2,093 matches
-
Pornind de la studiul lui Robert H. Sharf „The Rhetoric of Experience and the Study of Religion“, cu privire la legitimitatea utilizării formulei „experiență religioasă“ în studiul religiei, aș aduce acum în discuție câteva obiecții legate, metodologic, de modurile în care se consideră îndeobște că trebuie redactat un text academic. Dacă nu este adecvat ca un discurs „științific“ să fie plurivoc, ambiguu și să utilizeze ignorant și imprecis termeni care se doresc repere în discuție, la fel de riscantă îmi pare, dincolo de critica justă făcută de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Lumi și trepte Decuparea lumii în trepte, registre sau „lumi“ și separarea lor spațială sau/și temporală naște ierarhia. Prima separare/decupare survine prin gestul „extragerii“ sau celal impunerii diferenței în virtutea unui criteriu ori principiu, altul decât principiul Unul (descris îndeobște ca principiu „prim“ sau „ultim“ ori ca principiu creator, întemeietor etc.). Această „mișcare“, această reorientare a privirii care decu pează, temporalizează și spațializează face posibilă emergența structurii ierarhice prin întoarcerea de la Unul și din legătura Unului către cele multe (născute
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca cea care e cauza unică a tuturor; și mai presus de toată negația, ca cea care le depășește pe toate, care e simplu dezlegată de toate și dincolo de toate.“ Iată și o ilustrare, la fel de elocventă, din cadrul tradiției taoiste (tradiție îndeobște (des)considerată drept tradiție „păgână“, „idolatră“ și, în orice caz, non monoteistă, din pers pectiva celor trei tradiții abrahamice, care își revendică exclusiv și radical „monoteismul“). Este vorba despre un fragment din lucrarea lui Lao zi Cartea despre Dao și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Muntenia - reiterează tema încălcării rânduielilor firii, prin amestecul nepermis al regnurilor (în această lumină, gestul Cătălinei din finalul poemului este salvator și asigură, prin necontaminarea trep telor, conti nuitatea ierarhiei; el nu mai poate fi interpretat, după cum înclină să susțină îndeobște critica literară, ca gest con dam nabil și de blamat ori ca expresie mediocră a unui refuz în privința posibilității, doar aparente, de ascensiune a sufle tului). b. închinarea la idoli, de data aceasta ca practică idolatră în interiorul religiilor monoteiste (nu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
își schimbă, după voință, forma trupului? Ce înțelegere a lumii a avut Hristos când a mers pe mare? în ambele cazuri este sfidată cauzalitatea în ordinea multi plului. Și aceasta pentru că mișcarea trupului urmează mișcarea sufletului (și nu invers, așa cum îndeobște credem noi, luând ca reper legea cauzei și a efectului), iar mișcarea multiplului urmează mișcarea Unului (și nu invers). Dacă îmi propun să ajung la Universitate, intenția mea, ca mișcare a sufletului, o percep și o consider condiționată de mișcarea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ea urmează cu fluiditate mișcarea sufletului. Altfel spus, sufletul nu este legat și împietrit la nivelul unei forme vizibile, depinzând (cauzal) de aceasta. Dar cum suntem noi educați în societatea care se dorește a „viitorului“? Ne percepem și ne decupăm îndeobște ca ființe individuale prin trup. Acest lucru este atât de comun, încât nici nu îi mai acordăm atenție: a reduce lumea la exterioritatea vizibilă și a încerca să perpetuezi insistent ace leași forme înseamnă a interpreta greșit și superficial harta
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
inversă“ (trup sau lume - suflet), transmisă din generație în generație. Dacă dorim să ne întâlnim cu o persoană, vom considera că întâlnirea are loc numai atunci când corpurile se întâlnesc într-un anume spațiu și într-un anume timp. Astfel, considerăm îndeobște că suntem acolo unde este corpul nostru și ne identificăm în primă instanță cu trupul, ori de câte ori este vorba despre ce suntem, cum suntem, unde suntem etc. Oare nu te întâlnești cu o persoană, spontan și instan taneu, atunci când gândul sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și nesimțitoare, care e numai vorbă, și nu pe cea din har”. (Sf. Grigorie Sinaitul, Capete după Acrostih, cap. 28, în Filocalia..., vol. VII, p. 106) „Însemnează-ți însă că credința, după cuvintele predate de Dumnezeu, este îndoită. Una e, îndeobște, cea a tuturor credincioșilor ortodocși, iar alta a unora puțini care prin împlinirea tuturor poruncilor îndumnezeitoare s-au reîntors la chip și asemănare și astfel, s-au îmbogățit cu lumina dumnezeiască a harului și și-au răzimat toată nădejdea în
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
obiectivate și subiectiv reale; întreaga societate istorică și întreaga biografie a individului sunt văzute ca având loc în acest univers"350. Capitolul III Ideologia ca instrument al cunoașterii politice În planul general al realității sociale, spațiul delimitat de politic este îndeobște recognoscibil prin referire la fenomenul puterii. Nu întâmplător, din momentul în care i-au fost conferite conotații politice, ideologia a fost asociată relațiilor asimetrice pe care se presupune le instaurează în societate, construind apoi reprezentări al căror rol este cel
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
În acest context, argumentez că, deși înțelege fenomenul în termeni dialectici în sensul că dinamica interioară a procesului globalizării este dată de o logică multicauzală, chiar contradictorie teoria socială și politică reușește să evite caracterul istoricist pe care îl presupune, îndeobște, orice proiecție de tip hegelian asupra istoriei. Dimpotrivă, procesul globalizării este unul contingent, iar această caracteristică e dată de faptul că interdependența dintre anumite evenimente care au loc în diferite părți ale globului nu implică și posibilitatea de a controla
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
pe tatăl celui care-l omorâse pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice să prinzi în ele gaițe, sitari sau pești și, dacă vrei, maimuțe (care, altfel, pot să se schimonosească la tine în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-i înțelegi, iar eu, semenul lor, / Simțind ca ei, supus ca ei durerii, / Să nu fiu mai mișcat decât ești tu?“* Ca să-l aducă însă pe stăpânul său la o asemenea 181 * Traducerea diferă în câteva locuri de cea folosită îndeobște. schimbare, Ariel știuse, cu subtilă deliberare, să-i amintească de Gonzalo, bătrânul sfetnic care, în ceasul sumbru al trădării, îi salvase, pe el și fiica lui. Cu țelul unui bine viitor trezește amintirea unui bine din trecut. „Alonso, frate-său
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pe tatăl celui care-l omorâse pe Patrocles, ci pe un bătrân, care îi amintea de tatăl său, și pe un om ale cărui nenorociri, în bună măsură pricinuite de el, le deplânge din perspectiva mai înaltă a destinului omenesc îndeobște. Apoi iese să își țină făgăduiala și o face regește: pune femeile să spele și să ungă leșul lui Hector, pe care până atunci îl pângărise atât de sălbatic, și să l îmbrace după rangul lui, cu veșminte pe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
broaște râioase, viespi, arici, gândaci și lilieci, cârtițe în stare să audă pasul cel mai furișat, bufnițe, crustacee. Însă Caliban, cel mai expus la astfel de neajunsuri, este și cel care știe în amănunt locurile bune ale ostrovului său, mănoase îndeobște sau prielnice să prinzi în ele gaițe, sitari sau pești și, dacă vrei, maimuțe (care, altfel, pot să se schimonosească la tine în coșmaruri). Și se mai află acolo pădureni, ca lupii sau ca urșii veșnic mânioși, dar nu primejdioasele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
primilor piloni ai așa-numitei "societăți afluente" (affluent society), ai "societății abundenței" (welfare state) din anii '60. Este învins împotriva logicii. Cei care, cu șase ani în urmă, cîștigaseră surprinzător, pierd acum la fel de surprinzător, ceea ce demonstrează că electoratul nu are îndeobște reacții logice, ci mai degrabă psihologice, de cele mai multe ori dorind schimbarea cu orice preț. Sancta simplicitas! Clement Attlee își reocupă locul de lider pe banca Opoziției, loc pe care nu îl va părăsi decît în 1955 cînd regina îi conferă
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
și mai puțin detaliată”. Eroarea lui Hegel, și a tuturor urmașilor lui, constă în aceea că evoluția intrinsecă a limbii, care înseamnă gramaticalizare, nu se află în raport direct cu gradul de civilizație al populației care o vorbește. Se consideră îndeobște că cea mai mare realizare a lui Schleicher ar fi următoarea cerință: comparând sunetele și formele limbilor înrudite trebuie să le reduci pe acestea la stadiul inițial, ceea ce înseamnă reconstituirea a câte o limbă de bază pentru familiile de dialecte
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lexicale străine care au alterat limba latină. Aprecierea acestor cuvinte, la modul general, ca autohtone nu este greșită, numai că știința tradițională, al cărei prim teoretician este însuși Cantemir, nu reușește de trei secole să identifice limba autohtonilor. Se consideră îndeobște că această limbă trebuie să fie una concretă, cum era latina medievală, o limbă care, cu unele modificări de suprafață, ar trebui să servească și astăzi ca mijloc de comunicare. Neluarea în considerație a evoluției firești a limbii a dus
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prefăcând multe cărți din greacă și latină pre slovenă”, prilej cu care, limba slavă fiind barbară, „au luat multe cuvinte grecești și latinești”. Am insistat asupra acestor lucruri întrucât gândirea istorică a Școlii ardelene nu este cunoscută suficient. Se consideră îndeobște că reprezentanții ei sunt aceia care au introdus purismul latinizant în perceperea teoretică a istoriei limbii române, pe când adevărul, după cum am arătat mai sus, este cu totul altul. Prezentăm, simplificat, câteva articole din Lexicon: Abore, m. pl. -rĭ. Aбope: vapor
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și în cele ale turcilor, dar originalul pare a fi grecesc, așa cum susține chiar un autor turc de cărți de bucate, Deniz Gursoy: este vorba despre o mâncare scăzută, de fasole sau de pește, cu sos de roșii și ceapă, îndeobște servită rece. Iahniile au și ele dublă cetățenie, tot turcă și greacă, însă unii etimologi susțin că termenul ar proveni din verbul grecesc ahnizo, a fierbe în abur. Pe de altă parte, ele sunt atestate în cultura gastronomică turcească încă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și anume cea de descendență atitudinală și estetică a spiritului tutelar al lui Caragiale. În mod evident această perspectivă atrage numeroase teme de reflecție, colaterale totuși demersului nostru: problematica impactului cultural, a specificului național "caragialoeminescian" (Radu Cosașu), a negativismului asociat îndeobște cu "atitudinea Caragiale"39. Ceea ce ne va interesa este, așa cum am precizat deja, captarea unei imagini cât mai cuprinzătoare exclusiv a fluorescenței scripturale caragialiene, deci a succesoratului vizibil pe tărâmul literaturii românești. Trebuie să precizăm de la început că această moștenire
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toți acei scriitori români care vor aborda unul sau altul dintre modurile comicului. Capitolul III Comicul caragialian și postcaragialian Pentru delimitarea unei imagini de ansamblu a literaturii române de factură comică vom folosi atât criteriul "sensului" care departajează modurile comice îndeobște acreditate, cât și pe cel al genurilor și speciilor literare. Se vor putea urmări astfel reprezentările modului satiric, al celui parodic, ironic, grotesc și umoristic nu doar în dramaturgie, ca gen esențial compatibil cu sensul conceptului de comic, substrat de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iluzoriu al "marii trăncăneli"85. Analizând sistematic Spiritul parodic la I. L. Caragiale, Adelina Farias evidenția complexitatea actului parodic al scriitorului, punctând și exemplificând reperele paradigmei. Autoarea observa lărgirea zonei de investigație parodică de la un anume idiolect (cel al lui Delavrancea îndeobște), la un curent artistic (romantismul, simbolismul, sămănătorismul), la un tip de literatură, de pildă, cea senzațională de consum, extinzându-se apoi la zona mai amplă a artei în amsamblu, ca modalitate de concepere a actului literar, la manifestările limbajului (stilurile
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
preambulul teoretic, întrucât intenționează și izbutește prin exagerările caricaturale să scoată în evidență erorile de comportament și de mentalitate, care se vor corecta practic de la sine pe temeiul ridicolului făcut astfel vizibil. 3.11. Modul grotesc postcaragialian Deși se afirmă îndeobște că Arghezi inaugurează estetica urâtului în literatura română prin grotescul din poeziile sale din ciclurile Florile de mucigai, Blesteme, etc. sau din romanele cu tentă satirică Poarta neagră, Icoane de lemn (1930), Cimitirul Buna-Vestire, (1936), Lina (1943) și în special
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de cârpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpusa era o păpușă caraghioasă Și julită la nas. (Elegie pentru păpușa de tărâțe)192 Prezența obsesivă a thanatosului și nota elegiacă predominantă inversează grotesc tiparele de reprezentare ale universului copilăriei, teritoriu îndeobște înseninat de veselie și vitalitate plenară. Biografia "guignolescă"193 din eseul cu titlu semnificativ, dar ironic, Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo (1935-1936), sublimează în manieră caragialiană din Câteva păreri, repulsia pentru retorica, elocvența, emfaza și artificialitatea poeziei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]