1,496 matches
-
au continuat să ignore trecutul politic al lui Eliade, iar alții mai încearcă să-l disculpe și astăzi pe savant. Dintre eliadizanți, americanul Mac Linscott Ricketts a fost cel dintâi care a citit articolele prolegionare în discuție, printr-o ciudată îngăduință a autorităților românești (care însă i-au interzis să transcrie textul din 17 decembrie 1937; Ricketts l-a putut totuși traduce în engleză, sub supraveghere!). Ricketts, cel mai important biograf al lui Eliade, a comunicat compromițătoarele documente și altora, între
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din sursă directă că legea nu se aplica atunci când tatăl (nelegitim) al copilului era cetățean străin, tinerelor propunându-li-se avortul pentru a împiedica o eventuală expatriere prin căsătorie; mai mult, am auzit fără a putea controla că aceeași discretă "îngăduință" opera și în cazul femeilor rome și maghiare. Într-un registru foarte diferit, aș da drept exemplu problema cenzurii: la sfârșitul anilor '60, Ceaușescu desființase cu oarecare pompă Direcția Presei instituția oficial însărcinată cu cenzura textelor tipărite-, pretinzând că redă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
formal, acestei propagande rudimentare, acest mecanism de comunicare predominant orală prin zvon, prin secrete dezvăluite în cascadă, traducea într-un limbaj privat temele politice oficiale și acapara de fapt în beneficiul discursului politic oficial mecanisme esențiale ale comunicării private. O îngăduință până atunci nesperată scoate la suprafață acest nou tip de discurs, caracterizat prin echilibristica inedită între adevăruri niciodată spuse până la capăt și minciuna propagandistică. De aici derivă, în ultimă instanță, o întreagă producție culturală de mare succes: seria de romane
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unei eliberări autentice. În subsidiar, anexarea selectivă a tradiției interbelice a neutralizat în mare măsură discursul de opoziție, destructurat de preluarea unor teme până atunci definitorii antisovietismul, antibolșevismul, discursul național în repertoriul oficial. Aceasta cu atât mai mult cu cât îngăduința de a călători în Occident o nouă libertate absolut îmbătătoare ducea la redescoperirea lumii libere contemporane printr-un contact direct, aparent liber, chiar dacă era în realitate foarte atent monitorizat, între persoane și idei. Mai mult, Occidentul devine, din patron imaginar
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
biruinței voinicului; - sau prin speranța care lasă să se întrevadă că lupta va fi continuată de erou sau de alții până la încheierea pozitivă; - unele formule tipice (exterioare cadrului acțiunii) au un ton umoristic și satiric; - se stimulează buna dispoziție și îngăduința generoasă a ascultătorilor. Motive: 1. motivul recunoașterii fratelui (surorii) pierdut(e) în condiții de obicei, tragice; - se evită la momentul potrivit o greșeală ireparabilă (ex.: incestul); 2. motivul răpirii fetelor;uneori sunt salvate, alteori nu (sau devin soții ale răpitorilor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
îi revine meritul de a deține o poziție centrală în cadrul acțiunii, de a se individualiza, de a dobândi un contur precis, de a tinde să devină un personaj cu o personalitate remarcabilă. Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer o acceptă, manifestând îngăduință față de tot ceea ce ea întreprinde, o fac scuzabilă și simpatică unui auditoriu cât mai divers. Pentru acest nou tip de femeie, care ilustrează o atitudine incipient feministă, inovatoare, a unui sfârșit de Ev Mediu ce întrezărește zorii Renașterii, par a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
acorde posibilitatea exprimării dorințelor personale.59 Bărbatul și femeia erau contrastanți și evaluați inegal, principiul masculin fiind asociat cu intelectul, acțiunea, rațiunea, controlul de sine, judecata și ordinea, pe când femeia era corelată cu trupescul, spiritul pasiv, iraționalitatea și emoția, pofta, îngăduința și dezordinea.60 Limbajul era destinat bărbaților, reprezenta o caracteristică masculină pentru cultura târzie medievală. Femeii din această epocă i se recomanda tăcerea, semn al unei subordonări totale, al unei claustrări aproape imposibil de acceptat, era mai mult o sclavă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cât și în cele chauceriene, de aici și dorința intrinsecă de libertate care se manifestă permanent, prin toate actele pe care le întreprind. Trădarea soțului devine o formă de manifestare a libertății și poate de aceea este privită cu multă îngăduință de ambii scriitori, care nu se doresc niște moraliști nedrepți, ci mai mult niște umaniști autentici. Soția lui Phoebus, asemenea altor personaje feminine din operele lui Boccaccio sau ale lui Chaucer, protestează tacit împotriva soțului gelos, găsindu-și un amant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deschis și în 128 Giovanni Boccaccio, op. cit., vol. II, p. 521. 129 Ibidem, p. 522. 130 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, ed. cit., p. 373. 131 Ibidem, pp. 373-374. 54 această situație, nu este un moralist aspru, intransigent, ci are îngăduința necesară și înțelepciunea de a accepta diversitatea umană. Femeia devine pedagog, la vârsta maturității, pentru suratele ei în două ipostaze: fie atunci când a avut un destin exemplar, demn de a figura drept exemplu, de a fi o pildă pentru ceilalți
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care profită de vanitatea unei femei inculte pentru a întreține relații sexuale cu aceasta - ziua a patra). Remarcabil este că, în patru din povestirile rostite de ea, le apostrofează pe femeile rele și needucate, credule și insensibile, și manifestă o îngăduință vizibilă față de cele istețe, chiar dacă sunt adulterine, și ne apare mai mult decât tolerantă cu tinerii și instinctele care îi domină. Pampinea rămâne, de-a lungul întregii opere, „întruchiparea echilibrului însuși”177. „Cea cu părul bălai, întruchiparea eului liber”178
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
zămislit slabe de înger, socot că-i vrednică de rug numai acea femeie care se vinde pentru bani; pe câtă vreme aceea care se dă din dragoste - ale cărei puteri știm toți cât sunt de mari - e vrednică după părerea mea de îngăduință și iertare.”226 Neifile nu vede decât în prostituție stigmatizarea femeii, în afara acesteia este liberă de a se călăuzi după placul inimii, căci cinstea nu poate rezista acolo unde atracția fizică este irezistibilă. În hora povestirilor va intra și Elisa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
este marcată de sterilitate, cuvintele ei sunt cu siguranță vii, memorabile. „Femeia găsește în cuvinte o adevărată plăcere, îi place să interpreteze, îi fac plăcere mai ales propriile cuvinte și propriile argumentări.”387 De la partener se cere mai multă flexibilitate, îngăduință și generozitate. Bărbatul ideal ar trebui să apară în ipostaza de miel sau să fie un veritabil Iov: răbdător, blând, supus. Falsa modestie și nuanțele ironice nu lipsesc: „Pe soață soțul cade-se s-o-mpace;/ Din doi să ierte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o intuiește, de aici și îngăduința și compasiunea sa față de eternul feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unei pretendente mai tinere, după dorința aceluiași soț atoatestăpânitor. Dar cum ne am obișnuit deja, Grizilda nu dă glas niciunei revolte, nu se opune cu nimic destinului ce îi este dictat din exterior, nu face decât să răspândească în jur îngăduință și blândețe, generozitate și modestie. Tăcerea ei, acceptul pe care îl dă de fiecare dată când i se cere ceva nu sunt o dovadă de răceală, ci de demnitate, personajul dobândește mai multă măreție astfel, decât dacă s-ar fi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această ipostază, în debutul poemului, când cere ajutorul lui Hector, după plecarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
uitarea deplină de sine care distingeau confruntarea lui cu temele intelectuale și problemele morale care l-au preocupat, ceea ce lăsa o impresie de neșters tuturor celor care l au cunoscut bine.14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
calea acelei comuniuni pe care și-o dorea. Modul în care trăia Russell nu se potrivea în multe privințe cu aspirațiile spre desăvârșire ale unui admirator al lui Weininger. Comportarea lui Russell nu era inspirată de acea necruțătoare lipsă de îngăduință față de slăbiciunile proprii și ale celorlalți pe care o cultiva deja Wittgenstein. Îi devenea tot mai clar cât de greu este de convins Russell că indivizii care au o înzestrare aparte ar trebui să-și consacre resursele și puterile exclusiv
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
CÎnd Întîmpini un stil natural, te simți uimit și Încîntat, căci te aștepți să vezi un autor, și găsești un om” (B. Pascal). Acest specific psihologic individual este cuceritor cînd exprimă o anumită eleganță a atitudinii, adică acea discreție și Îngăduință a bunului-simț. * „Poți să te instruiești cu alții, dar nu poți să te entuziasmezi decît singur.” (J.W. Goethe) Pentru că „entuziasmarea” este o reacție subiectivă individuală, care nu poate fi decît expresia unei revelații a sensibilității proprii. * „Dramele vieții nu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
dar vei și suferi mai puțin.” (Marțial) Negreșit, sunt puțini oameni care să nu abuzeze de Încrederea pe care le-o acorzi, la un moment dat. * „Biruie pe avar prin dărnicie, pe cel mincinos prin adevăr, pe cel crud prin Îngăduință, pe cel rău prin bunătate.” („Mahăbhărata”) Sufletul are nevoie, la un moment dat, de o revelație a „virtuții”, pentru a ajunge să se poată judeca pe el Însuși. * „Nu te certa cu viața! Nu fi o ființă abstractă.” (Garabet Ibrăileanu
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Își formează mai greu acest sentiment, Însă fondul afectiv al copilului, care este atît de bogat, poate fi oricînd valorificat la exigențe dintre cele mai Înalte: „E mai bine să fie ținuți În frîu copiii prin sentimentul rușinii și prin Îngăduință, decît prin frică” (Terențiu). * „Lacrima e un organ. Cine-l are vede mai bine.” (Lucian Blaga) Evident, atunci cînd „lacrima” este expresia căinței, a remușcării; sau cum frumos spune Emil Cioran, cînd „lacrimile se transformă În gînduri”. * „Chiar și cei
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
populația Londrei avea nevoie de un vinovat, iar confesiunea lui Hubert a fost suficientă pentru a fi condamnat la ardere pe rug. O piatră comemorativă a fost depusă la Pudding Lane, iar pe aceasta era inscripționat următorul text:„Aici, prin îngăduința Cerurilor, Iadul s-a dezlănțuit asupra acestui oraș protestant, izbucnind din inimile răuvoitoare ale papistașilor barbari.“ Piatra a fost mutată în 1830 la Muzeul din Londra. (trad. n.) Sarcina de reconstruire a orașului a fost preluată de către Sir Christopher Wren
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cultele religioase. Neoficial, regele Iacob întâiul a avut înclinații homosexuale, deși, soția sa a dat naștere la nouă copii. De asemenea, deși era un aprig apărător al drepturilor protestanților, a scris o scrisoare secretă Papei de la Roma, asigurându-l de îngăduința sa față de supușii catolici. La moarte a fost înhumat între cei doi iubiți ai săi: ducele de Lennox și ducele de Buckingham. Regele Carol întâiul a fost descris ca un rege tiranic, oficial fiind extrem de crud cu supușii săi. Tot
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
rostit multe rugăciuni de mijlocire, pe care Dumnezeu le-a împlinit atunci când el se aștepta la alt final. Samson prin rugăciune a învins pe filisteni. Proorocul Ilie a învins pe slujitorii lui Baal și pe Isabela. împăratul Iezechil a primit îngăduință de prelungire a vieții după ce s-a întors cu fața la perete și s-a rugat lui Dumnezeu. A mai trăit încă cinsprezece ani după ce i se cuvenea sfârșitul vieții. Proorocul Daniel prin credință și rugăciune a stins flăcările din cuptor și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
său despre rugăciune bazat pe observație și cercetare științifică. „Nu sunt nici teolog, nici filosof. Mă exprim în limbajul comun și utilizez cuvintele în sensul lor obișnuit, iar uneori în sensul lor științific. Teologilor, le cer să îmi acorde aceeași îngăduință pe care eu le-aș acorda-o dacă ei ar avea de tratat un subiect din domeniul psihologiei. Acest mic studiu asupra rugăciunii este sinteza unei vaste cantități de observații, culese în decursul unei lungi cariere, desfășurate printre oameni provenind
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
îmbrăca în veșmânt dumnezeiesc, îți va pune un inel pe deget și va da putere picioarelor tale, pentru ca tu, să poți urca întru cele înalte, înzestrat cu înțelesurile Evangheliei, făcându-te să-ți găsești Patria și împărăția Cerească. „O, câtă îngăduință ni se arată, spune Sf. Ciprian al Cartaginei, și câtă prisositoare bunătate și câtă voință bună de la Domnul, dându-ni-se voie când ne rugăm, când venim înaintea lui Dumnezeu, să-L numim Tată, socotindu-ne pe noi fiii lui
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]