13,143 matches
-
lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mărturisirilor. Îi alegea mai mereu pe cei blazați, care dintr-un motiv sau altul renunțaseră să-și ducă la bun sfârșit proiectele făurite cândva, ea purta cu adevărat o luptă pentru a le putea reda încrederea în propriile puteri, îi îndemna să nu-și abandoneze planurile, îi pistona insistent, încurajându-i cu laude și visuri de viitor mare, încât deseori reușea să-i mobilizeze, să-i facă să lege firul din punctul unde fusese întrerupt. De obicei, cam în această perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și avea niște buze, așa, ca cireașa! Până atunci se înverșunase împotriva soților Alexe din pricini ideatice, exterioare, dar acum era lovită direct, acum ei atacau o persoană de care era legată afectiv și spiritual și spiritul ei feminin o îndemna să-l corcolească pe Ovidiu, dragul de el, să-l apere, cu fiecare nouă rememorare ea se convingea, încerca cu orice preț să se convingă de inexactitatea concluziilor lor, de strâmba lor judecată, în definitiv era absurd, absolut imposibil, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Sala cinematografului o să fie cu siguranță aproape goală, dar eu personal am speranța că n-o să ne ducem degeaba. Filmul este făcut de un regizor care merită toată atenția. Aș fi bucuros dacă ai accepta invitația. Impulsul de moment o îndemnă să refuze, pleoapele îi erau grele, umflate ca de plâns, o furnica somnul, putea să pretexteze o migrenă, o stare febrilă, ceva, indiferent ce, numai să nu se ducă. Afară era întuneric și îi era atât de incomod să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știu ce să facă. Până și receptorul era greu de ținut în mână, o adevărată povară. Tocmai citea un almanah și se lupta cu somnul când a sunat telefonul, era mai comod să refuze, dar vocea interioară, dezmeticită și ea, o îndemnă, du-te, du-te, du-te. Da, spuse repede în receptor, da, bine. Peste cât timp pot veni? Dincolo de vălmășagul din creier, răzbătu în conștient, ca o alarmă, chipul bătrânei de la etajul întâi, cu nasul turtit de geam, fremătând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și îmi dărâma baricada. Hai, zice Baby, bătând step în ploaie, aveți timp de la 2 la 8 să vă futeți, tu la cât pleci în Bulgaria? la 9! Marius nu spune nimic, mie mi se pare cam caraghios să te îndemne altul la futut, se poate, zice Baby, să vii tu în București și să dai banii pe hotel? Nu puteați să mă sunați?! Eu stau cu spatele la Marius, Marius nu spune nimic, ce bine, îi spun lui Baby, care de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe șezlong. Eleanor nu se lasă descurajata de ironia lui. — Încerci să te-ntorci la vremurile de aur, când tu și Șam erați cei mai buni prieteni, nu doar vechi prieteni. Cand amândoi aveați tot viitorul în față. — Continuă, o îndemna Adrian, privind tavanul. — Când erați egali din toate punctele de vedere. Sau poate că tu erai deasupra lui. Așa credeau cei mai mulți. Dar acum, cănd Șam a ajuns să aibă un succes atât de mare, iar tu esti... Eleanor se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Mulțimea de pinguini se adunase în jurul meu, bătând din aripi în semn de mulțumire. Un pinguin mai bătrân m-a invitat în Regatul Pinguinilor. Acolo, am văzut bijuterii, galbeni, haine, parfumuri, cărți și multe alte obiecte. Un spirit m-a îndemnat să iau un obiect dintre acestea. Am ales o carte mare, prăfuită, sperând că-mi va fi utilă. Apoi, acel spirit mi-a spus să folosesc obiectul luat. Am început să citesc cartea ilustrată cu animale de tot felul. Apoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi place mai mult. În aceeași situație se află și cerșetorul, care trăiește din mila semenilor, întrucât el însuși, indiferent din ce cauză nu se poate întreține. La pomană mănâncă pe săturate, căci nu-l oprește nimeni, dimpotrivă, gazda îl îndeamnă să nu se jeneze. Autorul anonim al acestei zicale a pornit de la constatarea repetată a faptului că vrabia preferă mălaiul, iar calicul, praznicul. Sensul metaforic al zicalei a apărut însă ulterior, când, un vorbitor cu talent poetic, a aplicat-o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care cad cu zgomot și își leapădă haina verde, iar în vii, ciorchinii grei și dulci așteaptă mâinile harnice care să-i culeagă. Și în grădinile de zarzavaturi, Toamna
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înconjoară cu minunile ei, fiind frumuseții firii, mereu schimbătoare oglindă în care te vei vedea așa cum ești. De când acest pământ are un chip și un nume, ai senzația că participi la viața lor. O întreagă țară de munți împăduriți te îndeamnă la meditație. Latura cosmică a vieții și a istoriei a început aici. Și tot aici s-au născut nemuritoarele versuri: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai. Mircea-Raoul Bahnaru, clasa a VII-a M.I. 5. COMPOZIȚII DESPRE
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trebuie să treci pe tărâmul trecutului. Incursiunea a fost scurtă, pentru că deodată în fața ochilor mi-a apărut o luminiță, dezvăluind o poartă luminată din toate părțile de un fel de soare care te orbea, iar lângă ea un paznic te îndemna să deschizi poarta. Curioasă, am pus mâna și am apăsat. O lumină puternică m-a orbit. Din nou am trecut prin tunel. De data aceasta era plin de lumină. De o parte și de alta săgetau unde strălucitoare. Am ajuns
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
am intrat în casă, unde mi-am îmbrățișat cu drag părinții și leam spus că nu-i voi mai supăra niciodată. Surprinși de vorbele și faptele mele, m-au întrebat atunci de ce am luat această hotărâre și cine m-a îndemnat. Am ținut însă ascuns secretul meu și le-am spus că așa este normal și corect să procedeze orice copil din întreaga lume. Ingrid Năstase, clasa a VI-a E Visul Delirul febrei în care mă găseam îmi aducea extraordinare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ceața de pe câmpuri, stelele și văpaia de pe apă. De multe ori se culca chiar acolo, în mijlocul pădurii. Se înțelegea foarte bine cu fratele Ilie care îi citea romanul Robinson Crusoe, povestindu-i peripețiile înfruntate de el. Cartea aceasta l-a îndemnat să citească și altele. În rest, iubea mult apa, bătălia la iaz, veselia. Acesta cred că a fost copilul Eminescu, copil care mai târziu avea să ajungă cel mai mare poet român. El va rămâne mereu viu în amintirea poporului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
venit dinspre mare. Jos, în zăpadă, zace un trandafir sângerând, contrastând nedorit cu nevinovata culoare a omătului. Alina Tonigaru, clasa a VIII-a C Timp Tatuat Plouă peste salcâmi în floare. Parfumul albliliachiu, purtat de o pală de vânt te-ndeamnă să te plimbi printre ei. Cobor. O melodie răsună în noapte, îndulcind mireasma cu un plus melancolic. Stelele par de aur. Luna revarsă valuri de lumina palidă. Umbrele salcâmilor se profilează mari, lunatice, ca niște fantome pe strada pustie. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
conducte de apă și baie, bucătărie de primă clasă. Pensiune pentru cei În trecere. Prețuri ieftine!” Amintirea câtorva Înmormântări reușite, la care asistase alături de părintele Socolan, Îi curmă zbuciumul, căci toate confirmau neputința de a da glas sentimentelor și Îl Îndemnau să creadă că doar o faptă anume ar putea răsplăti pe de-a-ntregul bunăvoința gazdelor sale. Și gândul faptă se făcu. Dar fără Încuviințarea sa: pătura cu care era acoperit, verde și roasă până la urzeală, Încât semăna mai degrabă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Avea o listă Întreagă de motive de fericire, Începând cu sănătatea, bunul cel mai de preț, și terminând cu lamele „Wilkinson” care Îi mângâiau obrazul În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al chelnerului: Să mai veniți pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
niciodată, vorba imnului nostru, ce imn bun și frumos avem, zise Macavei. Steagul, fă ceva cu steagul, Îi șoptea Eleonora, gata să-și dea parcă sufletul, lasă imnul, l-om cânta mai târziu, știu toate cuvintele... Steagul, Înfige steagul, Îl Îndemna Eleonora, până În Marea Marmara, până În Baszforró... Atunci, Macavei Înfipse lancea tricolorului În inima de omidă a redutei. Eleonora se zvârcoli o vreme, apoi doar zvâcni de câteva ori din tot trupul, apoi se liniști... Începu să cânte Încetișor: Trei culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În filmul Și caii se Împușcă, nu-i așa? Se târau de ici-colo și nu se Îndemnau la vorbă. Aveau ochii roșii și umflați ca niște ouă de Paști Împistrite, puse În cuiburi de lavandă. O frumusețe! Seara, când se lua curentul, și se lua În fiecare seară, ochii le străluceau În Întuneric precum mira televizoarelor color
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sau se uita la televizor, iar Flavius-Tiberius odată plecat de acasă putea lipsi oricât: minute, ore sau zile Întregi, fără nici o veste. Învârtea plicul pe toate fețele În căutarea unui semn cât de mic care ar fi putut să o Îndemne să Îl deschidă sau să Îl arunce În foc. Cum la vârsta ei, puține lucruri o mai speriau, deschise plicul. Găsi o scrisoare de câteva pagini bune scrisă pe foi de observație medicală, fără dată și fără loc În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
blonde tăiate cu grijă din reviste porno și cu care Își tapetase cabina ca să-i țină de urât până la Întoarcerea acasă. De ele s-a despărțit cel mai greu. De dor și jale s-a tânguit ca un muezin care Îndeamnă lumea la rugăciune. Era gata să dea și tirul la o adică pentru cinci litri de apă cu cifră octanică scăzută Întrucât pe acolo toate au gust de benzină. Cel puțin așa i se părea lui. Acum Îi Înțelegea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar el continua să stea lipit de peretele alb purtând pe umărul stâng ca pe un mic trofeu desenul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi se strânse și toate firele de păr de pe corp mi se ridicară, un conductor electric. Tot trupul mă îndemna să fug, să scap. Dar n-am fugit. Când m-am ridicat cu grijă în capul oaselor, o logică superioară preluă controlul, o mână sigură apucă sforile mele de marionetă, îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
schimbându-și locul și modificându-se odată cu timpul și perspectiva, așa cum fac toate cuvintele, ideile și conceptele. Nu nu nu. Am încercat să mă dezbar de acel fel de-a fi, să împing ideea înapoi, în spatele lucrurilor fizice, să-mi îndemn corpul să găsească și să accepte dura realitate a podelei ca pe o entitate de nisip, pietre și ciment, duri atomi fizici fără cuvinte, idei sau conexiuni, dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar mintea mea nu reușea să găsească decât cuvintele, ideile, semnele și conexiunile acestor lucruri, niciodată nimic solid, iar corpul meu nu putea acționa fără instrucțiunile transmise de creier. Mi-am îndreptat din nou privirea în jos, încercând să-mi îndemn ființa spre lumea familiară a lucrurilor solide și-a spațiului. Dar până și vaga amintire corporală a pământului tare dispăruse și picioarele mele se agitau în bezna aceea lichidă, lipsită de substanță. Lumea, mintea mea, felul în care acestea intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]