10,960 matches
-
M. N. Rusu, redactor pe atunci la Luceafărul și comentator al „premiilor literare românești” de odinioară, în Cronica ieșeană. „Dezghețul” politic era limitat... Recitind azi textele mai mult decît sexagenare, constat caracterul lor sever, cu ascuțișuri și colțuri, consonant cu înfățișarea autorului, rememorîndune oarecum temperamentul unui Aron Cotruș. Bardul se simte bine în peisajul stîncilor, al mineralelor, acordat la vîna sa intens energetică: „Am săpat fîntînă-adîncă,/ vînă de argint din stîncă,/ straturile-aurifere,/ și-o să mai sap încă și încă/ pînă’n
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
redacției, din introducere, sunt convingătoare: „Cele două palate Știrbey reprezintă un model de trăinicie de-a lungul secolelor. Urmărind istoria lor, parcurgem etape importante din epoca modernă a Țării Românești/ României, de la primii pași spre europenizare până la conturarea specificului național. Înfățișarea unitară sub care ni se prezintă astăzi cele două reședințe se datorează voinței și înțelegerii familiei Știrbey, care a știut să respecte și să conserve patrimoniul arhitectural realizat de generațiile anterioare.” Măcar paginilerezumat din acest supliment ar trebui să fie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3064_a_4389]
-
fi trunchiul limbilor care se vorbesc azi s-ar putea zice că este mai puțin În firea celei dintâi firi romane, că ea a schimbat mai mult vorbele sale cele dintâi si dacă nu m-aș teme să dau o Înfățișare paradoxală acestei observații juste aș zice că ea e cea mai nouă dintre toate, sau cel puțin a aceea În ale cărei părți se găsesc mai puține urme din graiul popoarelor din care s-au născut. Limba latinească În adevăr
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
mir de câți oameni valizi au rămas totuși în cultura noastră, după atâtea executări, cum se zice, sângeroase. E cu totul interesant chipul în care își reprezintă combatantul cultural bucureștean lumea ideilor, scara valorilor... Valori și idei au pentru el înfățișarea de dușmani personali fizici, cărora trebuie «să le dea la cap» (altă expresie culturală curentă). Nu vorbesc nici de polemiștii plătiți, nici de polemiștii bolnavi. Nici de acei care scriu contra unui ordin de plată, nici de acei care scriu
Albumul Sebastian by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3095_a_4420]
-
o comparație care e mereu tulburătoare. Traducerea latină realizată de Liviu Franga ne permite să efectuăm observații pertinente asupra evoluțiilor paralele ale idiomurilor romanice, chiar și în condițiile în care, în chip evident, personalitatea traducătorilor și-a pus amprenta asupra înfățișării lingvistice a poemului. Totuși, rezistă încă suficient de multe elemente care fac posibilă o comparaț ie între precizia franceză și somptuozitatea spaniolă, între alegreța italiană și profunzimile românești. Toate, însă, revendicându-se vizibil, de la fonetică la sintaxă, de la prototipul latin
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
proprie nu mai puțin îndreptățită decît cea intelectualizantă ori stradală, jemanfișistă, în vogă acum. Unul din autorii care o cultivă în chip caracteristic este sigheteanul Vasile Muste. Descendent al unui șir de preoți, om blajin, criptînd însă sub o asemenea înfățișare impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
un an după Basiyuni, a obținut și el titlul de doctor în America, este și el un chirurg priceput, dar dintr-un motiv necunoscut - așa cum se întâmplă de multe ori în viață - nu are charisma lui. Pe când doctorul Basiyuni cu înfățișarea lui ciudată, le face o impresie bună oamenilor cu care vine în contact, doctorul Mansur - în pofida costumelor pe care le poartă atât iarna, cât și vara - aduce, în cel mai fericit caz, cu un director dintr-un minister oarecare. Cu
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
Cantemir, prinț crescut în coconul familial și produs al vieții de curte, nu a excelat niciodată prin luciditate - se observă astăzi cu toată claritatea. Cu un ego hipertofiat, convins că lumea se învîrtea în jurul lui, scriitorul (personaj al povestirii sub înfățișarea Inorogului) a rămas ferm convins în roman că stabilirea compromisului politic cu Brâncovenii (eveniment ce închide Istoria ieroglifică) a însemnat o mare victorie politică proprie, ceea ce e departe de a fi fost adevărat. Mai grav, atunci cînd ajunge în fine
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
o vînătoare de porumbei, la beție. N-a urmat nici o universitate, nici n-a intrat în vreo slujbă de stat. De serviciul militar l-a salvat o precară stare generală de sănătate, uimitoare pentru un bărbat atît de înfloritor ca înfățișare. Așa a și rămas: un nobil fără slujbă, care visa tot timpul la peștișorul de aur, logodnic infidel și mare crai din fire. Și-a refăcut casa părintească din Stargorod pe gustul lui, a angajat un valet cu favoriți, trei
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
partener de șah fiindu-i Eduard Gabia. La un alt joc al imaginației ne-a chemat să luăm parte Sergiu Matiș, în Doom Room, alături de partenera sa din Germania, Nefeli Skarmea, un joc în care corpurile lor se înstrăinau de înfățișarea lor omenească, părând a nu mai avea cap, spatele luând aparența părții din față a trupului. Ingeniozități amuzante și... cam atât. Un performance mai bogat în propuneri ne-a prezentat Andreea Novac, pe muzică de Sorin Romanescu. Dincolo de joaca cu
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
bine scrisă, cu tușe portretistice ferm conturate și observații morale substanțiale. Ea demonstrează că nu numai marii scriitori îndrăznesc să se înfățișeze publicului par eux-mêmes, prejudecata „pudorii” românești fiind, din fericire, doar o prejudecată. Textul respiră din plin convingerea că înfățișarea unei vieți de om așa cum a fost nu numai că nu este inutilă ori indiscretă, ci poate contribui la îndreptarea morală și la cunoașterea trecutului mai apropiat sau mai îndepărtat. În realitate, deci, impresia că avem puține scrieri confesive în
Memoriile tatălui by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3948_a_5273]
-
minunată, Erasmus face un raționament ca un sacrificiu la șah: înțeleptul e condus de rațiune, prostul de patimi; dar, fără patimă nu ajungi pe culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
viitorul și-nfruntarea cum se sfîrșește-ntre troian și-aheu. De-i încolțit, ia chip neașteptat de rug ori uragan dezlănțuit. în tigru se preschimbă aurit, în val ce peste val s-a revărsat. Tu ești făcut la fel, din schimbătoare înfățișări. Pesemne, cică, oare...
Jorge Louis BORGES by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/10335_a_11660]
-
și automacerare prin simpla repovestire. Fascinante și incredibile, micile narațiuni par să-i deconstruiască înainte de a-i pune pe picioare. Cum poți face cunoștință cu un erou care se volatilizează imediat ce își rostește numele? Și care poate avea o altă înfățișare peste numai zece pagini? Sau, eventual, un alt nume. Bineînțeles, poți spera în arta adnotărilor. Sau poți, epuizat, să consideri opul în întregime o enormă și complicată proiecție onirică. Pe jumătate - adică îndeajuns - totul poate fi luat sub beneficiu de
Abordările ipotetice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10090_a_11415]
-
smulse, voci ricoșând Din memorie în memorie, frânturi Aspre de nefericită bucurie. Și acum străfulgerarea Din clipa ce își închide ochii Surâde printre lacrimi. * Te am pe chip deasupra altor chipuri Prin care am fost viu. Nu măști, create de înfățișările Lumii celeilalte, acolo unde m-am născut. Numai pierderile și-au lăsat Scursura pe pământ. * Ce contează că m-ai părăsit Așa cum azi mă lasă puterile, Căci din fiecare slăbire din chingi a cărnii îmi crește înapoi răsufletul, Se face
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
din Apus, aflându-l în toate pe El: "Desculț, pe drumul țării, de când, nici nu mai știu,/ El în vecie Tatăl și eu vremelnic Fiu,/ S-ajungem unde-i locul de nuntă și comândul...". Sunetul perfecțiunii prozodice pare să îmblânzească înfățișările horror din unele episoade biblice (învierea morților din morminte) sau deznădăjduitele, dar pline de iubire invocații ale numelui lui Dumnezeu în ceasul al doisprezecelea: Stau în Sărătură/ Mâlul, pipirigul/ Doamne, fără ură/ Numele tău strigu-l Mâlul, pipirigul/ Parcă leagă fire
Iconografie transilvană by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/10490_a_11815]
-
să pot!!! Simona TACHE Altfel, trebuie să le anunț pe doamne că azi a ieșit pe piață numărul de mai al revistei Unica. Și n-a ieșit oricum, ci într-o nouă prezentare, ca să zic așa. Layout schimbat, fonturi schimbate, înfățișare mai sexy, subiecte mai interesante, abordări mai consistente. Iată și coperta.
Ziua în care toţi bărbaţii trebuie să dea ghiocei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18569_a_19894]
-
adevărate, am văzut că aproape fără voie ele se impregnează de trecutul meu, de copilăria mea plină de mituri și de fantasme, de văile și munții Rodnei, de familia mea - vastă și inexplicabilă făptură, mereu în schimbare, mereu cu alte înfățișări. Și, foarte ciudat, deși tot timpul mi s-a părut că tata e cel care trebuie decriptat și transpus în cuvinte, am început să dezvolt în fiecare carte a mea un fel de portret cu mereu alte nuanțe al mamei
Femeia de lângă Mircea Cărtărescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18840_a_20165]
-
cădea în plasă, ( ca de obicei ) și începea să se aventureze cu ideile lui ( aiurite ) cum i le cataloga Mamy. De unde să știu eu, încerca Taty să facă pe misteriosul ? Dar ai să-ți spun ce cred, continua luându-și înfățișarea de povestitor adevărat pe care eu o îndrageam atât de mult. Unii oameni îi spun Calea Lactee, unde se vede noaptea , așa , ca o cale luminoasă ce străbate cerul. Lactee, deci, poate să însemne, luminoasă. Nu poate să vină de la lapte
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI (CAP 1) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384545_a_385874]
-
pentru amândoi! Au ieșit din încăpere, toți trei, fără să apară incidente. Petrică terminase Facultatea de Silvicultură. Era inginer la Ocolul Silvic din satul vecin. Era un bărbat frumos. Să fi avut treizeci de ani. De talie medie, cu o înfățișare plăcută, ar fi cucerit orice fată. Dar el se îndrăgosti de Florica. Auzise el că-i face curte Constantin, un tânăr tehnician constructor, dar Petrică nu se sperie. Avea încredere în forțele sale de seducător. Florica dansă pe rând cu
NECĂJITUL POVESTIRE FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384761_a_386090]
-
am mai spus-o, nu se petrecea decât în rutina zilnică. Ceea ce el îmi oferea răspundea prea puțin aspirațiilor mele spirituale. O carență pe care el nu o simțea. Era mândru de tânăra femeie de la brațul său și a cărei înfățișare elegantă îi sporea orgoliul de a-i fi aparținut. Părăseam luxoasele localuri unde poposeam adeseori, ca la finalul unui act dintr-o piesă de teatru. Afară ne regăseam tot noi, neschimbați, fiecare cu trăirile lui și cu segmentul propriu de
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
hocus-pocus, diavolul (iată că am scris, în sfîrșit cuvîntul ce-mi sta pe suflet și-l simțeam, împănat cu toate mirodeniile, pe limbă) e discret, are stil, eleganță. Iar martorul va fi Achile, da, Achile!!! Că ne-o dovedește și înfățișarea sa. Este descris mai amănunțit în două locuri. Voi da cele două citate, cam lungi, și pentru a vă convinge, dar și pentru că îmi place să copii din Dostoievski la nebunie! Primul portret: „Era un bărbat de vreo cincizeci de
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
să copii din Dostoievski la nebunie! Primul portret: „Era un bărbat de vreo cincizeci de ani, înalt fără exagerare, trupeș, cu umeri lați și cam rotunjiți, ceea ce îl făcea să pară adus din spate. Îmbrăcat elegant și comod, avea o înfățișare impunătoare, de boier. Ținea în mînă un baston frumos, cu care izbea trotuarul la fiecare pas; mănușile erau impecabile. Obrazul lui, cu pomeții ieșiți, era destul de plăcut, iar după culoarea și prospețimea pielii nu părea un locuitor al Petersburgului, Părul
Svidrigailov e, indiscutabil, diavolul venit pe pămînt by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13471_a_14796]
-
toate la un loc lângă legendele Orientului, că nimeni nu mai putea gândi la originele Dreptului, se luminau basmele din „O mie și una de nopți”, melodiile seraiului, fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
aduna mintea de pe drumuri, Puterea mâinilor eterne Mă limpezește într-o apă, Din care bea numai lumină. Legenda unui alt Sisif La ceasul vinețiu al nopții, Se strecura în catedrală Să fure sensul din imagini Și dispărea cu tolba plină. Înfățișările prădate Își regândeau alcătuirea Crescând pe ziduri și coloane, Până se vălura de seară, Când hoțul se-ntorcea cu frica Să cerceteze-mputinarea. Însă umblând prin vistieria Reînnoitelor contururi, Prindea s-auda gâlgâirea Din adâncimea arătării, Și se-arunca din nou
POEZIE by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/13732_a_15057]