9,411 matches
-
de film; filmul, ca și altele făcute în America, a început să ruleze deja în Statele Unite și va mai dura luni de zile până ce ajunge în Anglia. ― Știu că ești foarte secretoasă în privința vieții tale amoroase, îndrăznește Ben, în timp ce Alexia încuviințează încurajator, dar ai putea spune că te asemeni cu personajul? ― Vrei să spui dacă merg mai degrabă pe pasiune decât pe dragoste? Ben dă din cap. ― Cred că relațiile sunt foarte dificile, mai ales în această industrie, începe ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
oară în viața mea, simt că n-am nevoie de un bărbat ca să mă împlinesc. ― E foarte evident că te-ai legat destul de mult de personajul tău din film. Gata, Ben, revino pe un teren mai comod. ― Absolut, spune ea, încuviințând din cap. Cred că atunci când eram mai mică aș fi mers pe pasiune de la început, dar pe măsură ce crești, te schimbi, și acum mi-ar plăcea să cred că vreau ceva mai substanțial. ― În ce sens crezi că te-ai schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mod regulat ca și în România. Dar ceea ce preocupă pe toată lumea din acea provincie, ceea ce guvernul cu o oră mai înainte voește a precurma este caracterul provizoriu al acestei organizațiuni. Precum este știut, atât Camera Deputaților cât și Senatul au încuviințat ca Dobrogea să fie administrată prin regulamente de administrațiune publică, și aceasta până la o organizațiune definitivă. Astfel, până acum, acestei provincii îi lipsește ceea ce importă mai mult pentru desvoltarea și siguranța unei populațiuni: stabilitatea întemeiată pe lege. Guvernul s-a
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dar s-au combătut la timp"1379. Menționăm faptul că încă din data de 15 martie 1879 a fost emis un decret domnesc privitor la organizarea și finanțarea serviciului sanitar în Dobrogea. Articolul II al acelui document prevedea că "se încuviințează pe seama ministerului de interne un credit estraordinar de lei 2 700 pentru plata cheltuielilor de transport și cele de instalare la funcțiune a medicilor și veterinarilor numiți în Dobrogea, câte jumătate din lefa și diurna pe uă lună fie-căruia, (...) care
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Silistra Nouă erau prezentate ministrului de Interne de către prefectul județului Constanța, Dimitrie Quintescu, în cadrul unui raport datat 28 aprilie 1896. În cuprinsul raportului, prefectul județului Constanța solicita acceptarea de către ministru a demisiei domnului Nicolae Constantinescu și transmitea rugămintea de "a încuviința transferarea la plasa Silistra Nouă a domnului Alexandru Poteca, actual subprefect la plasa Mangalia"1939. Totodată, "pentru postul ce devine vacant la plasa Mangalia", Dimitrie Quintescu, prefectul județului Constanța, îl recomanda pe "Vasile Petrescu, care a ocupat funcțiunile de judecător
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
prisos. Când ajunseră la podețul numit Doi cedri, samuraiul îl văzu pe Yozō cu părul albit de zăpadă stând neclintit ca o statuie a lui Budha în mijlocul sălbăticiei. Și el avea părul albit de zăpadă. A sosit unchiul dumneavoastră. Samuraiul încuviință din cap, își dădu jos legătura de lemne de pe umeri și o așeză la picioarele lui Yozō. Ca toți țăranii de prin aceste locuri, și el avea ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și mirosea a pământ. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
japonezilor de rang înalt le plăcea vinul. Sfetnicul pentru negoț tocmai primea un oaspete, dar au fost poftiți imediat în camera sa, fără sa mai fie puși să aștepte într-o altă încăpere. Când îl văzu pe misionar, acesta doar încuviință ușor din cap și își continuă nestingherit discuția. Era limpede că voia cu tot dinadinsul ca misionarul să audă ce se vorbea. Pe parcursul conversației apărură adesea numele localităților Tsukinoura și Shiogama. Sfetnicul pentru negoț discuta cu un bătrân dolofan remarcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pune la cale! Glasul bătrânului se însuflețise de parcă bătălia mult așteptată ar fi început deja. Cu toate că nu-l prea trăgea inima să meargă până la Ogatsu cale de o zi și jumătate, samuraiul care își ascultase întotdeauna tatăl și unchiul său, încuviință pe tăcute și de această dată. Se gândi că, dacă s-ar lămuri cu ochii lui de întreaga situație, atunci ar putea mai ușor să-l convingă să renunțe la visurile sale pe bătrânul unchi care nu putea digera schimbările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
unui port bun unde să poată ancora galioanele, dar din fericire golfurile Kesennuma, Shiogama și Tsukinoura pe care le cercetaseră ei înșiși în ultima săptămână erau cât se poate de potrivite. Atât seniorul Shiraishi, cât și ceilalți oameni de seamă încuviințară din cap foarte mulțumiți de cuvintele constructorului, pentru ca apoi discuția să se îndrepte spre subiecte precum vremea și oamenii din Nueva España. Ningea din nou în ziua aceea. După ce se termină discuția, constructorul ceru îngăduința să se retragă și ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dar nici un padre n-o să mai vină aici multă vreme de acum înainte. — Ba da, în scurt timp vor veni pe domeniile Stăpânului mulți preoți din Nueva España. Voi încă nu știți nimic, dar eu sunt încredințat că Stăpânul va încuviința. „În curând mă voi întoarce aici cu o mulțime de preoți pentru mine și pentru omul acesta”, murmură misionarul în sinea lui. „Și atunci, peste acești preoți mă vor numi episcop pe mine.” Mângâind stâlpul ușii cu o mână, omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii: Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Unchiul încuviință din cap: — Luați aminte, cu toții ne vom îngriji cum se cuvine de rubedeniile celor trei până la întoarcerea lui Rokuemon. Ceilalți țărani păreau degrabă ușurați că n-au fost ei numiți. Începură din nou să-și tragă nasul și să tușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niște corbi. Se așezară pe scaune față în față cu solii. În acel moment dinăuntru ieși seniorul Shiraishi însoțit de doi oameni de seamă. Înainte de a se așeza, seniorul Shiraishi aruncă o scurtă privire la chipul plecat al samuraiului și încuviință din cap mulțumit. Apoi le prezentă solemn pe cei trei străini tuturor. Erau cei mai de seamă membri ai echipajului de pe vasul spaniol care naufragiase cu doi ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le ceară să-i alunge pe iezuiți din Japonia și să le permită propovăduirea în această țară numai franciscanilor, dar nu-i stătea în fire să spună totul atât de fățiș. — Acest lucru este de mare însemnătate! — O să-l scriem, încuviință seniorul Shiraishi. Și pentru el, la fel ca și pentru toți ceilalți japonezi, și iezuiții, și franciscanii, erau cu toții padren creștini, așa că puțin îi păsa de diferențele dintre ei. — Ești sigur că această scrisoare va ajunge la Papă? întrebă seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străini, dar dacă nu sunt creștini, nu vor putea să facă negoț deloc. — Atunci, chiar dacă negustorii japonezi or să treacă la credința creștină doar de dragul negoțului, zise Matsuki parcă zeflemitor, dumneavoastră tot o să fiți mulțumit, senior Velasco. — Așa cred, am încuviințat eu. Sunt mai multe cărări ca să urci un munte. Sunt și cărări dinspre răsărit și apus, după cum sunt și cărări dinspre miazăzi și miazănoapte. Pe oricare dintre ele ai apuca-o, ajungi tot în vârf. La fel e și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
strânse la pieptul său asudată toată și își lipi fața de a lui. „Degeaba pleci”, murmură ea gâfâind, „tot n-o să primim înapoi pământurile din Kurokawa.” El se retrase de lângă Riku și o întrebă speriat: „Știe și unchiul?” O văzu încuviințând și se ridică uluit. În acel moment se trezi. Se murdărise. Dintr-un colț al cabinei încă umed din cauza inundației din timpul furtunii, se auzeau sforăiturile când mai puternice, când mai slabe ale unuia dintre tovarășii săi. Era Tanaka. „A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va putea să respingă fățiș cererile sale. Velasco e om șiret. Izbucnirea lui Tanaka venea tot dintr-o neliniște nelămurită. Samuraiul simțea și el aceeași neliniște. Știa că mai marele fortăreței nu avea dreptul să primească scrisorile Stăpânului și să încuviințeze negoțul cu negustorii japonezi, dar după atmosfera acelei după-amieze își dădea limpede seama că Nueva España nu se bucura defel că ei, japonezii, traversaseră oceanul. Așa stând lucrurile, se prea poate ca și în capitala Mexico, unde se afla guvernatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau numai plante noduroase, pline de ace. De lângă el, Nishi zise: E prima dată când văd o asemenea priveliște. Samuraiul încuviință din cap. Trecuse oceanul întins și nemărginit. Acum călătorea printr-un câmp sălbatic și neprimitor. Totul îi părea un vis. Oare chiar ajunsese într-o țară de care nici tatăl său, nici unchiul său și nici soția sa nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acum încolo și negoțul o să le meargă bine, fără îndoială. Cei doi tăceau, așa că am continuat: — Nu e vorba numai de atât. Cred că ritualul de astăzi nu va rămâne fără ecou, ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ceilalți. Samuraiul, care de obicei în astfel de situații tăcea mâlc, zise mai mult ca pentru sine: — Dar dacă pentru începerea negoțului dintre Sfatul Bătrânilor și Nueva España ar fi nevoie să ne ducem în Spania... Cu brațele încrucișate, Tanaka încuviință și el din cap: — Hasekura are dreptate. Oricare ar fi planurile lui Velasco, noi trebuie mai întâi de toate să ne îndeplinim însărcinarea. Ar fi bine să vă mai gândiți! o umbră de zâmbet apăru pe chipul lui Matsuki. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
socotește seniorul Ayugai. De aceea el și sprijinitorii lui s-au împotrivit față de numirea unuia izgonit din Edo ca Velasco. Părerea seniorului Shiraishi a avut până la urmă o greutate mai mare, dar cel puțin la capătul discuțiilor Sfatul Bătrânilor a încuviințat să nu mai fie trimiși oficiali de rang înalt ca soli. În locul lor, au fost aleși niște ostași de rang mic, ca noi. Matsuki vorbea despre desfășurarea evenimentelor atât de clar, de parcă ar fi fost el însuși martor la discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Simțea în adâncul inimii o împotrivire față de atotștiutorul Matsuki. De asemenea, voia să se răzvrătească împotriva plăsmuirilor lui Matsuki despre planurile Sfatului. Auzi zgomot de pași în spatele lui. Era Nishi care scoase un oftat: Ce-am obosit! — Din pricina lui Matsuki, încuviință samuraiul din cap. Mereu gândește rău despre toate. Mie asta nu-mi place deloc. — Senior Matsuki spune că unul dintre noi ar trebui să se întoarcă acasă o dată cu negustorii și să dea de seamă în fața Sfatului despre cum stau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se adunase un pâlc de rățuște. Yozō îl bătu pe umăr și îi arătă sub un pom, singuratică pe lac, o lebădă albă cu gâtul lung scufundat în apă. Era o pasăre călătoare căreia țăranii îi ziceau pasăre dalbă. Samuraiul încuviință din cap. Asculta pufăitul lui Yozō care sufla în cărbunii aprinși. Se întrebă visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în zori. — Nu putem să facem așa ceva! clătină Tanaka din cap neînduplecat. Noi am venit în această țară cu o însărcinare de îndeplinit. Dacă se întâmplă ceva cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va avea de suferit. Fostul călugăr încuviință trist din cap. Apoi, de lângă platan îi petrecu îndelung cu privirea cum se întorceau la mănăstire. Se trezi din cauza frigului. În lumina lunii, Nishi Kyūsuke se încălța cu băgare de seamă. Descoperind privirea samuraiului ațintită asupra sa, își dezveli rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]