ține bine”. Trăsăturile ei nu aveau nici frumusețea rătăcită a fețelor „bine întreținute” de femei ce trăiesc într-o permanentă luptă cu ridurile. Ea nu încerca să-și ascundă vârsta. Dar îmbătrânirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să cadă o ploaie măruntă. Charlotte îmi zâmbea prin vălul acela scânteietor. Ceea ce s-a întâmplat pe neașteptate pe palierul ce se legăna în mijlocul stepei a semănat cu încântarea unui copil care, după o îndelungă cercetare zadarnică, descoperă în liniile încurcate savant dintr-un desen un personaj sau un obiect ascuns. Îl vede, arabescurile desenului capătă un nou sens, o nouă viață... Așa era și cu privirea mea interioară. Deodată, am văzut! Sau, mai degrabă, am simțit cu toată ființa mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-o pe jos. Era ca de aici până la Paris. Vezi, nici măcar n-aș avea nevoie de avioanele voastre... A zâmbit din nou, privindu-mă în ochi. Dar, în ciuda intonației voioase, am ghicit în vocea ei o undă de amărăciune profundă. Încurcat, am luat o țigară, am ieșit pe balcon... Acolo, peste întunericul înghețat al stepei, mi s-a părut că înțeleg, în sfârșit, ce însemna Franța pentru ea. IV 1 În Franța era să uit definitiv Franța Charlottei... În toamna aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mi-a zis Luke că i-a spus să mă lase În pace. N-am mai văzut-o pe Elinor de la nunta noastră, de la New York. Sau, mai bine spus, de la așa-zisa noastră nuntă de la New York. Situația a fost foarte Încurcată, dar am scos-o la capăt, pînă la urmă.) Nu ne-am prea Înțeles, În primul rînd din cauza faptului că ea e o scorpie snoabă și rece ca gheața, care l-a abandonat pe Luke cînd era mic și l-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
glasul ei disting o undă de regret. — Ci a soțului meu. Îi place să aibă acoperire. Oricum, vă urez să vă găsiți curînd altă casă... Nu. Nu se poate să-mi facă una ca asta. Nu ne poate lăsa așa, Încurcați. — Fabia, ascultă-mă. Mă șterg pe fața umedă și rece. — Te rog. O să nasc din clipă-n clipă. Nu avem unde să ne ducem În altă parte. Apartamentul nostru e vîndut... — Mmm... mda. Sper ca totul să iasă bine. Pa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la prozelitism, așa că el cochetează cu dușmanii deconstructivismului în șoaptă: Structuralismul-Deconstructivismul, în funcție de modă, sunt "fie absurdități, fie o filozofie remarcabilă". Persiflarea lui ambiguă ne previne în legătură cu "epoca semnificantului incert, când cuvântul nu se mai conectează cu obiectul". Descrie noi direcții "încurcate" care mistifică înțelegerea. Aparent autorul lui Mensonge îl laudă pe Mensonge și semenii lui în ale Desconstructvismului. El declară cu toată seriozitatea că trebuie să acceptăm provocarea declarației că limbajul "nu funcționează". Poate că ne simțim amenințați de această revelație
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
unui om care nu iubește drama. "...defectul geniului spaniol este de a nu fi știut să stabilească borne nici imaginației, nici sentimentului. (...) În complicația intrigii, în încurcătura incidentelor, în ciudățenia neprevăzută a evenimentului, care rupe mai degrabă decât deznoadă legăturile încurcate ale acțiunii; într-un amestec bizar de bufonerie și eroism, de galanterie și devoțiune, în caractere ieșite din comun, în sentimente romanești, în expresii emfatice, într-un miraculos absurd și pueril, în asta constă, la ei, interesul și pompa tragediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]