21,520 matches
-
Nicoleta Ghinea Romanul Îngerul venețian semnat de Ion V. Strătescu are la bază o concepție solidă asupra narativității. Personajele provinciei Călărași din perioada anilor 1898-1901 își trăiesc existența în afara oricărei impuneri din exterior. Autorul lasă firele narative să se ajusteze singure acesta fiind și
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
umbresc spațiul de discurs al cărții, aceasta rămîne totdeauna "în picioare" într-un echilibru de neclintit. Toată această lume absurdă stigmatizată de propria-i sărăcie interioară alternează cu scene de prosperitate masculină, îmbinare al cărei simbol devine Margherita Ciconi supranumită "Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai Columban descendent al unei familii simple și avînd pe cap o nevastă însărcinată și doi copii. Paradoxal e că efuziunile lirice
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
într-o banalitate mai mult sau mai puțin întîmplătoare, virusul absurd al schimbării nu produce în istorie mai mult sau mai puțin de o frîntură de sens. Sau, din neatenție, de obicei ne scapă. Neverosimil și cuminte universul artistic din Îngerul venețian aplică unei tematizări succinte o pluralitate de semnificații a căror unitate constă nu atît în discurs cît în imagine. Ion V. Strătescu, Îngerul venețian, Casa Editorială Odeon, București, 2000, 368 pag., f. preț.
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
frîntură de sens. Sau, din neatenție, de obicei ne scapă. Neverosimil și cuminte universul artistic din Îngerul venețian aplică unei tematizări succinte o pluralitate de semnificații a căror unitate constă nu atît în discurs cît în imagine. Ion V. Strătescu, Îngerul venețian, Casa Editorială Odeon, București, 2000, 368 pag., f. preț.
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
Găsim în acest tip de povestire schema inversată a poveștilor și legendelor despre ospitalitate, povestind cum, cel care oferă ospitalitatea este recompensat, iar cel care o refuză este pedepsit. Este vorba de schema clasică a venirii zeilor incognito (sau a îngerilor, sfinților, zînelor, demonilor) printre oameni. J. Grimm (Deutsche Myth. Vorrede XXIX) consideră, de altfel, coborîrea zeilor pe pămînt, fie din obișnuință, fie pentru a-i pune la încercare pe oameni, fie în căutare de aventuri, ca una dintre rădăcinile profunde
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
legifereze la întîmplare, să dea decrete anapoda, stricînd ordinea universului, punîndu-l în dificultate pe însuși Dumnezeu. Ceva sudamerican. Cu următoarea concluzie a povestirii: " Și într-o zi El muri sau dispăru și ajungînd Dincolo, dădu primul său decret care ului îngerii, totuși buni cunoscători..." * * * Tot poetul ardelean I.H., la Vaslui, implorîndu-l pe Nichita Stănescu să se ridice din baia hotelului în care acesta se întinsese aproape despuiat pe cimentul rece, umed, murdar... Cu o delicatețe cu mult mai mare decît a
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
i-a căzut privirea și unde/ covorul face un gri senegal topit în verdele/ veronese// nimic mai normal (în această ordine înceată)/ decît funia spînzuratului încă bălăngănind de tavan/ dong-dong face camera ei sfioasă, cu pereți/ de cristal dong-dong repetă îngerul ei păzitor mișcarea/ la capătul funiei spînzurînd din tavan/ dong-dong face și tristețea brațului ei drept/ coborînd vertical și smulgînd din mormînt/ inima iubitului care încă pulsează" (evident, părul ei ud nu există). Senzualitatea poetului aspiră spre brutalitate, parcă spre
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Strigătu-mi/ știut pînă-n arcanele puterii/ e-un prag e-un puls/ e-un foc concentrator" (Ce mă vorbește-acum). Ființa sa pare a se balansa între inconștiența Cuvîntului revelator și o măgulitoare, decorativă devenire personală: Într-un lăuntru de rază/ un înger acum îmi visează/ cuvintele care mă spun/ Nu sînt/ Mai țin de o bură/ și tot descîntul/ ce-mi este făptură/ se face floare de prun" (Într-un lăuntru). Și același echivoc între înfățișările sale palpabile și spiritualitatea sa, bineînțeles
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
ating/ cu buzele cerul/ o speranță dezlănțuită/ inundă/ inundă/ e-acum tot adevărul/ nu-i nemurire-n afara/ celui ce-n flacăra/ inimii mele/ se naște acum -/ nu mai sînt om/ sînt tot ce e viu deodată/ și suma de îngeri beatificată/ cu țipăt își sparge în mine/ singurul drum" (Beau). Corzile stihului vibrează cu furoarea păgînă a dezlănțuirii trupești. Mitologia e alexandrin amestecată: "Sînt de varga atins/ vuind din eter/ a lui Jupiter Tonans -/ pe ruperi de plasmă/ și furioasă
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
însăși. La finalul neașteptat al minunatului său film În plin galop (Polonia, 1995), acest răspuns aveam să-l primesc și într-o altă formulare, întărind cuceritoarea pledoarie pentru cunoaștere și măsură a compromisului inevitabil. Un film dominat de Maja Komorowska, înger păzitor al unui puști (autorul însuși!) pe care-l inițiază în tainele supraviețuirii în demnitate, la vreme de stupidă restriște. Originala ecranizare polemică a piesei scrisă de Ioan Paul II Frate al Dumnezeului nostru (Polonia, 1997) enunță interogații legate de
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Popescu, totalitarismul atacă direct fibra umanului. Omul totalitar, în forma sa paroxistică teroristul sinucigaș, trebuie să fie complet depersonalizat, dezumanizat, lipsit de instinctul familiei, al speciei, al vieții, un ins cu ochii albi și goi, fără amintiri și fără viitor, înger exterminator trimis de un Dumnezeu crud. Așa cum am bănuit, crimele din 11 septembrie nu sînt revendicate de nimeni, iar Osama bin Laden a făcut exact ceea ce era de așteptat, transformîndu-l pe Alah în teroristul nr. 1 al planetei..." * Ne-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
explicit la tot pasul, probabil într-o încercare de a asigura unitatea tematică, singurul efect fiind însă obosirea cititorului. Imaginile sînt convenționale ("Singurătatea duce la piept botul umed al înserării/ înainte de căderea soarelui în mare" - Timp ascuns sub aripi de înger), după doar cîteva pagini mecanica construirii secvenelor devine previzibilă, iar cele cîteva cuvinte-obsesie (spaimă, cameleon, șoarece/ șobolan etc.) apar cu o frecvență nejustificată; în loc să încarce cu valoare obsesională (cum era desigur intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă resursele de cinism și ironie și renunță la metaforismul pretențios și păgubos: "lumea stă răsturnată pe spate ca un gîndac și dă neputincioasă/ din
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
unei oi/ toate locurile sînt pline/ tu neființă/ pe unde urci și te strecori/ în măduva locurilor noastre/ mîncîndu-le și despicîndu-le/ putrezindu-le de vii" (Am un loc cu cap și brațe și picioare). Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
să fie vorba de o reclamă, cu scena, oferită demonstrativ, a ciocnirii de avioane de două uriașe turnuri: atunci, sau către sfârșitul săptămânii, aveam să urmărim cea de a n peliculă cu un savant, genial, desigur, dar omenește slab de îngeri și care, de voie, de nevoie, își încredințează descoperirea/invenția unui descreierat având motivele sale și mai ales mijloacele de a nimici existența de pe pământ. Irezistibila mașinărie, rachetă sau ce se întâmplă să fie, este fixată să declanșeze prăpădul la
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
vindecat de beție." în mod curios Nelu din Pașcani menționează și numărul de telefon la care poate fi găsită doamna Camelia. La fel procedează și Ștefan din Brăila, după ce mulțumește doamnei Camelia pentru altceva: "pentru mine a fost un adevărat înger păzitor, dezlegându-mi cununiile". Nu cumva doamna Camelia însăși este cea care semnează și Nelu din Pașcani, și Ștefan din Brăila, multiplicându-și identitatea, ca Fernando Pessoa? La mica publicitate găsim și adieri de poezie: "Blondă superbă, ochi albaștri, ofer
Ochiul magic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15861_a_17186]
-
Dezamăgirea poetului care urmărește vechile armuri și virtuți ale poeziei căzute în pasta realului, dulce-amară, zădărnicia lor pe care o recunoaștem fără să ne putem dezice de ele, aceasta mi se pare a fi tema volumului lui Adrian Alui Gheorghe: "îngerul// venise să spună/ o poezie/ dar cum/ să faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi cu pietre/ cum transmiți melancolia/ ca pe un microb/ carnivor". Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
faci din cuvinte/ ceea ce nu poți zidi cu pietre/ cum transmiți melancolia/ ca pe un microb/ carnivor". Căutarea unor "ființe mai caste" nu face decît să producă noi experimente pe corpurile, nereușite, eboșe, ale ființelor existente. Cu toții facem comerț cu îngeri, ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
ba chiar Dumnezeu îi tranșează cu dibăcie în "piața de carne", așa cum peste tot "plantele se despică precum/ migdalele care cresc cu toată dulceața/ la pieptul lor/ fructele amare". în lumea aceasta, unde divinul e amestecat în noroiul mundanului, poza îngerului căzut apare în "ziarele din ultima lună" și în spatele lui, poetul, protagonist într-un one man-show, ne arată cu degetul căderea și dimensiunile mici, suportabile, la care se reduce totul, și lumea celor de sus, și istoria oamenilor. Chiar și
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
micimii lumii, dar frumosul, dulcele-amarul acestei cărți, este chiar amăgirea conștientă, această nerenunțare la mistificările rozalii: "chiar să crezi că amintirea unui cal/ ar continua să-ți pască/ trandafirii/ din grădina/ cu care ți-ai împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul căzut, Editura Timpul, Colecția Euridice, Iași, 2001, Postfață Vasile Spiridon, 110 p., f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile de mîine". Prin disputa Prostului satului național cu îngerul ideologic, sau scenele-discuții la care participă Eulalie, răzbat fapte, reacții la evenimentele reale, dar, în reprezentări amar-comice. Lumea artistică nu mai este o periferie: "cînd marea s-a retras/ în urechea internă a pămîntului/ au ieșit la iveală patru-cinci mese
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
se drapează adesea, ergo prin referire la mitologia lor. Deși adînc decepționată de real, se luptă cu reprezentanța abstractă a acestuia. Și pentru a fi la paritate, înscenează ea însăși o mitologie caricată, emisie a ingenuității rănite, precum delirul "unui înger nebun/ care mă urmează șontîc-șontîc". Un duel cavaleresc, cu arme egale. Demitologizarea se petrece printr-un simulacru de mitologie: "Frumoasa mea panteră logică/ Sînt încă o ființă mitologică/ Am aripe albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
vor cînta cucoșii/ Doar la mătușa tutungioaica/ Să ne trimiți șuvoi de ploaie/ Să-i crească ochii cît gutuia/ Și pulpele să i se-nmoaie/ Tutunul să i-l sugă dracii/ Să nu-i rămînă decît pipa/ Ori fă-o înger de hîrtie/ Să i se rupă-ncet aripa" (Hoțul de coarde). Contrapunctic, urmează imaginea tandreții obosite, somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]