2,826 matches
-
expresie de așteptare nerăbdătoare. — îți urez sănătate, Prefectule! îi spuse imediat cu o voce fermă, chiar dacă ușor răgușită, și îi veni în întâmpinare, prompt, cu brațele deschise simplu, pregătite pentru o îmbrățișare. Așadar, îmi aduci vești de la Magister militum! Sebastianus îngenunche ca să sărute inelul episcopal și, ridicându-se, consideră că era de datoria sa să se scuze: — Da, Excelentissime, mă îndurerează să știu că ți-am întrerupt odihna, dar e vorba de vești importante. Ochii bătrânului prelat se luminară și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mână cârja pastorală și îmbrăcase stola episcopală. Flancat de clerici și de milițienii care îi făceau loc, prelatul vorbea mulțimii, în mijlocul căreia câte unul se întorcea, cerând să se facă liniște, către cei care stăteau ceva mai în spate. Mulți îngenuncheaseră, în mod evident la îndemnul său, și întindeau mâinile în gestul creștin al rugăciunii, cu palmele în sus. De mai multe ori, răspunzând cererii sale, din mulțime se ridică puternic corul unui strigăt disperat către Cel Preaînalt. Apoi, Anianus luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce galopau mâncând pământul în direcția câmpului de luptă. Nu mai încăpea nici o îndoială: armata lui Valamir se retrăgea în fugă, iar vizigoții năvăleau asupra lor. Așadar, contrar ceea ce își imaginase Atila, moartea lui Theodoric nu fusese suficientă ca să-i îngenuncheze pe teribilii săi războinici. Se simți străbătut de un fior de groază: războinicii hiung-nu riscau să fie încercuiți, regele însuși ar fi putut fi capturat sau ucis! Instinctiv, Balamber se întoarse spre Odolgan, la timp pentru a-l vedea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
neam! Și-ar mai vrea codrul a-ți spune Transformând crengile-n strune: Dacă astăzi mă tăiați La nepoți ce mai lăsați? MAI ALTFEL Cei ce se cred deștepți mereu în vârf îi vezi Iar tu cel cu dreptatea adesea-ngenunchezi! Când îi suporți disprețul cu care te-a tratat Nu știe că din milă ori dragoste-ai ai cedat! Când tu știi adevărul și ei vor să-l răstoarne, Ei chiar susțin că-i ciută, iar tu o ții de
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
ai îndoieli asupra ta, nu le da pe față, ca să nu dai prostiei dreptul de a-și permite cu tine aceeași atitudine, împru-mutînd-o de la tine. Când un bărbat pasionat face curte unei femei, el are aerul umilit, pentru că atunci el îngenunche înaintea sclavei și pentru că atunci el îi propune maternitatea, adică un șir lung de chinuri și un eventual asasinat. În infinitul timpului și al spațiului, ne-am întîlnit în aceeași nebuloasă, în același sistem solar, în aceeași planetă, în același
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ducă în casă și să-și elibereze piciorul. Când am fost chemat înlăuntru, am găsit-o într-un fotoliu, cu piciorul gol atîrnîndu-i sub poala rochiei negre. Stătea încruntat de serioasă, cu mâinile părăsite pe brațele fotoliului. Dar când am îngenuncheat, ca un paj, să-mi exercit meseria, nu și-a putut stăpâni un zâmbet - concordant cu atitudinea mea, involuntar galantă. Nu avea nimic. Nici un simptom îngrijitor. Nici măcar un semn exterior. Albul era imaculat. Numai călcâiul mic, de copil, îi era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dobândise pe front, În luptă corp la corp, la baionetă. Consoarta și copiii se ascundeau pe la vecini. Nifet umbla răcnind și Înfigând furca În căpițele de fân Înșirate În livadă, timp În care nevastă-sa tremura de frică, rugându-se Îngenuncheată sub icoane. Duminică seară se Îmbăta atât de crunt, Încât din pricina spirtului băut, i se aprindeau mici flăcări albăstrii pe buze. Duminică după vecernie pica lat de oboseală și luni la prânz se scula plin de voioșie, ca un nou-născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
era când patriarh, când țar, când Dama de pică. Iar bătrânei Îi plăcea să joace rolul lui Iago. Scena balconului le dădea o oareșicare bătaie de cap, bătrâna fiind nevoită să se cațere pe o scară, iar Mașa, să stea Îngenuncheată pe parchet, cu un buchet de trandafiri În brațe, sorbind-o din priviri. Când ajungeau la „O, nu-mi vorbi de lună, căci schimbătoarea lună Își schimbă fața În fiecare lună“, bătrâna nu se putea abține să nu scoată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fir, ce șerpuia ca o panglică de culoare cenușie printre dealurile molcome și văi, ieșind din pădure și pierzându-se În alta, era la fel de Înspăimântătoare ca și râul de foc ce izvora În icoană reprezentând Judecata de Apoi, lângă care Îngenunchea babulea Tatiana În fiecare seară, rugându-se atât pentru cei vii, cât și pentru cei morți. Granița, În mintea ei copilărească, Îi separa pe cei buni de ce răi. Pe credincioși de necredincioși. Aici era raiul, dincolo iadul, plin de cazane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
tuturor tehnicienilor În general. Pentru a fi apreciat de toată lumea, de câte ori se ivea prilejul demonstra verbal cunoștințele lui despre construcții, În realitate fiind ageamiu. În schimb era un diplomat recunoscut, șmecher sub toate formele iar tupeul vocabularului, te făcea să Îngenunchezi de bună voie. De cele mai multe ori, după terminarea programului de lucru, În loc să se ducă acasă, venea la sediul șantierului În ipostazele cele mai nedorite, intrând În vorbă mai mult Încurcând tehnicienii ce rămâneau după amiaza să mai lucreze acte și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În rândurile acestui partid călăuzit fiind de promisiuni mărețe care În cele din urmă s’au dovedit a fi demagogice!! Acești aventurieri, au acaparat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice - ce de fapt era producție americană ca mai târziu să reușească să Îngenuncheze țara Întreagă. În visurile tinereții mele vedeam o Românie modernă În care poporul să se bucure de avantajele civilizației, să trăiască În cinste, onoare iar libertatea să fie garantată tuturor, fără părtinire...!!” „Ce părere ai Șefule...? Oare pentru scoaterea din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a doua zi. Doamna Taylor era încă în cămașă de noapte când ne-a condus la ușă să-și ia la revedere. În timp ce mașina a pornit-o pe stradă, Polly, care avea încă o pată rozalie pe obrazul stâng, a îngenuncheat pe bancheta din spate și i-a făcut puternic cu mâna doamnei Taylor care se pierdea în depărtare. Sheba, care stătea pe scaunul din față, se uita cu încăpățânare înainte. Când am ajuns la Highgate, am insistat să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și pentru o clipă am crezut că avea să mă atace. Apoi, destul de brusc, s-a așezat - sau mai degrabă s-a prăbușit - pe podea. — Ce-o să se aleagă de mine, Barbara? — O, biata de tine, Sheba, am zis. Am îngenuncheat și am luat-o în brațe. Părul i se aduna în smocuri pe fața udă. — Ieși afară, a murmurat, cu jumătate de gurră. — Sheba, te rog, am zis, hai, ridică-te. A mai stat câteva momente, apoi m-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mai repede. Mary și-a uitat timiditatea, a uitat cine era exact. S-a dus pe malul râului și-a testat apa cu vârfurile degetelor. A sărit înapoi, nu din cauză că apa ar fi fost rece, ci pentru că era vie. A îngenuncheat ca să ia un pumn de apă și-a ridicat, în palme, câțiva puieți argintii de doi ani. Mii de somoni înotau contra curentului, cu ochii lipiți de muntele de-acasă, ca și când i-ar fi durut sufletul că-l părăseau. Mary
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cele patru colțuri. Și-am pornit, a anunțat Drew. Naji arăta ridicol în cămașa lui albă și pantalonii ăia lungi. Jina spera că-și adusese și-o pereche de nădragi scurți; într-un fel sau altul, râul avea să-l îngenuncheze. Avea să-l lase curând fără chiloți. Ahmad s-a uitat peste umăr și-a zâmbit. Pentru prima oară. De parcă frumusețea locului îl dezarmase și pe el. Khidr Bătrânul cel Verde mi-a fost tovarăș, a spus el încet. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
avea încă ochii deschiși și fremăta din nări. Ellis s-a uitat în ochii acelei ființe și n-a mai auzit muzica. Mâinile muncite i s-au strâns în pumni. Ahmad stătea pe-un povârniș și-l urmărea pe bărbatul îngenuncheat lângă elanul muribund. Lui Ahmad îi era milă de animal, nu de om, simțea lucruri pentru care nu era pregătit. Venise în excursia asta cu Naji pregătit fiind să urască ținutul, să-l urască la fel de mult așa cum ura și case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noastre, vor fi condamnați la focul iadului. Și de fiecare dată când pielea de pe ei va arde, le vom da altă piele. Pentru ca ei să sufere la nesfârșit. Dumnezeu este Atotputernic. Și Cel Mai Înțelept.” Ahmad a rânjit către bărbatul îngenuncheat peste animalul împușcat și care plângea pentru exact acel lucru pe care el însuși îl distrusese. Americanii erau ca niște copii: proști și lipsiți de delicatețe. Distrugeau lucrurile, apoi voiau să vină cineva care să le repare. Propovăduiau pacea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
arătau ca o familie fericită - asta până când s-au apropiat de Ellis, iar bătrânul le-a întors spatele. Ahmad nu era de găsit. Mike știa c-ar fi trebuit să-l găsească, dar, în loc de asta, a traversat tabăra și-a îngenuncheat lângă cei doi băieți, care încă-și mai expuneau vânătăile de pe față, cu care era limpede că se căptușiseră în urma unei bătăi cu pumnii. Dar amândoi puștii continuau să trăznească a pește și fericire. Mike avea în buzunar un Game
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
femeia care venise la Ellis. Pearl. După ea venea un băiețel, o creatură fragilă, cu un păr blond deschis și trăsături blânde, angelice. Jina a pus mâna pe poartă și s-a lăsat pe vine ca să scape de amețeală. A îngenuncheat lângă un petic cu căpșune - fructe grase lăsate ca să le culeagă prietenii. Femeia i-a spus ceva băiatului, care s-a dus către capătul verandei. Pearl a pășit singură pe cărare. Era așa de vânjoasă, încât Jina ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de cineva putuse să le urzească drumul vieții având atât de puține informații. Era ca și cum i-ai cere unui bărbat să se însoare cu tine înainte ca tu însăți să fii sigură că vrei ca el să accepte. Jina a îngenuncheat lângă Zach și i-a luat mâinile în palme. I-a sărutat lacrimile. Soțul ei încă mai avea aromă de râu. Măcar asta nu se schimbase. Jina era conștientă că nu putea să fie adevărat, că nu era decât influența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a încetat; Ahmad s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
spus Ahmad. Allah, mi-e frică. Irene a alergat către cei doi frați. Nu s-a uitat la nimeni, decât la Naji, care tremura așa de tare, încât nici nu putea să-i țină capul lui Ahmad nemișcat. Femeia a îngenuncheat, l-a împins ușor pe soțul ei și l-a așezat pe Ahmad în poala ei. Pieptul lui Irene se ridica și cobora ca bătut de vânt. Genunchii i s-au acoperit repede cu sânge. Uită-te unde ești, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o Evă cu alt fruct oprit... Lumină-i în iubirea pornită de la lingură, Colindă auriu, gutuia-n iarnă mă colindă Și-o las acolo...Sunt Evă cu buzele-ostenite De șoaptele din gânduri, de așteptări, iubite... Mă caut... Mi-e sufletul îngenuncheat în brazda ei Și mâini de pravoslavnic împreun, În fața Poeziei tot sângele-mi adun Și-n Alfa și Omega-credința mi-e temei... Mă caut cu lumina și cu umbra Și mă găsesc la fel de efemeră, Iar inima-mi bucată e de-Alhambra
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
norii de întuneric ce coboară peste muntele ca o piramidă albastră în chilia cu miros de smirnă îmi recompun din iluzii ultimul anotimp lumânările se aprind pe rând și se preschimbă-n stele deodată o voce de iertare mă cheamă îngenunchez în fața sfinților care-mi zâmbesc dincolo de zidul alb și o poartă se deschide spre viață cum o grădină virgină acesta este darul cel mare Ave Maria se aude din înalturi Finis coronat opus bătrâne o să mai scriu un poem despre
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit temple în lumină dar nimeni n-a îngenuncheat în ele bolți de văzduh policandre de stele icoane de păsări altare de ape s-au prăbușit sub buldozere de indiferență la porți mulțimea râdea demonic urla în limba șerpilor noi avem alte temple mai albe zeul tău a căzut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]