5,366 matches
-
de nemernici. Milițienilor, obosiți de atâta efort, nu le rămânea decât să-și încalece bicicletele și să se ducă iar Albert se alegea cu vânătăi și cu batjocura celor ce fugiseră înainte de a fi altoiți. Ce știau ei, câte cruzimi înduraseră înaintașii lor pentru a-și păstra neamul și glia .... A intrat în secția de miliție încrezător, gândind că șeful de post este pus pe șotii, neputându-și închipui că în societatea socialistă multilateral dezvoltată mai pot exista tâmpiți în asemenea
IV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365253_a_366582]
-
se mai uită în oglindă mama, Nu se uita nici când era acasă, Să vadă cum îi stă pe cap năframa- „ Și-așa io știu că nu mai sunt frumoasă!” Când i-am făcut o poză pe ascuns Cu telefonul, îndurând năpasta, Uitându-se la ea așa mi-a spus, „ Ce mult m-aseamăn cu bătrâna asta!” Dar dumneata ești, mamă, cea de-acum, Cu ochii triști, cu părul alb ca norii, Ea nu vrea să înțeleagă nicidecum, E prea târziu
NU SE MAI UITĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365343_a_366672]
-
care l-a cuprins, după scurtul răgaz, i-a dat de înțeles faptul că nu va mai speria pe nimeni. Devenise o ființă demnă de milă, dorindu-și să se facă nevăzut din fața oricui. Odată ajuns acasă, a trebuit să îndure chinul batjocurii, după cum el a interpretat remarcile celor care îl așteptau să sosească însoțit de aleasa inimii lui. Părea că ai lui trâmbițaseră în tot cartierul ceea ce ar fi trebuit să se întâmple, ținând cont de numărul vecinilor adunați, în
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
partea superioară a cortului era înțesată cu picuri. Era răsuflarea celor ce dormiseră peste noapte, a celor ce dormiseră în frig. Totuși frigul era o binecuvântare; acum puteau merge să-și facă nevoile, care pe unde putea, fără să mai îndure mirosul insuportabil al fecalelor din vremea zilelor călduroase. Așa zisele „gupuri sociale”, imense construcții circulare lipsite de câte un arc de cerc, având la capete câte o chiuvetă, erau ticsite de WC-uri „turcești” ticsite, la rândul lor, de excremente
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
o memorie foarte bună și îmi povestea o sumedenie de evenimente la care luase parte dea lungul timpului. Cum fugeau din calea oștilor și se refugiau cu tot ce agoniseau prin zona Brăilei, prin gospodăriile unor oameni străini care se îndurau să-i primească în curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Ce duh rău m-a împins să fac un așa păcat de mare? ... Iar ea, fata pe care-am ales-o din atâtea, că nu era frumusețea satului, ori vreo bogătașe, o fărâmă de om, cum a fost capabilă să îndure atâția ani blestemați, și să nu mă spună autorităților că i-am omorât iubitul? Să stau strâmb și să judec drept: mi-a fost și teamă, dar cred că mai mult rușine s-o întreb de ce a mai rămas lângă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
Ce duh rău m-a împins să fac un așa păcat de mare? ... Iar ea, fata pe care-am ales-o din atâtea, că nu era frumusețea satului, ori vreo bogătașe, o fărâmă de om, cum a fost capabilă să îndure atâția ani blestemați, și să nu mă spună autorităților că i-am omorât iubitul? Să stau strâmb și să judec drept: mi-a fost și teamă, dar cred că mai mult rușine s-o întreb de ce a mai rămas lângă
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
cel mai longeviv Arhiereu și Ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, contemporane, fiind de cincizeci și unu de ani în această funcție, slujire și demnitate. Foarte iubit de credincioși, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae continuă să uimească prin puterea cu care îndură nevoințele trupului, seninătatea chipului, a glasului ce păstrează aceleași inflexiuni și peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum și nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care o insuflă acelora care i se adresează. Cuvintele sale
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR ŞI OMAGIAL – ÎNALTPREASFINŢIA SA DR. NICOLAE CORNEANU LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI DE ANI DE VIAŢĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 din 20 septe [Corola-blog/BlogPost/365074_a_366403]
-
în această funcție, slujire și demnitate. Foarte iubit de credincioși, Părintele Arhiepiscop și Mitropolit Nicolae continuă să uimească prin puterea cu care îndură nevoințele trupului, seninătatea chipului, a glasului ce păstrează aceleași inflexiuni și peste care timpul nu s-a îndurat să lase urme, precum și nealterata sa încredere în puterea lui Dumnezeu pe care o insuflă acelora care i se adresează. Cuvintele sale blânde dar pline de conținut, mesaj și miez par un îndemn spre a merge mai departe, înfruntând vicisitudinile
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR ŞI OMAGIAL – ÎNALTPREASFINŢIA SA DR. NICOLAE CORNEANU LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI DE ANI DE VIAŢĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 994 din 20 septe [Corola-blog/BlogPost/365074_a_366403]
-
se împleteau cu un sentiment cald, plăcut, nemaiîncercat, de prietenie. * Figura severă a domnului Diță i-a pironit în cadrul ușii. Într-o fracțiune de secundă însă, copiii și-au dat seama că sunt împreună; restul nu mai conta, puteau să îndure orice. - Poftiți la locurile voastre! - le-a zis cu duritate domnul Diță, numai că, văzându-le zahărul rămas pe la colțurile gurii, s-a întors cu spatele, spre a nu i se vedea zâmbetul, a luat un lemn, a deschis gura
II. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365158_a_366487]
-
ulucă Satele, și fără cruce, Când de lacrimi se usucă? Cine, frate, soră, cine, Mamă, tată, fii și fiice Ne mai ține și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura-vom Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
de lacrimi se usucă? Cine, frate, soră, cine, Mamă, tată, fii și fiice Ne mai ține și vă ține Să nu facem cum se zice: Toți la rău, să fie bine! Cine crede că-ndura-vom Ce nici câinii nu îndură, Câtă vreme mai dura-vom Pumnul strâns pe piept și gură Și în gând doar înjura-vom? Cine-a morții grea cămașă Din ușoare albe fire Va-mbrăca, ce lume lașă Îi va hotărî pieire Învelindu-l într-o fașă
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
totuși întrebarea care te-a întristat. - Atunci, dă-mi voie să zâmbesc. * Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat și o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârșite, cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga și în dreapta. Nu mai știa la ce etaj se află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilință. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
Albert avea să-și amintească deseori de gustul acelor cireșe; gustul vieții... * * * Holurile Spitalului Municipal erau străbătute de un bărbat și o femeie; o pereche. Femeii i se păreau nesfârșite, cu fiecare pas umilința devenind din ce în ce mai apăsătoare. Loviturile care le îndurase nu însemnau nimic. Privea în stănga și în dreapta. Nu mai știa la ce etaj se află. Spera să fie ultimul. Spera să găsească o fereastră deschisă spre eliberarea de umilință. Bărbatul în schimb, era furios; dacă femeia i s-ar
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
vagoane. De câte ori a avut ocazia Albert a numărat cu deosebit interes numărul vagoanelor din care erau formate trenurile, fără să știe că dacă ar fi fost posibil gândurile i-ar fi fost cenzurate. * Dumnezeu, în bunătatea lui nemărginită, s-a îndurat de copiii sărmani și a lăsat pe acest pământ “vacanța mare”. Fără pantofi sau alte încălțări arătând ca vai de ele, fără uniforma care să te umilească arătându-ți starea materială, doar într-un pantalonaș scurt și într-un maieu
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
poate vom înțelege că privim lumea copilăriei și adolescenței - lume din care am venit - cu mult prea multă superficialitate. Mai avea o datorie pe acest pământ. În eventualitatea că sufletul lui l-ar părăsi, cine știe dacă s-ar mai îndura să se întoarcă vreodată.... Trebuie să urmeze îndemnul lui Tudor Vianu: ”Important este ce producem, ce dăm altora. Datoria cea mai înaltă este să te dăruiești lumii, pentru a o îmbogăți cu puținul de care te poți învrednici, pentru a
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
l-a fixat cu privirea amenințător: - Dă cariocile! Au rămas surprinși cu toții vizavi de modul de exprimare, mulți neputându-se stăpâni, au izbucnit în hohote de râs. Dl. Constantin se simțea de parcă ar fi fost tăvălit prin noroi. Nicicând nu îndurase rușine mai mare. Elevul acesta îi submina autoritatea. Totuși, tonul i-a devenit împăciuitor oarecum: - Te rog dă-ne creioanele! - Nu vreau! - Nu înțeleg; cum adică nu vrei? - Odată ce îmi aparțin, nu se mai poate pune problema înțelegerii. - Nu le
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
sesizaseră cât de mult se simțea legat de școală, nicicând, nici în ruptul capului nu ar fi vrut ca cineva să sesizeze că într-un anume fel, se simtea mai breaz decât ceilalți. Avea convingerea că supliciul pe care îl îndurase îi dezvăluise o tărie de caracter care nu se afla la îndemâna oricui; se simțea puternic, capabil să înfrunte viața, să facă față oricăror situații. Căpătase însă și o oarecare agresivitate, numai mentală ce-i drept, cât și plăcerea de a
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
Ori de câte ori era scos la tablă sau era întrebat din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție ci milă, fără să se lase însă dominat de aceasta; i se părea drept chiar dacă se înfiora uneori la gândul că depășea anumite limite
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
poate învăța și el în rînd cu ceilalți copii la școală? -Ba da , doamna doctor.., zise uitîndu-se cumva mirată la mine , neștiind ce va urma să-i zic. -Păi și după aste toate rele și foarte rele , care le-ai îndurat de la el, tu nu poți dormi că nu mai ai cine să te asuprească? În loc să-i mulțumești Lui Dumnezeu că te-a scăpat de așa un diavol , tu plîngi după el , nu poți dormi? Mulțumește Lui Dumnezeu că te-a
SA-ŢI PLÎNGI VĂDUVIA? de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365256_a_366585]
-
faptul că statele comuniste au încercat să construiască o cultură politică din care religia era eliminată. Religia nu avea nici un rol în construcție socialismului și în formarea omului nou, fiind doar „un atribut al celor nefericiți care erau forțați să îndure fărădelegile capitalismului” . Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, statele est - europene, foste comuniste, au permis din nou, în mod oficial, exprimarea tradițiilor religioase în legătură cu care comunismul a eșuat în efortul său de a le elimina . Simultan cu renașterea ortodoxiei
DESPRE IMPORTANTA CONLUCRARII RELIGIILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364718_a_366047]
-
rost, prea limpede pentru creaturi... Prea răscolit. Lumea e făcută din clipe puține, Din lucruri minunate. Oprește-te timpule! Mai ascunde-mă o dată, în cheile inimii tale, și dă-mi voie să îți ating prețioasele momente, ce nu s-au îndurat de noi să le mai gust o clipă... Lasă-mă să mă mai vad o data copil, să alerg prin cerul de un albastru sidefiu să devin un nor plecat, să devin o iubire fericită Doar atât. Anne-Marie FIERARU București ianuarie
O ZI FĂRĂ MÂINE (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364851_a_366180]
-
nu le aud. De mi-aș îngreuna povara din umeri, Aș izbuti dincolo de lumina cerului. Nu mă ascund că sunt copil! Ci mă ascund c-am devenit mare. Cred într-un tremur de sunete fără cuvinte Sunet ce nu se-ndură să mă lase Mă suflecă Mă critică Mă bântuie Mă dezleagă Mă hrănește Și e acolo tot timpul *Și mare îmi fu mirarea, să citesc în ochii mării, că-i tristă și singură. Mi-ar fi teamă de-aș fi
COPII NEDORMIŢI (POEME/NOTE) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364875_a_366204]
-
în mod deosebit pe Maria Mireanu. Încă o întărire a convingerii ei, că nimic nu este întâmplător, că fiecare om are un destin al lui, de la care nu se poate abate. Maria a încetinit pasul, rămânând un pic în urma lor, neîndurându-se să-i deranjeze cu amintiri triste. Vera avea burtică. Probabil era în luna a șasea de sarcină. Cred că va da naștere unui băiețel, fiindcă are burtica țuguiată”, își făcea Maria socoteala. Îmbrățișându-i din priviri, mergea cu pas
FRAGMENT DIN ROMANUL VERA DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 989 din 15 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364977_a_366306]
-
au fost descoperiți în urma unui denunț și arestați de către soldați. Maximianus se întorsese în Nicomidia unde își avea reședința și a dat poruncă să fie aduși la judecata lui Marian. Văzându-i cu fețe senine, cu priviri smerite și luminoase, îndurând fără să crâcnească toate schingiuirile la care erau supuși și neînțelegând care este resortul interior care le dă atâta tărie, i-a întrebat din curiozitate pentru ce suferă ei toate acestea. Și răspunsul lor l-a deconcertat aflând că Dumnezeul
SFINŢII MUCENICI ADRIAN ŞI NATALIA de ION UNTARU în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364965_a_366294]