KorAP: Find »[drukola/base=îndrăzni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...399 >

9,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai mici detalii de vreme ce tovarășul era deja arhicunoscut prin satele vecine ca vajnic susținător al tuturor demersurilor oficiale pentru binele țării și fericirea poporului. Și dacă cineva îndrăznea să se împotrivească ori să clevetească împotriva acelui bine sau acelei fericiri, numaidecât devenea clientul și apoi victima temutului căpitan și soarta îi era petcetluită fără nicio ezitare și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
anii care vin. Ce bine ar fi să trăim în viitor, Vetucă, nu în prezent! Că viitorul va fi luminos, purpuriu, fericit; numai că acest viitor, fără îndoială, a devenit deja trecut. Așa ne spune și Papagalul surdului, Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
nu degeaba tovarășii de la Curioși înregistrează și pozează absolut totul ce se petrece în zonă... Vor să definitiveze grupul lui Papagal care le dă mari bătăi de cap și frisoane, că mulțimea aceea sporește de la o zi la alta și îndrăznește să clevetească împotriva stăpânirii și a puterii deopotrivă. Și nu se sfiesc să spună fățiș că sfârșitul relelor și belelelor este cât se poate de aproape. Vezi, Dinule-tată, să nu te tragă în poză și pe tine, că mă ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
pe peretele dinspre răsărit din casa cea mare. * * * Cum, Trifane-Cotelbane, voi nu știați chiar nimic legat de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea cerului nu îndrăznea să zboare peste sârma ghimpată, nici știrile radio-TV nu ajungeau la noi, darămite oamenii... Și-acuma-i greu, că linia ferată înspre Seletin de la Putna tot blocată a rămas și trebe să faci cățărări ca alpiniștii pentru a trece pe la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
știință, învățământ-cultură, toate prezentate într-o notă vădit politică prin evidențierea superiorității realităților sovietice asupra celor americane, pentru formarea convingerilor că marele Soiuz este cel mai și cel mai din toate punctele de vedere va vsiom mire, iar cine ar îndrăzni să i se opună poate fi spulberat într-o secundă. În același spirit au fost formulate și mai toate întrebările ce urmau a fi adresate, dacă se va ivi ocazia, noului ambasador, în așa manieră încât să fie pus în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de auditoriu de la bun început. Maniera degajată, naturală, fără niciun text în față, cenzurat sau necenzurat, de prezentare a ideilor a impresionat întreaga asistență. Oamenii maturi dar și copiii nu pricepeau cum vine treaba că reprezentantul corbilor dornici de război îndrăznește să vorbească despre pace. Și chiar așa și-a început spiciul, anume că îi este plăcut să aducă cu sine la Moscova mesajul de pace al americanilor către poparele sovietice, urări de bine și prosperitate la care se mai daugă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
în liniște nu-i chip de răul vostru! Tu nu știi pe unde-i intrarea în prăvălie, fetițo? Ia caută-mă pe-afară! Urgent! S-a stropșit stăpânul casei înainte ca fata să le fi adresat rugămintea pentru care a îndrăznit să le tulbure tihna prânzului. Umilită și rușinată, cu mirosul de tocăniță aburindă încă în nări, Vasilica s-a trezit numaidecât în mijlocul curții și apoi în stradă, ținând cu toată forța de cănița pe care o avea în mână. Vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
i-a mai păsat de protestele populației din zonă, de degradarea peisajului și a mediului de viață, de afectarea microclimatului și a procedat în consecință, cum s-a putut folosi mai bine de bunurile aflate în proprietate. Sovrom-urile n-au îndrăznit să facă un asemenea dezastru, mister Svenson! Clamau protestatarii. Sovrom-urile luat degeaba! Eu plătit banii grei! Răspundea proprietarul! Într-un termen destul de scurt a trecut cu ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Mucles, măi gloată neroadă! Că... că... locurile de muncă! Spuneau. Care locuri de muncă, măi bre! Că prin satele de pe valea noastră nu mai afli nici un tânăr! Au plecat cu toții în căutarea muncii de care tot vorbiți de atâta vreme! Îndrăznea să-i atenționeze câte un primar mai curajos. * * * Chiar de la bun început, Vasile Chelu s-a convins de cele auzite în sat cum că nemții sunt oameni de cuvânt care își respectă până la punct și virgulă obligațiile contractuale. Așa că oamenii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că pe lume există și dicționarele explicative, după ce am priceput și care este rostul lor, primul cuvânt căutat a fost, ați ghicit, depravat. Nici nu știți ce piatră mi s-a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
vocea cu un ei, ei, ei, ia să vedem ce avem aici, arunca vălul de pe vis... Da. Avem o mică problemă. Fata simte un pericol real pe care nu i l-a mărturisit mamei. Mama bănuiește acest pericol, dar nu îndrăznește să discute deschis cu draga ei copilă. Faleza pe care fata se aștepta să vadă pe cineva viu, ca s-o ajute, e pustie. Ea vede, în cealaltă parte, doar chipul tatălui ei, dar un mort n-o poate ajuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
științifice, îngrijorată puțin de lipsa de apetit pentru provocarea unei furtuni de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu deschide cărțoiul. Ciulesc și mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va îndrăzni să tragă concluziile fără ca altcineva să riște formularea vreunei opinii... Tăcerea este ruptă de o tuse competentă. E clar: tusea Ninetei.... Mda, să avem curajul asumării adevărului. Stă scris

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de idei pe seama visului, pare să fie un pic nemulțumită, pentru că simt cum bate, puțin nervos, darabana, pe coperta cărțoiului. Dar nu deschide cărțoiul. Ciulesc și mai bine urechile, îndrăznesc să deschid ochii, pentru că simt apropierea unui triumf: Nineta va îndrăzni să tragă concluziile fără ca altcineva să riște formularea vreunei opinii... Tăcerea este ruptă de o tuse competentă. E clar: tusea Ninetei.... Mda, să avem curajul asumării adevărului. Stă scris în carte dar nu mai e nevoie s-o deschid, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
alte toalete, dar și cu apucături de lady specială, căutate cu lumânarea, încerca mereu să sugereze că este eminența întâlnirilor ninetiste. Acum Nineta o prinsese la cotitură și n-o iertase. Mă așteptam să aud urlând, drăcuind, blestemând. N-am îndrăznit să deschid ochii nici atunci când am auzit cunoscutul scârțâit al ușii de la ieșirea din apartamentul Ninetei. Eram atât de inteligent, încât îmi dădusem seama că Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
a făcut pagube de miliarde de dolari, bașca 364 de victime omenești. Asta e Donna Mona, cu doi de n, ca să se știe, iar eu, gazdă civilizată, cum mă știți, nu divulgam secretul acesta o mie de ani, dacă nu îndrăznea să-mi trântească ușa, fără nicio vorbă, după ce i-am spus un adevăr pe care-l știa toată lumea..." În ziua aceea am priceput de ce unii sunt de-a dreptul fericiți după o noapte în care "au dormit buștean": nu riscă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
O să mai treacă multă apă pe Dunărea albastră, până când vei avea dreptul să-ți lipești pe ușă, cu onoare, ceva în genul "vechi specialist în zugrăveli"". Așa a și fost: pe ușa multelor apartamente în care am locuit n-am îndrăznit niciodată să scriu nimic. Tot mai târziu mi-am dat seama că la clubul ninetistelor, moțăind diplomatic în poala Ninetei, am luat și altfel de lecții de psihanaliză. Erau rostite acolo, uneori, cuvinte mari, chiar înfricoșătoare: viață, trecut, viitor, destin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
dar tot n-au ajuns la un consens. Au amânat decizia pentru a doua zi, lăsând și posibilitatea consultării familiei. Dar, ghinion, peste noapte, conțopistul a dat ortul popii. Atac de cord... Și așa a rămas: Z. Nimeni nu a îndrăznit să mai completeze pe certificat. Ba că ar fi fost alt scris, ba că putea fi un fals, ba că fusese raportat astfel... Nimănui nu i-a trecut prin cap nici faptul că putea fi anulat certificatul, că exista posibilitatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Cu siguranță ar trebuie să fie niște prieteni care așteaptă să mă invite, ceremonios, în cort. Reușesc să detectez ființa din dreapta: domnișoara de chimie. Înghit în sec. Nu pare a fi din staful cel bun, care trebuia să mă întâmpine. Îndrăznesc să privesc și în partea opusă. Gata. M-am resemnat. Când ochii ni se întâlnesc, leul care stătea tolănit, de strajă, lângă uriașa pancartă, sloboade un urlet care înspăimântă deșertul. Deja nu mai eram viu. Nici nu mai conta. Voiam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
ce-ți face, asta-i soarta mea!" tata era în al nouălea cer estetic, ninetistele aveau ochii căzuți în pahare, iar unchiul vitreg aplauda din toată inima: În sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Sunt de toate hoț, declasat, pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și mai e ceva: iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
pleava lumii, oaia neagră a universului dar să respect un copil încă mai știu... Grătărel s-a apropiat de mine și mi-a întins iar plicul. Avea lacrimi în ochi și nimeni n-a mai îndrăznit să spună nimic... A îndrăznit tot el... Și mai e ceva: iarba fiarelor este și cea care ține în viață speranța. Vine o vreme, în viața oricărui om, nu numai în viața unui ticălos ca mine, când, deși a avut momente în care-și dorea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
tata: "Știu la ce te gândești. Mandatul de percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea să vă spună că pubela în care am aruncat ferfenița cu pătrățele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară în mahalaua sufletului, cred că o rezoluție atât de laconică, Aprobat, este foarte derutantă. Bine, bine, ai aprobat cererea, dar acum încotro s-o apuc, Doamne? Îndrăznesc să solicit această consiliere divină pentru că Tu, Ființa Nepărtinitoare, ai în grijă toate sufletele viețuitoarelor acestei lumi. Cu aceeași prețuire, A... Așa ar arăta noua epistolă? Și dacă până când voi primi noul răspuns voi părăsi această lume? Intrăm într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

Nici măcar nu rămasei la club, când ne adunarăm toți după antrenamente. Fugii ca din pușcă. Tocmai mă pregăteam de o confruntare. Deschisei ușa să plec spre el acasă, însă mă întâlnii cu el. Mă sărută în fugă, posesiv. Ah! Cum îndrăzni să vină pe teritoriul meu, devenii și mai furioasă. Cum a ajuns aici? Îi trântii ușa în nas. După o noapte în care îmi impusei să mă gândesc cu calm, luasem hotărârea de a ne vedea din nou. Îi dădui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
tu? Întrebai eu. Nu aprecie ironia, chiar dacă îi zâmbii puțin. Se vedea prin ochii lui că ține la mine, dar și că era furios. Nu renunți, nu? Pleacă! Nici într-un caz. Dădui din cap, în semn că nu, dar îndrăznii o privire scurtă de vinovați, căință și șmecherie, la care el se încruntă. Și pentru că erau mulți cunoscuți de față, adoptai un aer profesional care i-ar fi făcut pe mulți invidioși. Scuză-mă, voi reveni mâine. Trebuie să plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]