4,243 matches
-
fusese poreclit Așchiuță. Pe drept cuvânt. Era subțirel, fragil, agil ... o sfârlează. Curios și ambițios, așa cum veți putea descoperi în această carte, pe care ați ales să o citiți. Și bine ați făcut ! Autorului, băieții care jucau fotbal în bazinul înghețat peste iarnă, din fața Teatrului constănțean îi spuneau, prescurtat, Stani și cine ar fi bănuit că în adolescență, năstrușnicul scria poezii. Eu, colega lui, încă din clasele mai mici nu am știut deși lucram la revista școlii și frecventam cenaclul condus
PROFILUL AUTORULUI DE DOINA BERCHINĂ. AŞCHIUŢĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348261_a_349590]
-
Acasă > Orizont > Ganduri > SĂ NU UITĂM NICICÂND... Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului Am deschis fereastră și un aer rece de iarnă a pătruns în cameră. Totul este alb și înghețat; nimeni și nimic nu se mișcă; nu se aude nici un zgomot. Așa se întamplă în fiecare sîmbătă și mai ales în fiecare duminică. Oamenii se odihnesc după o saptamana plină de muncă și stres. Liniștea ..și-a întins împărăția peste
SĂ NU UITĂM NICICÂND... de DOINA THEISS în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345361_a_346690]
-
dar ICOANA SFÂNTULUI AMOR ÎNCET PE CER SE SUIE ERA PE CÂND NU S-A ZĂRIT, AZI O VEDEM ȘI NU E, Elevul a încurcat rândurile, dar ce frumos sună, Tu ai trecut zâmbind viclean, Prin mine sau pe lângă, Din haos înghețat ne-am rupt și-am renăscut din goluri. Hipnoză, vis, delir nocturn, Tu nu poți înțelege, tu ai un paznic taciturn și gusturi răsburgheze, parfumul de femeie doar îmi amintește-o strofă, eram abia un biet școlar îndrăgostit de profă
CINEVA MĂ AMENINŢĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345466_a_346795]
-
zi cu zi mi le-a așezat în față, nu am avut nici timpul necesar. Însă și în această iarnă ca și in cele trecute, admirând superbul spectacol natural al fulgilor de zăpadă. Privind zăpada ce se așternea pe pământul înghețat, mi-am reamintit de acea întâmplare, cred că în mare parte, faptul că am tot admirat albul imaculat al zăpezii, mi-a readus cu putere în minte toată acea amintire. Locuiam pe atunci cu chirie într-un cartier de la marginea
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
ci doar un mic casetofon la care uneori mai puneam câte o casetă. De obicei eu citeam mult, iar Costel rămânea dus pe gânduri, în acele seri lungi de iarnă, auzeam în răstimpuri vuietul vântului de iarnă și foșnetul crengilor înghețate a unui cireș mare ce bătrâna îl avea în curte, uneori acele crengi mișcate de vânt atingeau geamul înghețat scoțând un zgomot ce tulbura linștea camerei. Într-o seară Costel îmi spuse: Poți să-mi dai și mie o Biblie
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
Costel rămânea dus pe gânduri, în acele seri lungi de iarnă, auzeam în răstimpuri vuietul vântului de iarnă și foșnetul crengilor înghețate a unui cireș mare ce bătrâna îl avea în curte, uneori acele crengi mișcate de vânt atingeau geamul înghețat scoțând un zgomot ce tulbura linștea camerei. Într-o seară Costel îmi spuse: Poți să-mi dai și mie o Biblie să citesc, vreau doar așa ca cultură generală să citesc această carte ce nu am citit-o niciodată.” ,,Da
BUCURIILE OAMENILOR SIMPLII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376787_a_378116]
-
despre înzăpezire. Era la modă și prezente pe toate canalele de informare media. Pavel era umbra ei peste tot. Se simțeau din ce în ce mai bine împreună. Pe un ger năprasnic când nu au mai putut înainta spre un sat înzăpezit, Dalia era înghețată bocnă, cu toate că era bine îmbrăcată. Stăteau în mașină și așteptau să intervină drumarii să deszăpezească șoseaua mai departe, să poată ajunge la satul respectiv. Cât au stat pe loc cu motorul pornit și climatizarea de asemenea să fie cald în
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376859_a_378188]
-
De câteva zile ploua bacovian....toamnă bacoviană este sumbră, mohorâtă, înfiorata de frig, de clipocitul murdar al noroiului călcat în picioare pe trotuare, de melancholia sumbră a bolnavilor. Întregul peisaj e cuprins de fiorul înghețat al toamnei, de anotimpul galben al decorului toamnei. Dar oricum se vor chema vremurile pe care le taim, o axioma nu va putea fi trecută cu vederea. Este vorba, se înțelege, de „Iarnă nu-i că vară!“ - care este, în
PLOUA BACOVIAN… de MIRON IOAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376900_a_378229]
-
margine din cealaltă parte nu am apucat ca să i-o aflu niciodată deoarece se întindea peste încă vreo patru dealuri până hăt în zare. De multe ori, fiind încălziți de la urcuș, odată pătrunși în întunecimea pădurii ne simțeam deodată spatele înghețat așa că, ne dezbrăcam iute de cămășile pe care le fluturam rotindu-le prin aer pe deasupra capetelor până ce se zvântau după care le îmbrăcam uscate ca să nu răcim. Așa cum ne tot dăscăleau cei mari, bântuiam pădurea hăulind pentru a ne anunța
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
zona fostului Hotel Bratu de pe strada Polizu, unde interpreta a trăit în ultimii săi ani de viață, îndurând cu tristețe și resemnare nu numai zgomotul tramvaielor și frigul din încăpere, ea locuind, practic, în fiecare zi a iernii, cu radiatoarele înghețate și rememorând continuu în acest fel, ca o formă terapeutică de rezistență fizică la temperaturile scăzute ale camerei, gloriosu-i trecut devenit, de multă vreme, legendă - să fie denumit simbolic un loc drept “Piața DARCLÉE”. [Personal, după ce i-am citit cu
ELOGIUL DEMNITĂŢII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377758_a_379087]
-
Se urca în primul taxi. În câteva minute coboară în fața gării. “Aveti bagaj doamnă?”, o întrebă un bărbat tuciuriu în timp ce altul îi înșfăcă geanta de pe umăr. Până să se dezmeticească, cei doi au dispărut fără urmă luați parcă de vântul înghețat. Ce mă fac? De unde iau bani de bilet?” Mintea îi lucrează repede dar trupul se mișca încet în contratimp, nepăsător, mulțumit, împăcat cu sine. “Mă urc în tren fără bilet, e noapte, nu cred ca vine controlorul.” În următorul moment
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
IARNA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1450 din 20 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului iarna Iarna e feeria pe pământ, să mergi cu Pieter Breugel la vânătoare într-un ținut nordic plin de culoarea albului în raiul înghețat unde domnește liniștea și Dumnezeu. Aici fiorii liniștii se împrăștie ca demonii și ne fură inimile lăsându-ne veșnic sub cerul senin al țării pure din vis. Referință Bibliografică: iarna / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1450
IARNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377891_a_379220]
-
FLORILOR DE PEIMĂVARĂ Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1886 din 29 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Extras din puterea florilor de primaveră. Ati observat că, doar florile au curajul sa înfrunte gerul ? Mai întai gălbenelele străpung pământul înghețat desbrăcându-și culorile în petale, sfidând frigul cu fustițele lor desfoliate. Apoi ghioceii străbat zăpezile înfruntând iarna cu clopoței ce anunță victoria florilor asupra răcelii. Albăstrelele vin din păduri și schimbă culoarea luminii cu albastrul cerului așteptat în pridvoarele firii. Nu
EXTRAS DIN PUTEREA FLORILOR DE PEIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378054_a_379383]
-
de problemele reale. Minunile... niște vechi locatari ai sufletului, rău platnici, refuzaseră toate utilitățile, într-un război cu chiriașii lumești: patimi, obsesii, curiozități și țigări. Sufletul mi-e risipit, în nenumărați atomi, proprii Pământului în continuă curgere, ca un ecou înghețat al șoaptelor lui Dumnezeu, auzite de suflet, când inima și mintea tac. Trupul, ca o parte ce se vede din mine, mă mai reține pe-aici... sub pretențiile unui lumesc fermentat. Voiam să-mi construiesc o zodie nouă și-am
MENTALIST, ÎNTRE SPIRIT ŞI SPIRT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376356_a_377685]
-
prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut-o apoi în mai multe locuri din lume, dar cel mai mult în Suedia, unde s-a adăpostit între patru pereți și un acoperiș, la Malmo. De acolo, din nordurile înghețate, tot cobora spre țara lui de suflet, care era România, și pe care o tot străbătea în lung și lat. Aici avea cei mai mulți prieteni, scriitori ca și el, de unii plângându-se că nu prea îl băgau în seamă, chiar dacă
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
prima dată lumina zilei. Aceeași lumină a zilei a văzut-o apoi în mai multe locuri din lume, dar cel mai mult în Suedia, unde s-a adăpostit între patru pereți și un acoperiș, la Malmo. De acolo, din nordurile înghețate, tot cobora spre țara lui de suflet, care era România, și pe care o tot străbătea în lung și lat. Aici avea cei mai mulți prieteni, scriitori ca și el, de unii plângându-se că nu prea îl băgau în seamă, chiar dacă
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
un bolid. Ușa camerei nu era închisă și putu intra val-vârtej, stârnind în urma lui praful de pe bibliotecă, care nu mai fusese șters de când apăruse tabloul în viața lor. Se blocă însă, imediat ce trecu pragul. Ea nu era acolo. Un aer înghețat așternuse parcă o pojghiță peste toate obiectele. Își roti privirile debusolat prin încăpere, deschise dulapurile și chiar încercă fereastra închisă. Se întoarse din drum și o căută prin toata casa, o strigă de câteva ori, după care reveni în același
TABLOUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376391_a_377720]
-
făcută în camera din spatele barului din fecale macerate de om o bău cu sete la tejgea în picioare, într-o înghițitură prelungă se închise la toți nasturii paltonului său ros până la căptușeală își aprinse o țigară și ieși în aerul înghețat al orașului vântul de decembrie bătea cu îndârjire peste străzile goale înfrigurat, cerșetorul își scoase radioul său mic din buzunarul de la piept - singurul lux pe care și-l mai oferea în ultimii ani - își potrivi bine căștile în urechi și
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri ale trompetei din concertul în Mi bemol major al lui Haydn sub coloanele podulului din beton masiv în noaptea ce stăpânea abia acum, autoritar, orașul pustiu și înghețat Referință Bibliografică: o baladă modernă a morții cerșetorului de sub pod / Adrian Crețu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2082, Anul VI, 12 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Crețu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
le păsa. Din ramuri toamna le gonește, Sunt veștede,ș-au ruginit. Iar apa ploii le stropește, Și azi cu toți le-au părăsit. Sunt ofilite și căzute, Iar acuma sunt uitate. Numai de vânturi sunt bătute, Și-n zăpadă înghețate. Este la fel ca și în viață, De la naștere la moarte. Cănd tu ești tânăr plin de forță, Doar de bucurii ai parte. Cu bătrânețea deodată, Vine-n grabă și uitarea. Nimeni nu-ți mai bate-n poartă Să-ți
FRUNZA de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376483_a_377812]
-
de problemele reale. Minunile... niște vechi locatari ai sufletului, rău platnici, refuzaseră toate utilitățile, într-un război cu chiriașii lumești: patimi, obsesii, curiozități și țigări. Sufletul mi-e risipit, în nenumărați atomi, proprii Pământului în continuă curgere, ca un ecou înghețat al șoaptelor lui Dumnezeu, auzite de suflet, când inima și mintea tac. Trupul, ca o parte ce se vede din mine, mă mai reține pe-aici... sub pretențiile unui lumesc fermentat. Voiam să-mi construiesc o zodie nouă și-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
de problemele reale.Minunile... niște vechi locatari ai sufletului,rău platnici, refuzaseră toate utilitățile,într-un război cu chiriașii lumești:patimi, obsesii, curiozități și țigări.Sufletul mi-e risipit, în nenumărați atomi,proprii Pământului în continuă curgere,ca un ecou înghețat al șoaptelor lui Dumnezeu,auzite de suflet, când inima și mintea tac.Trupul, ca o parte ce se vede din mine,mă mai reține pe-aici...sub pretențiile unui lumesc fermentat.Voiam să-mi construiesc o zodie nouăși-am apelat la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
toporîn brațele unui bolnav patologic... XXIII. O VIAȚĂ CU GUST DE ZĂPADĂ, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1286 din 09 iulie 2014. Înainte de-a ști interviul după moarte, recapitulam amintiri din altă viață! Eram un pinguin jumătate înghețat; acoperit de furtuni de zăpadă trăiam printre speranțe agățat. Cu număr strict de respirații visam la ziua-n care, fâlfâitul aripilor neajutătoare... ar fi devenit un zbor, spre furtuni de nisipuri calde. Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
Eram doar niște sloiuri lente, ce-au renunțat demult la mișcare. Prins între visul-oază și ghețarul-casă, zăpada îngheța în rânjetul meu. Citește mai mult Înainte de-a ști interviul după moarte,recapitulam amintiri din altă viață!Eram un pinguin jumătate înghețat;acoperit de furtuni de zăpadătrăiam printre speranțe agățat.Cu număr strict de respirațiivisam la ziua-n care,fâlfâitul aripilor neajutătoare...ar fi devenit un zbor,spre furtuni de nisipuri calde.Eram doar niște sloiuri lente,ce-au renunțat demult la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
mai bună. Frumos ar fi fost, dacă pentru o clipă v-ați fi ridicat de pe fotoliul de la Sânmartin și, din respect, să aduceți un omagiu românilor din Torino, Paris, bătrânilor, mamelor cu copii mici, cu copii în brațe, în cărucioare, înghețați și flămânzi stând la o coadă mai mare decât cea din vremea răposatului Ceaușescu. Din respect pentru ei și pentru toți românii ieșiți în stradă, ar fi trebuit să intonați Imnul României. Pentru că acești români au fost eroii noștri. Ei
SA FIM MÂNDRI CĂ SUNTEM ROMÂNI de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376556_a_377885]