5,677 matches
-
des. / Eu stăteam la o margine a orei, /tu - la cealaltă, /ca două toarte de amforă. / Numai cuvintele zburau între noi, /înainte și înapoi. /Vârtejul lor putea fi aproape zărit, /și deodată, /îmi lăsam un genunchi, /iar cotul mi-l înfigeam în pământ, /numai ca să privesc iarba-nclinată/de căderea vreunui cuvânt, /ca de sub laba unui leu alergând. / Cuvintele se roteau, se roteau între noi, /înainte și înapoi, /și cu cât te iubeam mai mult, cu atât/repetau, într-un vârtej
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
tine Să iei cele mai bune decizii Dar ce-ai face dacă în fine, Altcineva să-ți dea concluzii? Imaginează-te în pat zăcând Dup-un teribil accident Și, spune-mi, ce-ai face atuncea când, Ai simți un cuțit înfipt în piept? Rănile ți s-au închis Într-atâtea zile de spitalizare Dar creierul nu e convins Că poți să te ridici și în picioare. Ești viu și încă poți să-i simți Pe toți cei ce te înconjoară Ș-
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
-ți slobozește-un răcnet Dar nimeni și nimic nu poate să-l audă! Decizia medicului le vine greu, Că ești în moarte cerebrală Le-ai spune „că-s viu și eu!”, „Lăsați-mă! Puțină chibzuiala!” Când bisturiul în piept se-nfige Știi că te-au omorât definitiv, Iar ochiul tău încă mai plânge Numai tu știi că nu-i doar instinctiv! Privești de sus la a corpului hăcuială Cum medici organele ți le-au smuls S-au plecat, lăsându-ți carcasa
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
Borbei Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Țăranul este țara legat de-a lui țarină Răsună dinspre țară al clopotelor cânt, Se întorc feciorii iară la locul lor cel sfânt, Îi cheamă rădăcina adânc înfiptă-n glie Să-și întregească soarta înscrisă în vecie, Să împlinească visul transmis cu legământ, Să lase ceva-n urmă că trec pe-acest pământ, Să-și curețe tulpina de atâtea vise frânte, Să se întoarcă acasă la lucrulile sfinte
ŢĂRANUL ESTE ŢARA .. de DAN BORBEI în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362311_a_363640]
-
Articolele Autorului viața are un cifru roman (in)descifrabil la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu parașuta victorian/ ocolești gazonul tuns regulamentar accidental cazi în experimente zen iei poziția lotus calci pe trotuar postulate cu rutina înfiptă în retină/felină vorace / te confunzi în mulțimea de x-uri tăvălind standardele prin patul ciociolinei apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie imună la antidot / te întinde viața pe șine dezaxate dai pe repeat scena casablanca l-ai întâlnit
ARTĂ FRACTALĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362364_a_363693]
-
trecere e vorba în sărbătoarea Pesahului, nu?! -Ce vă privește pe voi romanii treaba asta?! răspunse Baraba înciudat. -Pleacă și să nu te mai zăresc pe aici altfel te vei trezi cu o săgeată în piept sau cu un pumnal înfipt în spate, ori mai rău... știi tu... spânzurat pe lemn, mai spuse comandantul patrulei și făcu apoi semn soldaților să-l urmeze. Rămas singur Baraba scrută cu privirea încruntată în lungul străzii însă nu mai zări nimic din ceea ce-l
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
iar ferice, iar nemuritor, ca-n vremea de demult, vremea iubirilor sau vremea zborului desprins din zbor- patimilor, dorului și amăgirilor. Și în acest timp, se scurge peste timp o sarcină cu semn schimbat din noi protonul care s-a înfipt cu sarcina de infinit ce sparge vidul sau se rupe de înapoi. Știu, nu ma recunoști! În fața neânțelesului rămân o copie sau o umbră acoperit de valul ce a șters tristețea sumbră. Referință Bibliografica: Adnotări cu semn schimbat / Petru Jipa
ADNOTARI CU SEMN SCHIMBAT de PETRU JIPA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362508_a_363837]
-
vidul ce-mi ascunde formă dincolo de real ... Lângă trupul căzut în brațele maternității În care grăiește taină pruncului satul de sânge . Mi-am rătăcit pașii neconturați în neant Imprimați prin nisipuri amare și uitări ... Prin goana adâncului proptit în amfore, Înfipt în amintiri cu aripi de sticlă. Atâta foșnet e-n strigatul ce trezește o lacrima Și atâta durere în despărțirea noastră .... În mișcarea noastră de a rupe iubirea Imprastiind-o prin aceste nisipuri amare ... Unde firul vieții mele s-a
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
învelit-o în cârpe și am așezat-o cu mare grijă. Totul s-a transformat în joc. Așa cum văzusem și noi pe la înmormântări ne-am apucat de bocit. Din două crenguțe legate i-am încropit o cruce pe care am înfipt-o la căpătâi. Jocul nu s-a oprit aici. Din pământ, nisip și apă am făcut ”colivă”. Am ales cu grijă pietricele închipuind bomboanele. Cu o lingură veche de aluminiu ne-am apucat de ”împărțit”, oprindu-ne din loc în loc
URSULEŢUL DE PLUŞ III. PASĂREA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362549_a_363878]
-
țintă, dar cu timpul voi trage mai precis.Și exersez cu râvnă. Bastoane n-am mai scris...Mamaia face focul, gătește de mâncare,Iar eu încerc s-ating o vrabie-n mișcare.Și trag! Săgeata zboară! Și-ajunge-n al ei zborSe-nfige la mamaia mai sus... chiar pe picior! Ce strigăte, ce ceartă! Primesc chiar și bătaie:O porție-mi dă mama și una-mi dă tataie.De-atunci nu trag cu arcul! E prea periculos!Să nu țintiți ca mine, la
VIOREL CROITORU [Corola-blog/BlogPost/361019_a_362348]
-
din cauza dioptriilor cu minus.A ieșit un fotoreportaj minunat. M-a uimit faptul că Norvegia este aproape numai un munte continuu, cu coborâșuri și urcușuri și cu multă apă. În mijlocul munților acoperiți cu zăpadă descopereai lacuri înghețate, fiorduri care se înfigeau adânc în inima munților și continuau până la ocean. Un alt lucru ce m-a surprins a fost lipsa localităților dea lungul întregului zbor de peste 1200 km. Nu știu dacă am întâlnit pe partea mea de vizibilitate 3-4 localități și aceasta
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
Nu-i moștenirea mea, frământul Tău de mână? Sau numai cu-mprumut mă-ngădui înapoi? Azi Te-ai mutat albastru de departe și mi-ai lăsat râvnita brazdă-n plus. Ce pot să fac cu toată moartea-ntreagă când ai înfipt în mine șarampoi, iar numai jumătate-s Iisus? Azi Te-ai mutat în necuvânt, departe târziul din Vineri e mare și larg. El stă pe catarg, pe șarampoiul din moarte, dar e atât de aproape departele că aerul dintre noi
POEME ÎNDURERATE de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361133_a_362462]
-
ochii aducători de ploaie lacrima ta simplă și fără adăpost nu-și găsea ciorapii simțea cum te sufocă strigai cu toate gândurile apporte si fiara te iubesc stătea să sară la mine palmele cu care ai mirosit prada și-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopți or să vină și or să scape țigara călcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptit acum ca și de fiecare dată ... Citește mai mult șiai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
care-l preceda nu ducea spre mine nu era bunciopleai altul cu ochii aducători de ploaielacrima ta simplăși fără adăpostnu-și găsea ciorapii simțeacum te sufocăstrigai cu toate gândurile apportesi fiara te iubescstătea să sară la minepalmele cu care ai mirositpradași-au înfipt incisivii în toate cuvintele care le-aș putut spune și nopțior să vinăși or să scape țigaracălcând-o cu grija de a nu mă strivi ai șoptitacumca și de fiecare dată... X. LÂNGĂ O ALTĂ PLOAIE, de Vasile Pin, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
căruța peste cal. La deal trebuie s-o proptești, atunci cînd se odihnește calul. Și ne-a explicat că are un fel de pinten montat la oiște care, în mers, se tîrăște pe pămînt, dar, cînd se oprește calul, se înfige în pămînt, apăsat de greutatea căruței, pe care o înțepenește pe loc, pînă se opintește din nou bietul animal și își continuă urcușul. Ce vreți, am cal bun, nu-mi bat eu joc de el ... Da' cîte căruțe de fîn
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
și ciocnind o halbă de bere sau un pahar cu șpriț de vin de Drăgășani, încropit cu sifon de la Costică Hiru, comerciantul. Din când în când, pe șița de pe case sau prin pomi, se aud gaițele sau se zăresc „cocostârci înfipți într-un picior” ce „dau gâtul peste aripi, tocând din ciocul lor”. În colț, la Pantilică, un dulap și o tiribombă mică, învârtită de Gheorghe Netotu', îi distrează pe tinerii țărani care chicotesc și se veselesc, sorbind din sticlele cu
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
la gura vetrei, își sucește cu dichis o țigară, citind jurnalul. Vinul fiert sau țuica aburindă, șunca afumată, cu o ceapă roșie zdrobită cu pumnul pe masă, mămăliguța răsturnată pe talerul de lemn de fag, cu cașacavalul opărit sau afumat înfipt în ea, sau făcută bulz cu brânza din burduf, îi îndeamnă la ospătare pe ai casei. Sania cu zurgălăi era plăcerea zilelor de sărbătoare, în Domneștiul din timpurile vechi. Se făceau plimbări pe ulițele satului, iar clinchetul clopoțeilor umplea văzduhul
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
chiar „dușman al poporului”, cum era descris de oficialități în caracterizările necesare nouă, copiilor la școală, în urma cărora am avut de suferit. Oare poate sta liniștit făptuitorul Arsenescu ? Chiar dacă repet, prin 1949, aveam 7 ani și mi-a rămas adânc înfiptă în minte imaginea surorii mele, Felicia, care a venit plângând de la școală că nu a fost făcută pionieră, scoasă din rând de N. Mitulescu, ca fiică de chiabur. Atunci tata a mutat-o la școală la Câmpulung, liceul la Pitești
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
apa mea sună, somnul meu sună./ Parcă întreg sunt făcut din fier și furtună,/ pe nicovală și subt baroase.// Ca lupii mă rupeți, ca iadul mă frigeți,/ în țipătul vostru Satana mă strigă.../ În rărunchi, în plămâni, cătușa mi-o-nfigeți,/ până și-n inimă am o verigă... („Lanțuri”, p. 27); Crucile, strâmbe și șchioape,/ vrură să fugă, să scape,/ dar numai o clipă rebele -/ parc-ar fi fost somate de santinele:/ au stat pe loc. S-au supus./ Au ridicat
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
ispititor al existenței, poeta poartă pe drumul sensibilității o mască ritualică. Revelația teritoriului nopții și invocarea astrală deschid comorile fondului etnolingvistic: „Ies în prag / să iscodesc noaptea, / în fața mersului zăbavnic al astrelor / Ies în noapte / să visez împreună cu Luna / și înfig diamante în coarne de fier”. Superdimensionat de aceste combinații de valori arhaice, centrul poemului se ramifică înspre haloul zorilor, cu evidența unei izbucniri profetice: „Dar ziua... / Ziua are puterea de a dărâma, / de a zgudui/ visul / și speranța / pe care
VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360901_a_362230]
-
coline și zilnic să asude. Se cumpărau din piață ghivecele cu flori pulverizând miresme până sub ‘nalt de nori ca pulpele brumate prin parcuri și pe străzi, ca sprintenii, subțiri genunchii de feline pierduți prin negre zăpezi. Purtat de destin înfipt în lumina de stea te-am găsit într-un boboc virgin de lalea și-n pragul casei bătrâne pe brațe te-am dus având în suflet gustul din dulcea ta otravă de mult în mine ascuns. Ne-am încleștat privirile
AH, IUBITA MEA FLOARE! de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360989_a_362318]
-
a Poetului. Dragostea în dimensiunea ei cosmică, iubirea pentru tot ce ține de viață și ține de moarte dar, mai ales, dragostea care a dus la măreția și decăderea în păcat a Omului! O lume fantastică și așchii de neliniște înfipte sub unghia cu care caută în mormanul de steril cotidin acel frumos-durut al îngemănării dintre bărbat și femeie! Dar perechea în speță este doar o motivație pentru nașterea unor sonete superbe! Un POET! Da, Theodor Răpan este POETUL și, dincolo de
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
neamul meu n-a avut obiceiul ăsta !”. și cum termină el vorba, se-auzi din senin, întâi mai încet, apoi din ce în ce mai tare urletul sirenelor. Iar fac ăștia exerciții de alarmă !” - își dădu cu părerea Praporică. Mie parcă mi s-a înfipt un cuțit în inimă...și mă întreabă Praporică :,, da’ ce dom’ sergent ți-e frică de moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu am mai trecut prin prăpădul ăsta!” ,,și dacă vin,ce, dom’ sergent, o moarte are omu și-o
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364108_a_365437]
-
gazdelor mele, sunt doi cireși japonezi în plină floare. Această informație desigur că mi-a zgândărit curiozitatea și cu tableta la subțioară, am ieșit din casă și m-am oprit direct în intersecție semaforizată. Într-adevăr, copacii erau maiestuoși, puternic înfipți în pământul din intersecție, având coroanele bogate, cu tulpinile groase, fiind de ceva ani statornici în acel loc, păzind intersecția. Se aflau în plină floare. Crengile le atârnau de greutatea ciorchinelor de flori albe și cu inflexiuni roze pe conturul
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]