4,863 matches
-
toți repede și bucuros, cu soțiile și copiii voștri, sub administrarea Domniei Sale. Dacă sunteți delăsători sau lacomi, nu veți face decât să întârziați sosirea zilei pe care o așteptați cu atâta nerăbdare. Armata expediționară a Seniorului Nobunaga nu va fi înfrântă de clanul Mori. Oricât de mare e provincia stăpânită de Mori, este osândită să cadă. Nu fiindcă Mori ar fi un clan slab, ci datorită marii mișcări a timpurilor. Înțelegeți? — Da, răspunseră muncitorii. — Atunci, veți lucra? — Vom lucra. Vom munci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinici în armuri, cu lănci de fier, începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau unitatea lui Hachiya. Luând locul camarazilor lor, soldații comandați de Nobutaka reluară atacul și loviră forțele clanului Akechi. Dengo, însă, îi înfrânse și pe aceștia, alungându-i înapoi. Pentru moment, trupele lui Dengo nu păreau să mai aibă nici un adversar pe măsura lor. Toba unității lui Fujita bubuia. Părea să exprime mândria clanului de a nu avea rival și-i amenința pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acel moment, Kumohachi, care tocmai primise chemarea lui Hideyoshi, îl ajunse, în fugă, din urmă. Aici sunt, la ordinele dumneavoastră! îl ocoli el, îngenunchind în fața lui. Kumohachi era un războinic bătrân de șaptezeci și cinci de ani, dar nu putea fi ușor înfrânt nici chiar de oameni mai tineri, iar Hideyoshi observă că venise echipat deja cu armura. — Ei, nu e o problemă în care să fie nevoie de armuri. Aș dori să faci ceva de dimineață. Vreau să rămâi pe loc. — Dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ierburile și copacii se ofilesc“. Dar stilul de a lupta al lui Hideyoshi era cu totul diferit. Oriunde avansa, oriunde-și stabilea tabăra, atrăgea în mod firesc oamenii spre el. Câștigarea localnicilor era o chestiune importantă, înainte de a încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când curgea sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă Hideyoshi, suflă vântul primăverii.“ Șirurile de fortărețe urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
real succes împotriva unor oameni care erau pregătiți tot timpul, deveniseră tăcuți ca însuși muntele. Era aproape nefiresc. De ce nu acționau? Hideyoshi, însă, înțelegea. Gândul lui constant - și anume, că adversarul era un veteran bătrân și puternic, deloc ușor de înfrânt - se reflecta și în mintea lui Katsuie. Dar mai existau și alte motive importante. Pregătirile militare ale lui Katsuie erau deja încheiate, însă acesta simțea că încă nu sosise momentul de a-și mobiliza aliații pe care-i ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În orice caz, pe mâine dimineață, Shizugatake va fi în mâinile mele. — Păi, în privința asta... — Ce vrei să spui? — Seniorul Katsuie a zis că s-ar putea să vă lăsați îmbătat de victorie, începând să credeți inamicul prea ușor de înfrânt, ceea ce v-ar putea face să coborâți garda. — Vorbești prostii, replică Genba, amuzat. N-am să mă îmbăt dintr-o singură victorie. — Da, însă chiar înainte de a pleca, Seniorul Katsuie v-a dat un avertisment anume, spunându-vă să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mea, știam că suntem de sacrificiu. Încă de la început luptam pentru o cauză pierdută și îi dau dreptate tatălui meu, care, în acele momente când băteau clopotele iar femeile și copiii plângeau, mi-a spus: «Tată, Rusia nu poate fi înfrântă! Hitler va avea soarta lui Napoleon». Și a avut dreptate. Din Odessa am ieșit pe 1 aprilie 1944, fusesem deja rănit într-o misiune pe care am avut-o de îndeplinit în a doua zi de Paști a acelui an
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fructele și frumusețea mea ca individ vegetal, crezi că ar fi viață pentru mine în această situație? - Din dragostea ce-ți port, am dorit să te mai păstrez în viață, îi spun eu. - Dar la umilința mea de îngenuncheat, de înfrânt, te-ai gândit? N-aș vrea să fiu compătimit. Nu vreau să mor încă o dată de rușine și tocmai de aceea, rogu-te, curmă-mi suferința și renunță la mine!!... În fața acestui argument am cedat și am chemat pe cineva
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Angir pe căpitan. Tânărul se întoarse contrariat spre Birmaq dar acesta nu dădu nici un semn că ar fi auzit intervenția secundului sau întrebările lui Angir. În locul răspunsului așteptat, întrebări. - Ai mai făcut vreodată o astfel de călătorie? nu-și putu înfrânge curiozitatea secundul. - Nu, recunoscu simplu Angir. - Și niciodată nu ți-ai dorit? N-ai vrut să vezi cum e acolo, afară? N-ai mai fost în nici un alt loc în afară de Sagius II? îl bombardă secundul fără să răsufle. - E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
-ne am mers până la Mănăstirea Cetățuia și în mănăstire înconjurându-ne ne-am bătut. Venindu-i în ajutor tătarii a ieșit din mănăstire și dând război nemților, cu puterea lui Dumnezeu și cu ajutorul sfinților apostoli Petru și Pavel i-au înfrânt și o seamă dintre dânșii au căzut prinși la război, iară o seamă au pierit în război, care trupurile acelor pieriți s-au făcut movilă, întru pomenire veșnică deasupra trupurilor acelor pieriți, în care movilă este și Ferenț căpitanul împreună cu
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Mârza cu o sumă de tătari și cu porunca împărăției să fie de pază scaunului, sosind la cea vreme despre mănăstirea lui Aron Vodă, îndată ne-au venit agiutor. Și eșind noi la război, cu agiutoriul lui Dumnezeu, i-am înfrânt și gonindu-i până la iazl lui Duca Vodă, mulți în robia tătarilor și la noi au căzut și mulți au perit. Iar trupurile celor periți, le-au strănsu împreună cu a-l lui Franz căpitanul unde muri la acest sat. Peste
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
TEMPUS FUGIT Azi poemul va intra în agonia pașilor pierduți pe calea victoriei înfrânte pe bulevardul libertåții închise pe trandafirilor uscați bis pe muchiile tåioase ale gropilor în care sunt aruncate flori dimpreunå cu lacrimile evaporate în parfumul descompunerilor råsunând pe dunga clopotului Mâine situl A4 își va aråta viscerele aburinde și arheologul va
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1641]
-
a devenit evidentă, diplomația franceză a îndemnat guvernul român să se pronunțe pentru Serbia și Grecia. Blondel nu scăpa nici o ocazie pentru a arăta guvernului român riscul la care s-ar expune dacă ar lăsa Serbia și Grecia să fie înfrânte. Referitor la Bulgaria, ddiplomatul francez Pinon arăta, încă din 1911, că nici Regele Carol I ”..nu e dispus să lase Sofia să realizeze ... o Bulgarie mărită ce-ar înăbuși România între două imperii slave”. Blondel avea de luptat, în acest
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
cu poporul; 9. iată, acum, stă ascuns în vreo groapă sau în vreun alt loc. Și dacă, de la început, vor cădea unii sub loviturile lor, se va auzi îndată, și se va zice: "Poporul care urma pe Absalom a fost înfrînt!" 10. Atunci cel mai viteaz, chiar dacă ar fi avut o inimă de leu se va înspăimînta, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz, și că are niște viteji cu el. 11. Sfatul meu este dar ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
atât mai mare era probabilitatea să fie eficient -, atunci era limpede că își îmbunătățea modelul comportamental psihosexual în salturi, arzând etapele. Pe de altă parte, Eva nu era întru totul convinsă că papiloterapia era ceva foarte simpatic. Reușea să-și înfrângă obiecțiile numai prin exercitarea unei forțe volitive considerabile și chiar și atunci simțea un curent subteran de îndoială legat de gradul de bună-cuviință implicat de niște atingeri atât de senzoriale. Totul era extrem de buimăcitor și, ca să pună capac la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
păcătuit! zbieră ea, străduindu-se cât putea ea mai bine să se jeluiască și să scrâșnească din dinți în același timp. Părintele paroh St John Froude apucă strâns brațele fotoliului și încercă să înghită un nod. Nu era ușor. Apoi, înfrângându-și spaima - explicabilă - că fusese lovit de delirium tremens mult mai repede decât se aștepta, izbuti să deschidă gura. Ridică-te, copila mea, icni el în timp ce Eva se zvârcolea pe covorul din fața lui. O să-ți ascult confesiunea. 20 Inspectorul Flint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
despre altceva vrea, de fapt, să vorbească tovarășul Gafton. Nu despre Sir Neville Henderson. Ar vrea să dovedească perfecta sa onestitate, când se angajase în lupta antifascista, asta ar fi scuza pentru ce a acceptat să facă și după ce fuseseră înfrânți nazistii si slugile lor autohtone, asta ar fi explicația și scuza, frater, dulcissime... „În seara de 30 august, spre miezul nopții, Sir Neville Henderson propune lui Ribbentrop ca proiectul german să fie remis ambasadorului polonez. Zadarnic. Ceea ce se întâmplă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îl primească. Nu, nu, am spus. Nu-l ține doar așa, la distanță. Pune-l la gât, ca să fim siguri că stă bine. În timp ce ea moșmondea la încheietoare, în spate, am încercat să mă gândesc la ceva care să-i înfrângă opoziția. Mi-a spus cineva că azi e ziua ta, am zis. Așa e, Marina, sau tipul și-a bătut joc de mine? — Nu azi, mi-a răspuns Marina. Săptămâna viitoare. — Săptămâna asta, săptămâna viitoare, ce mai contează? E curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Luke e străbătut de o undă de uimire. — Nu? Atunci ce... Se uită la valiza mea, apoi iar la mine, și eu îi mențin privirea, în tăcere. — Înțeleg, spune în cele din urmă. Nu e treaba mea. Pare atât de înfrânt, încât simt un junghi în piept. Vreau să‑i spun, dar nu pot. Nu pot să risc să vorbesc despre asta, să‑mi ascult argumentele disipându‑se, să mă întreb dacă nu cumva greșesc. Nu pot să risc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
își organizează propriile grupuri de contraatac. Mesagerii săi sunt numiți Echipa de Lucru. Scopul lor este de a stinge „incendiile” - de a o distruge pe Doamna Mao. Însă ea nu e îngrijorată. Mao și-a confirmat dorința de a-l înfrânge pe Liu. Mao e ferm hotărât să-i dea foc însuși vicepreședitelui Liu. Noaptea trecută, a visat. Își căuta orbecăind drumul spre brațele iubitului ei, plângând în hohote de mai mare mila. El o alină de parcă ar fi fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
prea puternice, Mao trece de partea premierului Zhou și a „băieților din vechea gardă”. În iulie, Mao îi acordă lui Zhou permisiunea de a publica în cadrul Partidului numărul celor omorâți în luptele dintre facțiuile Gărzilor Roșii. A sosit vremea să înfrângem câinii sălbatici, înainte ca ei să devină o amenințare pentru națiune. Urmează acțiunea lui Zhou de restabilire a ordinii. Sunt ținută în întuneric. Și habar nu am că Mao e nemulțumit de mine. Nu vrea să stea de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
să-i vadă spatele gol, abia acoperit de blana pe care și-o punea din mers cu o singură mână, cealaltă fiind prea încleștată de mâna tânărului. Niciodată nu se mai simțise atât de umilit ca bărbat și cu totul înfrânt ca general. Nici măcar la Austerlitz. Încercă să se scoale din pat, dar nu reuși. Avea membrele înțepenite. Trupul lui suporta din ce în ce mai greu iernile. Îmbătrânise. Nu, nicidecum! Doar se lenevise. Avea nevoie de o bătălie zdravănă. Acolo, printre soldați, dormind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
maimuțele nu se purtară mai bine. De fapt, începură să se comporte mult mai rău. Cam la o lună de la prima lor întâlnire cu alcoolul, aparent scârbite de slabele rezultate din livadă, primatele făcură un drum la bazar, unde o înfrânseră pe femeia care vindea ilegal alcool dintr-un cărucior. Dădură gata întreaga provizie și, cât se poate de bete, mai bete decât fuseseră vreodată, reveniră în curtea familiei Chawla. — Rămâneți afară, le strigă Sampath când le văzu apropiindu-se. Rămâneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
lor, iar călăreții liberi și neîmblânziți, „Fiii Vântului“ se văzură obligați să se predea în fața a ceea ce, dintru începutul veacurilor, fusese dușmanul lor: setea. Dar francezii nu erau mândri că învinseseră „Poporul Vălului“, fiindcă, în realitate, nu reușiseră să-l înfrângă într-un război deschis, și nici negrii lor senegalezi, nici camioanele, nici măcar tancurile lor nu le fuseseră de folos într-un deșert pe care tuaregii și ai lor mehari îl cunoșteau dintr-un capăt într-altul. Tuaregii erau puțini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sa ageră îl făcu să înțeleagă că împotriva acestei arme orice încercare de rezistență era de prisos și încercă să se consoleze cu ideea că învinsese deșertul deșerturilor din Tikdabra și că doar fidelitatea față de oaspetele lui reușise să-l înfrângă. își luă pușca și înaintă până la marginea hamadei, fără să caute protecția stâncilor sau tufișurilor, în timp ce Abdul-el-Kebir rămase în spatele său, în afara bătăii gloanțelor. își pregăti arma și așteptă, calculând distanța și momentul în care jeepul avea să ajungă în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]