2,269 matches
-
lăsând ușa deschisă. Funcționarul de la primărie locuia în două odăi, mobilate foarte sumar. Observai doar un raft de lemn alb cu două sau trei dicționare și o tablă școlărească pe care se mai putea citi, pe jumătate șterse, cuvintele "alei înflorite". După părerea lui Grand, Cottard avusese o noapte bună. Dar se trezise de dimineață cu dureri de cap și incapabil de orice reacție. Grand părea obosit și nervos, plimbându-se în lung și în lat, deschizând și închizând pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
LUMII ÎNCHISE PE CARE O ALCĂTUIA ȘI A URLETELOR CUMPLITE PE CARE ACESTA LE ÎNĂBUȘEA ÎN NOAPTE. VOCEA LUI S-A ÎNĂLȚAT STINS : "ÎNTR-O FRUMOASĂ DIMINEAȚĂ DIN LUNA MAI, O ELEGANTĂ AMAZOANĂ PARCURGEA, PE O SUPERBĂ IAPĂ ALEZANĂ, ALEILE ÎNFLORITE DIN BOIS DE BOULOGNE". TĂCEREA S-A AȘTERNUT IAR ȘI, O DATĂ CU EA, FOȘNETUL NEDESLUȘIT AL ORAȘULUI ÎN SUFERINȚĂ. GRAND PUSESE FOAIA PE MASĂ ȘI CONTINUA S-O CONTEMPLE. DUPĂ O CLIPĂ EL RIDICĂ PRIVIREA : ― Ce părere aveți ? Rieux răspunde că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aici. Dar vedeți cât e de greu. Ce părere ai avea de "somptuoasă" ? zise Tarrou. Grand îl privi. Reflecta: \ Da, zise el, da ! Si, treptat, un zâmbet se așternea pe chipul său. Câtva timp după aceea, a mărturisit că adjectivul "înflorite" îl stânjenea. Cum nu văzuse niciodată decât Oranul și Montelimarul, le cerea uneori prietenilor săi indicații asupra modului în care înfloreau aleile din Bois de Boulogne. Lui Rieux și lui Tarrou aceste alei nu le făcuseră, la drept vorbind, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la drept vorbind, niciodată impresia că ar fi înflorite, dar convingerea funcționarului îi făcea să șovăie. El se mira de nesiguranța lor. "Numai artiștii știu să observe". Dar doctorul l-a găsit o dată într-o stare de mare surescitare. Înlocuise "înflorite" cu "pline de flori". Își freca mâinile. În sfârșit le vezi, le miroși. Jos pălăria, domnilor!" Citi triumfător fraza: "Într-o frumoasă dimineață de mai, o zveltă amazoană parcurgea, călare pe o somptuoasă iapă alezană, aleile pline de flori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nemuritori asemeni dacilor supuși lui Zamolxe cel veșnic, fiind binecuvântați de lumină și nemuritori”. în „Munții”: „Ei sunt parcă Dumnezei de piatră iar ciobanii par mici stânci înțepenite lângă turme, înfrățiți cu câinii și cu vulturii ca stăpâni ai ierburilor înflorite și stâncilor golașe.” în „Țara durerilor”, Bucovina ca parte a Moldovei ar trebui să poarte numele de Țara Durerilor, iar Moldova ar trebui să se numească tot Țara Durerilor. În durere și sânge a fost scăldat acest ținut din 1940
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de insecte păroase, lupi fioroși și păianjeni gigantici, introdusese și propriile modele, inspirate de un singur principiu de bază: contradicția. Erau modele de chipuri pe jumătate feminine, pe jumătate masculine, trupuri pe jumătate umane, pe jumătate animale, copaci pe jumătate Înfloriți, pe jumătate uscați... Totuși, modelele ei nu erau populare. Clienții voiau să facă prin intermediul tatuajelor un fel de declarație, nu să adauge altă ambiguitate existenței lor și așa incerte. Tatuajele lor trebuiau să exprime o emoție simplă, nu un concept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de vacanță, dar se Înțelegea de la sine că urma să facă toate astea cu „ea“. — Când o să te mai văd? Nu știu, bună Întrebare. Voi fi plecat cel puțin trei săptămâni. Acesta era sărutul morții pe obrazul iubirii lor abia Înflorite. O explozie care avea să facă totul bucăți, să-i sfărâme inima, să spargă În bucățele balonul iubirii lor și să-l răpească pe Matthew pentru totdeauna. În comparație cu cele două zile petrecute Împreună, trei săptămâni păreau o eternitate, o ciupercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aceste însemnări urmau mai multe pagini albe. Și din nou același scris mărunt și nervos. „18 august Am fost la un lac din apropierea orașului să înot. Era o zi splendidă. Nici un nor. Soare fierbinte. Pe marginea lacului se vedeau rododendroni înfloriți și măceși sălbatici. Iarbă verde. Am ieșit la soare. Deodată am simțit că mă sufoc. Am închis ochii. Doamne, să se termine oare totul așa? Apoi mi-am revenit. Stăteam trântit în iarbă cu ochii la cer. Abia mai îndrăzneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
formulele stropirii cu agheasmă, comandanții se apropiaseră de gropi și fiecare aruncase un pumn de pământ. Și chiar atunci un ordin neașteptat a dezlănțuit o salvă către cer, ta-ta-ta, ta-bum, odată cu păsărelele ce se Înălțau țipând din pomii Înfloriți. Dar nici aceasta nu era mișcare, ci era ca și cum, pentru totdeauna, aceeași clipă s-ar fi prezentat sub diverse perspective și a privi o clipă pentru totdeauna nu Înseamnă a o privi În timp ce trece. De aceea Jacopo rămăsese țeapăn, insensibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
asemeni unei maison din Franța sau unei casa spaniole; apartamentul lui are peste tot obloane care Îl feresc de vipia amiezii și este umbrit de o magnolie cu frunze de un verde adînc, iar zidurile curții sînt acoperite de vițe Înflorite. Dincolo de ele s-ar putea Întinde Mediterana, cu luminile Marocului Îțindu-se, palid, pe malul celălalt. Nu numai că pacea i-a fost sfărîmată, dar Începe să pălească și iluzia lui de „altundeva“. În alte circumstanțe, Wakefield ar fi putut Împărtăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de la birou deveneau mai atrăgătoare pentru Takamori și pentru prietenii săi burlaci. Pe măsură ce se încălzea, ele veneau la birou mai întâi fără paltoane, apoi fără taioare, în rochii cu mâneci scurte, etalându-și brațele albe, lăsând impresia unor flori proaspăt înflorite. Takamori și Iijima, prietenul lui din studenție, își petreceau de obicei pauza de prânz aruncând ocheade „florilor“. Astăzi însă, parcă era altfel. În buzunarul lui Takamori se afla o notiță cu arborele genealogic al familiei lui Napoleon, pe care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zice că ea știe ceva, ce noi nu știm, ce nimenea nu știe, nici Dumnezeu chiar. PLUGURI Prietene crescut la oraș fără milă, ca florile în fereastră, prietene care niciodată încă n-ai văzut câmp și soare jucând supt peri înfloriți, vreau să te iau de mână, vino, să-ți arăt brăzdarele veacului. Pe dealuri, unde te întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți pricepe că tot trecutul meu mă împingea să fac asta? Fiindcă tot ce-mi aduceam aminte era plin de soare. ― Spaima morții, Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să se clatine, însă, și să se surpe. Cenușa înflorea mai departe, floarea ei ieșind prin ziduri. Inchizitorii au hotărât să ridice o închisoare și mai largă, una care să cuprindă și ruinele vechii închisori și să oprească revărsarea cenușii înflorite. Zadarnic. Înflorind, cenușa nu mai putea fi stăpânită. Era ca lava unui vulcan. Au început să crape și aceste ziduri și, prin crăpături, își făcea loc floarea cenușii; o floare neagră, dar delicată. Furioși inchizitorii au decis să fie înălțată
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai largă. Erau golite în grabă orașe și sate care rămâneau cu casele, bisericile și piețele lor pustii, înlăuntrul unei închisori ale cărei ziduri nu se mai vedeau în depărtare și care se mutau mereu mai departe din calea cenușii înflorite. Erau ca două armate care se luptau. De o parte, cei arși pe rug, cenușa lor adică, de alta, inchizitorii, încercînd în zadar să oprească marșul fantomelor. Și, astfel, pământul întreg risca să devină sau chiar devenise o închisoare uriașă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am trezit foarte indispus, ca și cum s-ar fi întâmplat ceva ireparabil. Întreaga dimineață s-a muncit pe brânci la moșie. S-a făcut curățenie în case, s-a măturat curtea, și turnul a fost împodobit cu iederă și cu hamei înflorit, împletite cu ramuri de arin și de dafin. La bucătărie nu mai făceau față cu jumulitul de fulgi și de piele, cu tăiatul cărnii, datul în clocot și rumenirea ei la proțap; aerul era pătruns de mirodeniile obișnuite la sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sale. Nu voia să-l dezamăgească pe Kevin, dar nici nu voia să asculte scuze false și să se prefacă a crede că era doar o chestiune de eroare poștală. O urî pe tânăra doamnă cu mantie gri, de sub ramurile Înflorite ale oleandrului, crudă Audrey Hepburn, nepăsătoare la durerea fiului ei, ce călca În picioare sentimentele plăpânde și neexprimate ale fiicei sale . Maja evită privirea mamei lui Kevin. Ce situație jenantă. De-a dreptul stânjenitoare. Bineînțeles, Camilla Îl invitase pe Kevin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
grijă pe lada pusă acum lângă fereastră. Apoi adormise buștean. În zorii zilei, când deja curtea forfotea de glasuri și mișcare, odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fața. Câțiva pași mai înainte stătea drept, și parcă întinerit, Mașcatu. Iar în fața lui se afla spătarul, așezat pe scaunul din strană. În noaptea aceea, după ce venise de la denie, stătuse un timp în grădină, trăgând în plămâni mirosul de zarzăr înflorit. Apoi urcase tiptil scările numeroase care duceau spre prispa mare a casei boierești. De cele mai multe ori intra prin dos, pe la bucătărie, și de-acolo o lua pe scările de lemn care duceau direct spre odăile cele mari. Acum urcase prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar câțiva pași mai încolo îi ieșise în cale Ioniță. Întâlnirea cu el îi luminase creierul și îl umpluse de bucurie. Ioniță îl trăsese zâmbind într-o curte și de acolo, peste un pârleaz mic, într-o livadă de pruni înfloriți, unde încetiniseră pasul printre copaci. - Ce-ai pățit, fratele meu? începuse Ioniță, privindu-l cu ochi frățești, dar stând la oarecare distanță de el. Zogru îi istorisise despre ciung. - Păi, și până la ciung unde ai fost? Ei, asta era altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de la frunte și pe după ureche, până la bărbie. Avea privirea insolentă a lui Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal nu și-ar fi pierdut timpul cu Giulia: - Îl cunosc pe individul ăsta, începuse el. E Andrei Ionescu. - Da, el este. De unde îl știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de fapt, un roman întreg, căci Josh scrisese un istoric detaliat al casei. Imediat sub fotografia care înfățișa clădirea, așa cum arată ea acum, cu tencuiala albă, crăpată și umflată ca o coajă de cartof copt, cu cerdacul străjuit de coloane înflorite și curtea năpădită de buruieni, urma un istoric, scris cu „Times“, la un rând: Imobilul din Calea Victoriei, 144 a fost construit cu aproximație la începutul secolului al XVI-lea, de când datează prima lui atestare, într-o plângere juridică, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dezleg multe mistere, Să pătrund a lumii tăcere. Îmi place întruna să visez, Noaptea ca să luminez, Ca să pot juca mereu Numai jocuri ce vreau eu. Îmi place să călătoresc Viața să mi-o colorez, Să văd marea nesfârșită Și câmpia înflorită. Îmi place viața să trăiesc, Zi de zi să plănuiesc; Lucruri noi să descoperim Și mai mult să ne iubim. Îmi place să zbor... Să fiu deasupra tuturor, Să zbor până la soare... Dar e posibil oare? Îmi place eu ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nr.6 " Nicolae Titulescu" Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 Pruni înfloriți bunicul bucuros spală damigenele... Haiku 2 pe verandă, joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
joc cu mingea și cioburi din vaza cu crini... Haiku 3 plăcintă cu mere Bunii cu platoul prin livada înflorită... Haiku 4 albina dă târcoale... Ce bune-s clătitele! în zare: berze... Haiku 5 pe faleză, cu prietena... printre sălciile înflorite, marea. Cora Irina, clasa a VII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Pariul meu cu viața O rimă, un vers... O secundă, un infinit Care m-a uitat. Privesc în neant și încet mă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]