1,779 matches
-
atât de insuportabil de singură. Am contemplat ideea de a o trezi pe mama și de a o ruga să-mi dea ceva de băut, dar gândul ăsta m-a făcut să mă simt foarte vinovată. Mama era așa de îngrijorată din cauza mea. Dacă biata femeie reușise să adoarmă, nu puteam s-o trezesc cu conștiința liniștită. Poate că Helen mă putea ajuta. Sfârșită, am urcat treptele spre dormitorul ei. Dar când m-am strecurat în cameră, am descoperit că patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mare parte din anii adolescenței așezate cu spatele în fața unor oglinzi uriașe, aproape rupându-ne gâturile în încercarea de a ne suci capetele fără să mișcăm restul ca să vedem cum ne arătau fundurile din spate. Ne întrebam una pe cealaltă îngrijorate: Cum îmi arată fundul? E mare-mare sau doar potrivit de mare? Am pierdut așa de mult timp torturându-ne singure și făcându-ne griji în legătură cu dimensiunile fundurilor noastre. Fiecare pereche de blugi pe care o cumpăram sau pe care doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-te ce slabe am fi dacă timp de câteva luni n-am mânca decât pietre și iarbă! Aș fi plătit bani grei să mai am corpul pe care-l aveam atunci. Apoi, chestia asta m-a făcut să mă gândesc îngrijorată: „Dumnezeule, o să vină oare o zi în care o să privesc înapoi la corpul pe care îl am acum și-o să-mi doresc să-l mai am și atunci?“. Poate că era cazul să încep să mă bucur de felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-a apărut o sclipire care se traducea prin noțiunea de identificare. Da, îmi aduc aminte de paste. (Mama continua să folosească aceeași voce cu care te-ai fi așteptat să spună „adevărat grăiește“ în loc de „da“.) „Dumnezeule“, m-am gândit îngrijorată. „Oare a fost așa de traumatizată de întâlnirile ei trecute cu arta gătitului încât propunerea asta a scos-o de tot de pe șine?“ — Deci e în regulă dacă îți împrumut mașina ca să mă duc până la supermarket să cumpăr câte ceva? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cum se îmbracă! Sunt sigură că vecinii cred că bietul copil n-are nici o haină. Arată ca o vagaboandă. Și încălțările alea! Mă gândesc foarte serios să i le arunc. Nu, mami, te rog să nu faci asta! am sărit îngrijorată, gândindu-mă că Anna ar suferi groaznic fără încălțările ei Doc Martens pe care își pictase cu atâta dragoste răsărituri de soare și flori. Trebuie să recunosc că mă mai îngrijora și faptul că nu știam ale cui încălțări o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Mama m-a luat în brațe. Într-un târziu, m-am oprit din plâns. — Vrei să te ajut să pui hainele la loc? am întrebat-o pe mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine. M-am decis că era cazul să mă obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
un târziu, m-am oprit din plâns. — Vrei să te ajut să pui hainele la loc? am întrebat-o pe mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine. M-am decis că era cazul să mă obișnuiesc cu starea aia de supărare. Pentru că aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dacă asta a fost o propunere sau o previziune. În orice caz, rezultatul ăsta era limpede pentru toată lumea. —Și eu zic că da, am fost eu de acord luând în considerare întâlnirile noastre din ultimii aproximativ zece ani. Eram destul de îngrijorată. Uitasem ce hedonistă imposibil de controlat era Laura. Ar fi putut să le dea lecții împăraților romani. Mama mi-a spus că e încântată să aibă grijă de Kate. După cină, (plăcintă cu carne înghețată și apoi băgată la microunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înceapă de-acum. O s-o verifici din sfert în sfert de oră, da? i-am spus înlăcrimată mamei. — Da, mi-a răspuns ea. —La fiecare cincisprezece minute, am accentuat eu. Da, a zis ea. —N-o să uiți? am continuat eu îngrijorată. Nu, mi-a răspuns mama începând să se enerveze. — Da’ dacă te uiți la ceva la televizor și pierzi noțiunea timpului? i-am sugerat eu. N-o să uit! mi-a răspuns mama clar enervată. Știu cum să am grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mașina până la locul în care mă aștepta Adam. Așa că am întârziat foarte mult. Alergam pe drum când l-am văzut stând în fața magazinului unde aranjasem să ne-ntâlnim. Se tot uita în dreapta și-n stânga. Pe față avea o expresie îngrijorată. Și ignora complet toate privirile admirative pe care i le aruncau femeile care treceau pe lângă el. De fiecare dată când îl vedeam pe Adam, aveam un șoc. Uitasem cât de frumos era. Bărbatul ăsta înalt și superb, cu picioare lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
distra fără mine, așa că eu de ce să nu mă distrez fără el? Însă nu era așa de ușor. Niciodată nu mă pricepusem să fac sex fără să mă implic emoțional. Deși cine zisese ceva de sex? Of, Doamne! Eram tare îngrijorată. Nu reușeam să-mi înțeleg toate sentimentele. Eram așa de confuză. Chiar eram atrasă de Adam. Dar mă simțeam așa de vinovată din cauza asta. Consideram că sentimentul ăsta mă transforma într-o persoană foarte superficială. Eu ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rău, a spus el privindu-mă în ochi. Te-au călcat rău de tot pe nervi? — Nu, am protestat eu. Nu, au fost drăguțe. Nu-i nevoie să fii politicoasă, a zis Adam uitându-se la mine cu o expresie îngrijorată. Știu că unei femei ca tine i s-au părut niște fetițe prostuțe. Nu, Adam, pe bune, au fost în regulă, am insistat eu. Mă simțeam cu-adevărat oribil. Nu-mi făcea plăcere să stau cu Alexandria, Zoo și Gerri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
altceva decât să se așeze la casa lui cu un bărbat -, mă străduisem cât mă ținuseră puterile să-mi ascund adevărata față. Foarte puține persoane îmi cunoșteau rușinosul secret. —Claire, tu ești atrasă de Adam ăsta? m-a întrebat Laura îngrijorată. Am observat amuzată cum Adam trecuse în doar câteva minute de la „Superbul Adam“ la „Adam ăsta“. — Sigur că sunt atrasă de el, i-am răspuns râzând de groaza care se citea pe chipul Laurei. E delicios - sau n-ai sesizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îmi cer scuze, i-am zis lui Adam când tata și mama s-au întors, împotriva voinței lor, în sufragerie. Avem o criză familială minoră. —E toată lumea bine? m-a întrebat el îngrijorat. Da, bine, am spus. Eu eram cea îngrijorată acum. Oare Adam era preocupat din cauza lui Helen? Din cauza prietenei lui, Helen? —Claire, a continuat Adam. Sper că nu te superi că te-am sunat. Adică nu vreau să ai senzația că dau buzna peste tine. Nu e nevoie decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bolnav și o sugestie libidinoasă există o linie de demarcație foarte fină. Poate că doctorul Keating încă nu pricepuse care era diferența în cauză. —Ăăăă, a făcut el liniștindu-se. Da, când vrei tu. —O să mă doară? l-am întrebat îngrijorată. La început, se poate să simți puțin disconfort, dar n-ar trebui să fie dureros în adevăratul sens al cuvântului. Roagă-ți soțul să fie foarte blând cu tine. Soțul? l-am întrebat pe doctor surprinsă. Nici măcar nu mă gândisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata de luptă. Și, până să-mi dau seama ce fac, am dat peste cap tot paharul de vin. —Relaxează-te, mi-a spus el îngrijorat, așezându-se lângă mine la masă și luându-mi mâna într-a lui. N-o să te mușc. A, da, m-am gândit, păi atunci chiar că mă duc acasă. O să mâncăm ceva și-o să vorbim, mi-a explicat el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe burtă în dormitorul de deasupra sufrageriei, cu urechile lipite de câte-un pahar cu care încercaseră să audă tot ce se vorbise -, Anna, Helen și mama s-au materializat ca prin farmec direct din podea, purtând pe față Expresiile Îngrijorate. Eu eram înnebunită de durere. Ca și cum mi-ar fi simțit suferința, Kate a început să urle. Sau poate că era numai din cauza foamei. În orice caz, se stârnise un adevărat tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul care-l îngrijorează pe nenorocit e cât de sordid o să fie să ne împărțim bunurile. — Dar asta nu e așa de rău, a zis Helen încercând să mă liniștească. În cazul ăsta poate c-o să-ți lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
urmat o pauză. Apoi Helen a spus: —Cine zice? —Deci care e concluzia? a întrebat mama. Deocamdată nici una, i-am răspuns. O să mă sune în după-amiaza asta. — Și până atunci tu ce-o să faci? m-a întrebat mama, în timp ce privirea îngrijorată îi fugea fără să-și dea seama către dulapul cu băuturi, deși dulapul respectiv era gol de ani de zile, însă obiceiurile vechi dispar greu. Ar fi fost mult mai potrivit ca privirea să-i fugă, fără să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îți spui: Dă-l dracului! Nu-l mai vreau. O să mă mulțumesc cu ceva mult mai mic, fără grădină, dar care măcar e terminat. Mama stătea în continuare pe scaun și se uita la mine. Pe față purta o expresie îngrijorată. —E OK, mamă. O să mă întorc la el. O să încerc încă o dată. Chiar nu credeam că mai era ceva de adăugat. M-am ridicat în picioare și am oftat: — Ar trebui să-l sun pe James și să-i spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la Adam. Eram așa de supărată și de furioasă din cauza lui James încât presupun că în capul meu nu mai era loc și pentru alte griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai aveam nici locuri în picioare pentru alte gânduri care ar fi putut nutri speranța să intre și să mă îngrijoreze în ce-l privea pe Adam. Poate că era nedrept. Însă în clipele alea funcționam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Am pupat-o pe Kate și mi-am luat la revedere de la ea în holul de la plecări. — Ne vedem curând, draga mea, i-am spus. Pe mama am îmbrățișat-o. —Pot să te întreb un singur lucru? a zis ea îngrijorată, inspectându-mi fața în căutarea semnalelor unei iminente explozii de furie. — Te rog, i-am răspuns încercând să par amabilă. —James s-a întors la Denise aia? m-a întrebat mama. Din câte știu eu, nu. I-am zâmbit amărâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să cumpere apartamentul. Într-un fel, eram fericită, pentru că gândul că altcineva avea să locuiască în ceea ce eu încă mai consideram ca fiind casa mea era mult prea îngrozitor ca să-l pot accepta. Dar pe de altă parte, eram foarte îngrijorată pentru că n-o duceam chiar roz cu banii. Îmi place să dau vina pe James. Probabil că i-a luat tare pe toți potențialii clienți și i-a plictisit de moarte cu discuții despre taxele ipotecare și alte chestii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
asta. Era prematur, mai ales că deocamdată mi-era teamă că nu aveam să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Ei, nici chiar așa. Nu agonizam la gândul că n-o să mai întâlnesc niciodată un alt bărbat. Eram doar ușor îngrijorată. M-am hotărât să mă întorc la Londra pe cincisprezece iulie. Puteam să mă mut în noul apartament și să-mi acord mie și lui Kate câteva săptămâni în care să ne instalăm și să găsim o bonă. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tipa asta“. — Cine a fost? m-a întrebat Anna. —James, am mârâit, fiindu-mi aproape imposibil să-i pronunț numele. — Ce l-a apucat? a zis Anna. Are o nouă prietenă, am răspuns sec. —Te deranjează? m-a întrebat Anna îngrijorată. Sigur că nu mă deranjează, am spus ultragiată. Atunci de ce ești așa de furioasă? m-a chestionat Anna. Pentru că m-a deranjat de la plajă - m-a făcut să mă ridic de pe șezlong și să merg - doar ca să-mi spună chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]